Sticluța cu parfum și viitorul României

Așteptând să îmi vină rândul la casierița îmbrăcată din cap până în picioare în albastru de Lidl, un bărbat de 50 și ceva de ani, apare de afară și se oprește direct la ea, recunoscând-o:

-„Mi-am uitat aici un parfum marca „xyz”, nu l-ați găsit cumva?”

-„Nu, dar veniți cu bonul și se rezolvă”, a fost răspunsul plin de solicitudine al casieriței.

Ce a urmat, m-a dat gata. Exact atitudinea asta tâmpită, de supunere și resemnare în fața unor situații care nu merită nici supunere, nici resemnare, e responsabilă pentru batjocura, jaful și tirania cu care o clasă politică alogenă, scârboasă și nereprezentativă, ne tratează de peste 22 de ani încoace:

-„Păi dacă nu l-ați găsit, degeaba am eu bonul…”

Mi-a venit să îi trag vre-o două scatoalce ca să se trezească. Ce facem cu poporul ăsta Doamne ? Ne mai miră supunerea prostească în fața unui funcționar nepăsător, sau plecăciunile acordate mai marilor zilei, începând cu netrebnicii din primării și consilii județene și sfârșind cu cei care parazitează România de la București?

Nu sunt vre-un revoltat de meserie, dar dacă ce au făcut ăștia cu țara nu ne provoacă să ne răzvrătim, atunci merităm să ne pierdem nu sticluța cu parfum, ci chiar pământul strămoșesc!

Noroc că neamul dă semne că e pe calea bună, nemaiacceptand jalnica stare prezentă a lucrurilor și sperăm, nici false reforme puse la cale de către lupii deghizați în tehnocrați, alde Itzăresku & Co. Ce vrem noi e cu totul altceva!
Acum ori niciodată să ne punem în minte și brațe deviza:

O Românie nouă – vremea ei a venit!

%d blogeri au apreciat: