Un an nou fericit, dar cum?

Deși Lumea după Eufrosin e dedicată mai mult analizei și opiniei asupra evenimentelor curente, ocazional mai face și recomandări concrete pentru o viață mai bună și mai sănătoasă dpv trupesc, sufletesc și mintal. De data asta e vorba de așa ceva, sper cât mai mulți să aibă ocazia să citească până mâine articolul, iar dacă nu, e numai vina mea pentru o intervenție atât de târzie.

 Cum să începem noul an cum se cuvine? E simplu, în biserică. „Cum adică, să nu mă distrez de revelion?”, pot protesta unii. Nu am spus deloc asta, dar un lucru e clar: decât să mă găsească anul nou cu paharul în mână, înconjurat de vuiet de vuvuzele și oameni roșii la față purtând pălării din plastic chinezești și  caraghioase pe capetele lor, mai bine în biserică, luând parte la scurta slujbă de Cununa Anului, practic un Te Deum de bucurie, în care creștinii Îi mulțumesc Lui Dumnezeu pentru binecuvântările aduse lor în anul ce tocmai a trecut și îi îndreaptă rugi  pentru a-și spori și trimite cu prisosință binecuvântările Lui asupra familiilor lor în anul cel nou. 

Cred că între cele două alternative pe care le avem, Domnului îi este clar mai dragă cea de-a doua și că îi va asculta maidegrabă pe aceia pe care îi află în sfântă casa Lui , decât pe cei care se minunează pe jumătate piliți de un spectacol idiot de artificii. După aceea, ne putem  întoarce deplin împăcați în mijlocul petrecerii pentru a ciocni clasicul pahar cu șampanie.

 Apoi, în 1 Ianuarie, după încheierea Sfintei Liturghii, se citesc în mod tradițional în întreaga țară (mă rog, ar trebui, desi unii chiar din Sinodul Bisericii Ortodoxe, vor altfel),  molitfele Sfântului Vasile cel Mare, care e prăznuit tot în această zi.  Importanța acestor molitfe e imensă, mai ales pentru cei care pătimesc din cauza necuraților, fie aceștia nevăzuți sau văzuți, a oamenilor evident răi.  E bine deci să găsim o biserică al cărei vrednic preot nu se dă înapoi de la datoria pe care o are față de enoriași.


 Iată ce spune Sfântul Părinte Ilarion Argatu despre importanța citirii molitfelor ( Părintele Ilarion e un sfânt, neputrezit, expus în biserica principală a comunei Boroaia, jud. Suceava ): 

-Părinte, este bine ca preoţii de mir să citească Moliftele Sf. Vasile Cel Mare ? Unii le citesc, alţii refuză să le citească şi alţii argumentează că numai preoţii călugări au voie să citească.

– Moliftele şi orice fel de rugăciune preotul le poate citi indiferent dacă este călugăr sau preot de mir. Preoţii au aceiaşi putere. Odată ce ai puterea harică, puterea preoţiei, poţi citi şi trebuie să citeşti orice rugăciune pentru credincioşii în mijlocul cărora ai fost pus. Prin preot fiecare credincios trebuie să găsească rezolvarea problemelor spirituale, altfel nu este de folos comunităţii. Unii credincioşi din parohia ta pătimesc foarte greu şi cumplit de la diavol şi de la oamenii vrăjmaşi cum sunt vrăjitorii, descântătorii şi fermecătorii, ai fost trimis în mijlocul lor şi investit cu puterea Duhului Sfânt pentru a le veni în ajutor şi a-i scăpa de chinuirea pe care o au. Dacă de frică nu foloseşti harul preoţiei şi predai armele cu care trebuie să lupţi atunci treci în rândul mirenilor şi lasă locul aceluia care poate lupta şi apăra turma încredinţată.

 
Frica preoţilor de a citi moliftele (exorcismele) sau alte rugăciuni asemănătoare vine de la puţina pregătire duhovnicească, lipsa de întărire şi încredere în puterea pe care o au în lupta pe care trebuie s-o dea cu vrăjmaşii diavoli. Diavolii luptă pe omul pe care l-a cuprins şi se luptă cu preotul care vrea să-l scoată şi-i porunceşte să plece. Preotul trebuie să fie pregătit, curat sufleteşte şi trupeşte, întărit cu post pentru a face faţă atacurilor pe care le primeşte de la diavoli. De multe ori diavolii se răzbună pe cei din casa preotului, chinuind copiii şi soţia. Din această cauză unii spun că e bine ca numai preoţii călugări să citească exorcismele ca cei ce nu au familie. Nu trebuie să se teamă. Preotul poate să-şi păzească familia de atacurile vrăjmaşe punând la rugăciune pe toţi cei din casa sa. Cel mai bun moment pentru citirea moliftelor este duminică la amiază după terminarea Sf. Liturghii, pentru că atunci preotul este pregătit şi împărtăşit nu se pot vrăjmaşii apropia de el şi nici de familia lui.

 
Cea mai mare greşeală pentru un preot este, să se arate în faţa diavolului fricos şi fără putere. In loc să se teamă diavolul de puterea preoţiei pe care o poartă preotul se teme preotul de falsa puterea pe care o are diavolul. Exact cum s-ar duce un lup la stână şi în loc să fie alungat de cioban şi câinii care păzesc stâna, fug de frica lupului şi atunci „lupul răpeşte şi risipeşte oile”, aşa se întâmplă şi cu turma preotului fricos. De ce să se teamă preotul când glasul lui este ca un tunet şi fulger pentru orice duh necurat?! Chiar de la începutul preoţiei este bine ca preotul să se arate curajos, întărit de Duhul Sfânt şi vrednic urmaş a Mântuitorului şi a Sf. Apostoli.

 
Când preotul învaţă pe credincioşi, îi apără şi-i conduce curajos, atunci credincioşii se întăresc şi-l urmează pe preot. Se simt în siguranţă alături de preotul lor. Atunci când preotul nu este aşa, credincioşii aleargă la alţi preoţi pe care-i vede mai întăriţi în credinţă şi mai curajoşi în lupta cu vrăjmaşii. Din cauza aceasta mai apare şi invidia, preoţii pe care-i caută credincioşii sunt pizmuiţi de ceilalţi. Am auzit pe unii preoţi în loc să meargă să facă unele rugăciuni spunând credincioşilor : „ să nu stârneşti pe diavolii care stau cuminţi în latura casei tale, ca şi cum ai zgândări un cuib de şoareci şi-ţi fug apoi prin toată casa”. Pe astfel de sfătuitori diavolii îi numesc „prieteni” şi în acelaşi timp le biciuiesc faţa.


Ei acum, un an nou plin de bucurie, pace, sănătate și împliniri tuturor celor de bună credinţă, iar vrăjmașilor României și ai Lui Hristos numai atât: să se împlinească Psaltirea şi molitfele Sfântului Vasile cel Mare peste voi toți!

Pe drumul libertății – plătești cash? Suspect de terorism

 În ultimul episod al epicii începute prin spectaculosul atac regizat de la 11 Sept. 2001, , guvernul SUA dovedește că George Orwell a avut dreptate când a anticipat introducerea limbajului nou (newspeak), în care cuvântul primește semnificația opusă celei tradiționale: „războiul e pace”, „ministerul dragostei”, iar acum în lumea reală,  asupritorii propriilor cetățeni deplâng și luptă împotriva terorismului, prin mijloace curat… teroriste!

 Astfel, într-un video care a făcut ocolul internetului, precum și printr-un manual distribuit de către Departamentul Securității Patriei ( sună de-a dreptul cunoscut, nu-i așa?) și de către FBI, oricine plătește în numerar pentru produse și servicii, deține lanterne, sau cumpără mâncare în cantități mai mari, este un suspect de terorism care trebuie raportat pe loc autorităților.

 Filmulețul e produs ca pentru copii de grădiniță, cu actorii repetând de câteva ori că e „ciudat să nu ai un card de credit”, să „plătești cash”, așa ca să fie ei siguri că îi intră cetățeanului mesajul în cap.  Deasemenea  insistă  naratorul: „dacă un client apare nervos sau anxios, sau insistă să plătească în numerar, contactați personalul de securitate. Acest comportament este suspect”.

 

 

 

Deci dacă ați avut o zi grea, plină de stress și nu aveți un card de credit, sunteți terminați, căci noua lege americană permite autorităților detenția pe timp nedefinit inclusiv a cetățenilor americani.

Poate v-ați dus în vizită în State și doriți să faceți cumpărături dintr-un magazin de articole sportive: binoclul acela, sau țineți-vă bine, un tripod pe care intenționați să-l folosiți pentru fotografie, pentru care plătiți in numerar, sunt obiecte care vă pun automat pe listă. Într-o țară în care există peste 100 milioane de arme în mâinile civililor și încă este legal să le cumperi, idioții din guvern sunt îngrijorați de un tripod!  Dacă ați fost totuși prevăzători și ați adus un card de credit cu Dvs., țineți minte că în felul acela vă  auto-raportați, căci băieții cu ochi albaștri au acces instantaneu la toate tranzacțiile, acces care include lista de cumpărături și profilul Dvs. complet.

Merită riscul ?

Manualul de 84 de pagini, intitulat pompos „Ghid al Măsurilor de Protecție pentru Industria Hotelieră Americană”  parte a campaniei Departamentului de Securitate al Patriei intitulată      „See something, Say something”, afirmă fără echivoc că cei care cer intimitate trebuiesc imediat suspectați de activități nefarioase.  De fapt întreaga lor campanie e un război împotriva intimității omului, sub masca necesității apărării împotriva unor suspecți de serviciu, care mai nou pot fi și albi, ba’ chiar mame și copii, după cum indecentele și scandaloasele controale personale din aeroporturile americane au dovedit-o cu prisosință.

 Implementarea acestui plan național de spionaj domestic al cetățenilor de către cetățeni, este de fapt un război împotrivă libertății personale int-o țară în care aceasta este garantată prin Constituție.   Nu vrei să trăiești pe credit? Potențial terorist. Nervos? Potențial terorist. Nu vrei să fi deranjat? Potențial terorist. 

Pe când imperiul folosește teroarea economico-militară ca politică externă, de ce nu și pe plan intern ? La fel a fost de când e lumea, doar că ăștia de-acum posedă tehnologie care îi face infinit mai periculoși și eficienți în aplicarea terorii.  Când s-a mai pomenit ca omul să poată fi urmărit 24/7 fără măcar o mini-armată de agenți aflați pe urmele sale?  Astăzi, adevărații teroriști șed în fața unor console și prin intermediul unui joystick  comit adevărate atrocități împotriva umanității.

Absurditatea nu cunoaște limite: agențiile fac tot ce pot pentru a instaura o atmosferă de frică între oameni, convingându-i să raporteze orice li s-ar părea suspect, precum este descrisă trimiterea unui SMS  în mod discret dacă vă aflați în public. În mințile  lor de birocrați tembeli, normal ar fi să ridicați telefonul astfel încât să fie în văzul tuturor și poate chiar mai bine, să citiți cu voce tare conținutul SMS-ului!

 Ce altceva vă mai poate aduce necazul pe cap? Exprimarea convingerilor politice într-un mod tranșant, fie acestea de dreapta, sau de stânga, a fi un veteran de război, de parcă politica iubitoare de pace a SUA nu ar fi creat sute de mii de veterani, a fi proprietar de armă deși este legal, a deține metale prețioase, căci guvernul crede că e ceva ciudat cu cei care nu au încredere în notele tipărite de către banca centrală (Federal Reserve) americană aflată în mâinile știm-noi-cui.

 Pe lângă acestea, mai sunt și programele SOPA și PIPA, cu numele lor drăguțe de personaje de desen animat. În fapt acestea (Stop Online Piracy and Protect IP Acts) au fost descrise de către giganți ai internetului precum Google, Yahoo și Twitter, ca fiind cenzură în stil chinezesc.

 Cireașa de pe tort este infamul NDAA,  sau Național Defense Authorization Act, care permite întemnițarea fără explicații, informații oferite familiei sau limită de timp. a persoanelor suspectate de terorism.  Având cele de mai sus ca referință, vă puteți aștepta să fiți supuși blândului tratament de înecare simulată, bătăi, privare de somn, electroșocuri, umilire , înghețare și înfometare, de câte ori răspundeți discret la telefon, cumpărați prea multă mâncare, sau o nenorocită de lanternă!

 Ironia este că în vreme ce diversele agenții își țes pânza lor de cetățeni-spioni, acestea nu văd ce e evident:  mai tot ce fac se află în contradicție directă cu Constituția Statelor Unite și cu Carta Drepturilor, dar cu siguranță că distrugerea documentelor fondatoare a țării nu se compară ca răutate cu plata în numerar! De ar cunoaște bieții soldați americani adevărul,  ar mărșălui cu glonț pe țeavă și magaziile pline, doar că în direcția opusă!

sursa RT

De Crăciun

      A sosit din nou vremea Crăciunului.. întotdeauna minunată, chiar fără zăpadă, căci lumina și bucuria vin din interior. Tuturor cititorilor de bună credință ai Lumii după Eufrosin, de Nașterea Domnului le doresc pace în suflet, bucurie și multă sănătate în anul care vine!

 Celorlalți, căci sunt destui, Domnul să vă înțelepțeasca să nu vă puneți cu El, căci vă veți rupe  neîndoielnic spinările!

 Crăciun Fericit Române!

sursa foto: Crestin Ortodox

Primii pași în Linux: distribuția și programele

In urma succesului extraordinar al articolului care vorbeste in mare despre avantajele sistemului Linux in defavoarea windows-ului, publicat aici recent, am
constatat un interes real din partea utilizatorilor, ceea ce ma obliga
saa revin cu niste raspunsuri la intrebarile care au circulat.

Multi intreaba cu ce distributie de linux sa inceapa, sau care ar fi primul pas.

Ei bine, toate distributiile au la baza acelasi miez linux, ceea ce
face diferenta este aroma in care vin, adica mediul grafic si
configurarea pachetelor software.

Un incepator, in general, este sfatuit sa apelezi la distributii mai
complete, care sa-i usureze trecerea. Asta inseamna ca respectiva
varianta sa contina codecuri audio/video instalate deja, precum si o
serie de programe. Fac aceasta precizare deoarece nu toate
distributiile ofera codecurile in pachet din diverse motive: de spatiu
pe disc, de legislatie sau de… filosofie. De asemenea, utilizatorii
trebuie sa stie ca nici o distributie nu vine 100% pe gustul lor si ca
depinzand de la caz la caz vor trebui sa particularizeze si sa
configureze sistemul (ca aspect si programe). Acest lucru se face
foarte usor.

Un alt aspect de care trebuie sa se tina cont este componenta hardware
care alcatuieste sistemul. Desi pana si cel mai incarcat mediu grafic
merge si pe 512 ram, este recomandat uneori sa averti 1 gb liber. In
rest, totul tine de gust. Unii prefera KDE, altii Gnome, in timp ce
altii vor folosi Xfce sau Lxde, acestea 2 din urma fiind destinate
celor ce au mai putin de 512 ram. O interfata aparte, care nu trebuie
neglijata este Enlightement. Deosebit de atragatoare, ruleaza foarte
bine si pe 128 de ram.

Tinand cont de precizarile de mai sus, dar si de faptul ca sunt mai
multe „arome” disponibile care pot fi testate in Live Mode (adica
rularea sistemului linux direct de pe cd, fara instalare pe hard!!),
utilizatorul este sfatuit sa faca o selectie accesand
http://distrowatch.com . Acest site este un catalog cu toate
distributiile, respectiv cu detalii: imagini, link, descriere scurta.

Cei ce stau prost cu limba engleza ar trebui sa stie ca exista
distributii ce ofera suport tehnic si documentatie in limba romana,
direct de pe cd. Majoritatea ofera posibilitatea instalarii in romana,
ulterior. Acfest lucru este valabil si pentru programe, nu numai
pentru sistem.

alte precizari importante: odata cu trecerea pe linux, trebuie sa uiti
tot ce stii despre windows si programele de pe windows. Desi unele
lucruri sunt asemanatoare (instalare cu un singur dublu click,
posibilitatea rularii unor softuri de windows pe linux cu ajutorul
softului numit WINE, existenta unui panou de control, etc) trebuie sa
se stie ca structura sistemului si a programelor e diferita.

In primul rand, nu ai Program Files, cu programe structurate
alfabetic. In linux softurile instalate sunt ordonate pe categorii.
Pentru instalare NU le cauti pe net si le salvezi in comp, apoi
executi. In linux, fiecare distributie pune la dispozitie softurile
intr-un depozit, numit repository. Din panoul de control se da click
pe adauga software si se tasteaza in campul respectiv numele sau
cuvinte ce duc la identificarea softului (cuvinte din descriere, spre
exemplu). Apoi totul decurge automat. Nu uitati sa instalati si
fonturile specifice Windows: Times, Verdana, Arial, etc. Aceasta se
face tot ca instalarea de software (sunt incluse intr-un pachet) sau
manual, una cate una (vizualizatorul de fonturi, activat la dublu
click pe font, are si optiunea de install).

Unele companii pun la dispozitie si versiuni pentru linux ale
softurilor lor. Asa se face ca si in linux puteti folosi Firefox,
Opera, Google Earth, Adobe Acrobat sau alte programe si jocuri dupa
caz…

Totusi linuxul vine cu propriile lui programe alternative, pentru
nevoile utilizatorului. Enumar cateva, restul putand fi consultate
prin google.

In loc de Microsoft Office ai Libre (Open) Office. Precizez ca
utilizatorii de MS Office pot rula fara probleme versiunea 2003/xp
prin Wine.

Pentru citirea PDF aveti Adobe Acrobat, Evince, Okular.

Ca playere video: VLC, Smplayer, Gnome Media Player, Cmplayer,
Kaffeine, Totem, Dragon si altele.

Ca playere audio recomand Aqualung. Mai exista Deadbeef, iar Audacious
este alternativa la WinAmp.

Pentru internet: browsere – Mozilla, Opera, Chromium, Midori, si
altele. Pentru mesagerie pidgin este cel mai utilizat, dar nu si
singurul.

Pentru scriere cd-uri: Brasero, K3b si altele.

Navigator de fisiere: Krusader (2 panouri gen Total Commander),
Dolphin, Nautilus, PCMan.

De asemenea, pe linux se poate face editare audio/video la nivel
profesional. Cinelerra si Ardour sunt cele mai puternice in acest
sens, dar nu si singurele. Pentru liste mai pe larg cu echivalentul
aplicatiilor de windows consultati:

http://www.linuxalt.com/ si/sau
http://www.linuxlinks.com/article/20070701111340544/Equivalents.html .

Structura directoriilor pe hard este si ea diferita. Astfel,
presupunand ca va numiti calculatorul ABC, atunci directorul dvs., va
fi in /home/ABC. Aici aveti documentele si aici aveti spatiul de
manevra. Programele si celelalte fisiere de configurare sunt cuprinse
in celelalte directoare unde nu e bine sa intrati.

Distributii recomandate incepatorilor: Zorin (vine cu codecuri,
playere suport hardware, totul deja configurat), Linux Mint
(codecurile se instaleaza cu un singur click, vine cu suport pt
modemuri si imprimante), Bodhi (bazat pe Enlightenment, foarte
atragator, consuma in jur de 150 ram, vine in varianta minimalista,
doar cu suport pt modemuri, driverele, codecurile si alte programe se
instaleaza cu un singur click, dintr-o lista, sau din panoul de
control, cum am zis mai sus); ArtistX sau AVLinux (nu numai ca vin cu
codecuri si suport imprimante si modemuri, dar contin cam tot ce
exista in linux la ora actuala, inclusiv editoare profesionale
audio/foto/video sau chiar DTP).

Alte versiuni prietenoase, de luat in calcul: Mageia, PClinuxOS,
Knoppix, Vector, Calculate.

Succes! 🙂

Supervirusul nou creat: pericol terorist sau doar o nouă cacealma?

Când trucurile folosite în trecut s-au învechit, cei care n-au muncit o zi în viața lor, emit variațiuni pe aceeas temă, în speranța deșartă că memoria scurtă a publicului, le va permite să scape neobservați încă odată.

Anii trecuți au folosit pretextul posibilității transmiterii unor viruși care existau oricum de mii de ani, de la animale la oameni, creeând isterie cu ajutorul câtorva morți care până la urmă nu aveau nici în clin, nici în mânecă cu virușii respectiv (la noi s-au folosit de bietul Toni Tecuceanu, chipurile răpus de gripa nouă A/H1N1 – familia lui l-a dat în judecată pe Streinu-Cercel, masonul panicard-șef al românilor:

„Apreciem că acţiunile pârâtului Adrian Streinu Cercel ne-a adus nouă şi memoriei defunctului un imens prejudiciu de imagine, memoria lui Tecuceanu fiind terfelită de dorinţa pârâtului de a impulsiona campania de vaccinare împotriva virusului gripei porcine prin mediatizare ilegală şi imorală a cazului medical a lui Toni Tecuceanu”,

După ce campaniile anterioare de vaccinare au dat în mare parte chix datorită unui public tot mai informat (pentru asta e internetul!), aceiași imbecili șmecheri s-au gândit să ridice (sau să coboare?) ștacheta mizeriei lor morale, încercând să sperie lumea să accepte vaccinurile lor mortale, printr-un truc și mai abject:

Pentru prima dată, cercetătorii au reuşit să realizeze o mutaţie a tulpinii H5N1 a virusului gripei aviare astfel încât să se poată transmite foarte uşor prin intermediul aerului, prin tuse şi strănut. Până în prezent, se considera că gripa aviară H5N1 se poate transmite între oameni numai prin contact fizic foarte apropiat.

Oamenii de ştiinţă olandezi au efectuat această cercetare controversată pentru a demonstra cât este de uşor să se realizeze o mutaţie genetică a H5N1 pentru a deveni o tulpină de gripă umană foarte contagioasă. Ei consideră că noile cunoştinţe dobândite vor ajuta la dezvoltarea unor noi vaccinuri şi medicamente.

sursa Mediafax

Ideea e firește stabilirea premizelor necesare în conștiința publicului că un atac terorist cu viruși mutanți ar fi posibil. Nu e nevoie decât de câteva zeci de morți în fiecare oraș mai mare și lumea se va îmbulzi să se vaccineze de data aceasta.

Bineînțeles că un asemenea atac este posibil, ba’ chiar există șanse bune să fie îndeplinit, numai că teroriștii nu vor avea nimic de-a face cu bărboșii din Iran, Siria sau Pakistan, ci în mizerabila tradiție inaugurată de către unu’ Max Goldstein in anii 20′ la noi, atunci când a detonat o bombă în Senatul României ucigând și rânind zeci de oameni, va fi tot un atac sub steag fals, organizat de către niscai servicii secrete occidentale aflate la cheremul știm-noi-cui.

Neplăcut în extrem, dar să nu ne panicăm. Știm deja ce avem de făcut pentru a rămâne sănătoși chiar în mijlocul unei epidemii – nu avem nici o scuză să ne lăsăm prostiti de către cei care bătătoresc calea între spitale, bănci și lojile masonice.

Între expunerea la soare, varza murată, usturoiul, ceapa și activitatea fizică susținută, cuplate cu evitarea totală a dietei de tip „fast-food”, nu avem de ce să ne temem. Iar dacă chiar suntem serioși despre păstrarea sănătății, participarea săptămânală la taina Sfântului Maslu, este obligatorie. Ducem cu noi făina și uleiul cu care vom găti peste săptămână pentru a fi sfințite, aducând astfel bucurie întregii noastre familii!


Iar când băieții își vor flutura amenințător seringile pe la televizor, noi vom zâmbi în cunoștință de cauză, spunând în sinea noastră: „nu s-a născut încă streinu’ care să mă păcălească!”

Euro, mortul din păpușoiul UE

Ne mai aducem aminte de cântecelul acela din copilărie care începea cu „mână, mână moartă, ia-o bag-o ‘n poartă…”? Ce se mai potrivește situației actuale! Faptele și datele sunt clare pentru cei care dau atenție unor astfel de lucruri, ba’ chiar mai nou figuri proeminente ale sectorului financiar o spun pe șleau: euro este mort.

Numai mințile întunecate de marxism științific ale celor care au zămislit bastardul, nu au putut pricepe că era mort din fașă. A trebuit ca întreg vestul Europei să treacă prin șocul ajustării la un nivel de trai redus la jumătate față de cel de care se bucurau pe când își foloseau monedele lor naționale, numite frumos lire, mărci, franci…

Haideți să spunem că a fost o greșală onestă și că acum le pare rău, iar că autoritățile statului român, respectiv Președintele, Ministrul de Finanțe și cel mai important, șeful BNR și-au înțeles și acestea eroarea de a impune României „targeturi” pentru aderare la zona euro. În mod uluitor însă, nici unul dintre aceștia nu a emis o declarație publică prin care să își renege poziția anterioară, recunoscându-și căile greșite. Așa ar fi corect și normal, nu ?

În loc de asta ei doar tac. Și-au slăbit pe moment propaganda anti Leu, dar nu au renunțat câtuși de puțin la dezideratul lor de a arunca la gunoi Leul care ne permite totuși un trai greu în țara noastră, în favoarea unui euro care ne va trimite fugind peste granițe cu milioanele, până când ținta de 15 milioane de români va fi atinsă, spre satisfacția celor care ne colonizează de zor și în mare secret, zilele astea.

Managerul elveţian de fonduri Felix Zulauf(FOTO) zugrăveşte în culori închise viitorul monedei euro, prevăzând ieşirea câtorva ţări din uniunea monetară şi prăbuşirea ulterioară a acestora în recesiune, scrie Business Insider.

„Cred că periferia zonei euro va intra într-o recesiune adâncă. Când ne uităm la o ţară precum Grecia, vedem că se află în recesiune de trei ani, iar PIB-ul a scăzut probabil cu 15% faţă de valoarea maximă. Bursa a pierdut 90%, ceea ce echivalează cu evenimentele din SUA în perioada 1929-1932”, explică Zulauf.

„În plus, mă aştept ca anul viitor cel puţin o ţară, dar probabil vor fi trei, să iasă din zona euro. De aceea anul 2012 va fi interesant pentru că nu există reguli după care să se facă această ieşire din zona euro. Ieşirea unei ţări din zona euro înseamnă că a doua zi după acest eveniment sectorul bancar al ţării respective se prăbuşeşte, iar băncile vor trebui naţionalizate imediat”, mai spune Zulauf.

„Vor introduce o nouă monedă, vor naţionaliza sistemul bancar şi după aceea şi guvernul va intra în faliment. La asta trebuie să ne aşteptăm anul viitor. Cred că Grecia va face acest lucru, iar Portugalia şi Irlanda sunt de asemenea candidaţi”.

sursa ZF

Deci știm sigur ce se va întâmpla. În consecință ar trebui ca oamenii clari la minte și hotărâți ce suntem, să le cerem guvernanților să renunțe la himera criminală a îmbarcării noastre naționale la bordul unui Titanic care ia apă din greu, chiar dacă unii încă beau șampanie și dansează în săli de bal opulente. Îmi este tot atât de clar că pe ăștia nu îi sperie nimic decât o demonstrație de forță.

Ieșim în stradă? Nu vom fi destui, iar dacă nici manifestația minunată a polițiștilor de azi vară nu i-a speriat, înseamnă că de noi se tem cu atât mai puțin. Ce-ar fi în schimb să ne mobilizăm pentru o grevă generală de cel puțin o săptămâna, începând cu primele zile ale noului an? Dacă tot ne-am făcut provizii de mâncare si băutura pentru Crăciun, nu va fi o problemă să rezistăm o săptămâna fără a merge la lucru, indiferent dacă serviciul e în domeniul de stat, sau în cel privat.

Multora pierderea venitului pe o săptămâna li se va părea un adevărat dezastru, dar nu este exact asta ce a făcut guvernul atunci când a tăiat salariile bugetarilor cu 25%? Le-a furat plata pe o săptămâna din cele patru ale lunii! Atunci românii au mormăit, dar nu au ieșit în stradă provocând căderea guvernului, sau măcar rescindarea măsurii precum s-ar fi întâmplat în Franța, sau Germania.

Dacă ăștia ne-o fac nouă cu atâta ușurință, de ce să nu le-o facem și noi lor, forțându-i fie să își bage mințile în cap (puțin probabil), fie să plece definitiv ascunzându-se rușinați în văgăunele din care au ieșit?
Ce fac ei împotriva națiunii, ar fi tocmai pentru ea făcut însă de noi! Cât de răcoritor ar fi să privim mutrele distorsionate de disperare și confuzie ale acestor otrepe când întorcăndu-se din vacanțele lor luxoase la treaba distrugerii României, vor constata cu stupoare că poporul a răspuns: ABSENT!

CFR Marfă, între FMI și statul român

În cadrul unei conferințe de afaceri organizate de publicația israeliană Globes la Tel Aviv, economistul-șef al FMI, Olivier Blanchard și-a declarat optimismul față de felul în care țările membre UE, cu ajutorul tiparnițelor prin care Fed-ul american inundă lumea cu hârtii, au decis să scoată euroul din criză, de parca poti stinge un incendiu de rafinărie, cu petrol… poate la inceput va domoli un pic flăcările dar finalul e clar:

„Sunt mai optimist decât în urmă cu o lună, cred că s-au făcut progrese. Ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută este important, face parte din soluţie, dar nu reprezintă soluţia în întregime”

După cum știm, la Bruxelles, zilele trecute, asa-zișii „lideri europeni”, au convenit ca statele pe care le reprezintă să acorde FMI împrumuturi bilaterale de până la 200 miliarde euro, pentru a ajuta instituţia să sprijine ţările cu probleme din zona euro.

Continuă Blanchard:

„Angajamentul de a ne da 200 miliarde euro este foarte important, pentru că acum putem merge la alte ţări să le spunem: «Europenii ne-au dat bani, voi puteţi ajuta?”

A rezumat concis Moș Darie într-un comentariu la cele 10 motive pentru trebuie să ne ţinem cu dinţii de Leu:

„Ca să pună capac la toate, băsescu promite că România va contribui la suplimentarea fondurilor FMI… Păi să sintetizam: Imprumutăm bani de la FMI, cu dobândă, plus condiţii de “restructurare”, și contribuim la FMI, fără dobândă! Hotie pe faţă! Si poporul de mămăligă nu iese in stradă”

Deci, organizaţia subvenţionată de către ţările membre între care si România, re-acordă aceste fonduri cu dobânzi înrobitoare, dupa care mai pune si condiţii guvernelor care au facut apel la „serviciile lor”. Ultima cerinţă revoltătoare a fost facută publica incă din 2010, dar e fierbinte acum: privatizarea cu orice pret a CFR Marfă. Asta inseamna că un „investitor strategic” agreat de către băieţii cu tichiuţe si șorţulete, va pune mâna pe incă o halcă din infrastructura statului român, mai bine spus din averea noastră a tuturor, firește la preţ de chilipir.

Jaful continuă, iar românii se uită amorţiţi în cutia fermecatoare la circul făcut de către niște imbecili șmecheri care îi trag și pe ei la nivelul lor! In ritmul și la magnitudinea aceasta nu știu ce se va alege de ţară. Hoţii și-au cărat sacii in casă, iar portarul inţeles cu servitorul, îi ajută să și-i incarce, in vreme ce stăpânul casei doarme.

Să recapitulăm despre ce este vorba: CFR Marfă deţine o flota rulantă de peste 42,000 de vagoane si peste 900 de locomotive. Regia deţine 49.2% din piaţă in comparaţie cu alţi operatori privaţi români. In primul sfert al anului 2010, CFR a transportat 53% din cărbunele dus pe calea ferată. Veniturile CFR s-au prăbusit de la 16.2 milioane euro in 2006, la 1.5 milioane euro in 2009.

Discutând odată informal cu doi oameni aflați în poziții destul de înalte în cadrul CFR, unul dintre ei remarca vexat: „nu știu ce se întâmplă, avem toate echipamentele moderne, personalul și pregătirea de care avem nevoie pentru a funcționa ireproșabil și totuși, nimic nu merge cum ar trebui, de parcă e hărăzit să fie așa!”. Puțin știau ei, chiar este hărăzit să fie așa, cu Radu Berceanu (Berkovici) responsabil de tratativele pentru privatizare, din partea statului român!

Ce speranțe mai putem avea in lipsa unei reacții ferme din partea românilor? A sesizat-o cu fler Thalex, un alt valoros comentator al Lumii după Eufrosin:

Ce, s-a “salvat” Euronul? Nicidecum! S-a consfintit aderarea României la pseudo-moneda asta? Aiurea! S-a angajat cineva sa faca mai mult decât sa puna problema în parlament? Nu! Iar în momentul în care sandramaua va pica (si eu cred ca va pica repede) toate angajamentele luate pe fond de foc de artificii devin brusc si definitiv caduce, nu?

Exprimați-vă, oameni buni!

Sub titlul încărcat din start în favoarea perversității, RL publică scremetele intelectuale ale unei „eliberate de prejudecăți”, pe nume Flavia Drăgan. Rezultatul efortului anti-creștin și anti-românesc al D-șoarei ( sper că nu al D-nei, căci ce bărbat normal ar lua de soție pe una care crede că e firesc ca bărbat cu bărbat să își împingă unul altuia lutul la deal ), este intitulat: „Misiune imposibilă: cum pot „înfia“ homosexualii români un copil”

Nu spun mai multe, dar dacă tot citiți mizeria aia’ de propagandă popo’, vă rog frumos numai atât: lăsați un comentariu! Nu dați click pe adresă, decât dacă aveți de gând să le spuneți vre-o două, căci altfel numărul ridicat de vizitatori ar fi înțeles ca acceptarea ( sau ACCEPT, trăznească-i Domnul! ) porcariilor promovate acolo. Am fost întâiul comentator, pe când articolul de-abia fusese vizualizat de o mână de oameni, dar încă nu a apărut. Poate, poate pe mâine dacă le dă bunul Dumnezeu orbul găinilor…

Regret RL, dar dacă asta înseamnă libertatea cea nou găsită și venită de la soare apune a României, se vede că v-ați transformat de bună voie în exponenți ai dușmanilor ei. Cât de adânc se pot afunda unii, de dragul unui salariu de mizerie!

Bietul copilaș…

P.S. La ora 10:42, articolul are deja 618 cititori, dar drumul la comentarii n-au dat. Le vor permite mai tarziu pe cand majoritatea cititorilor vor fi absorbit doza de indoctrinare, fara posibilitatea de a vedea replicile oamenilor normali.Clasic trucul..

10 motive pentru a ne ține cu dinții de Leu:

Ca urmare a situației din zona euro, descrisă ca fiind „extraordinar de gravă” de către unii care o cunosc, în ciuda faptului că SUA tocmai a inundat băncile centrale ale țărilor europene cu 50 de miliarde dolari, asta după ce acestea s-au împrumutat sute de miliarde de euro de la BCE, gândesc că am face un mare bine dacă am da pe pustie noțiunea idioată că o monedă controlată de către alții, ne poate duce la prosperitate și stabilitate.

Știm pe ce butoi cu pulbere stau astăzi Grecia, Italia, Portugalia, Spania și practic fiecare țară a cărei economie a fost predată marii finanțe globaliste de către politicienii ei – de ce le-am permite „alor noștri” să ne vâre și pe noi cu capul în laț? Iată motivele pentru care Leul trebuie păstrat:

1. E frumos și poartă chipurile unor români verzi de care suntem cu toții mândri. De când au unii ale căror mutre hâde nu vor ajunge niciodată pe vre-o bancnotă, autoritatatea să desființeze moneda noastră națională ?

2. Cu siguranță e mai ieftină o pâine de 3 Lei decât una de 3 euro. Toate celelalte ar trebui să fie la fel, dar cu cât mai mult permitem monedei calpe să ne inunde economia, cu-atât mai puțin ne vom permite un trai decent. Un Leu ar putea cumpăra si altceva inafară de chibrituri si hârtie igienică!

3. Ce crize urmate de „summituri” de urgență ale unor hoți, excroci și bandiți, când putem avea cea mai stabilă monedă din lume, bazată pe bogățiile naturale ale munților noștri Apuseni? Imaginați-vă apoi un BNR fără Itzaresku, Olteanu și alții ca ei – nu-i așa că un salariu mediu pe economie ar putea de fapt să asigure cele de trebuință unei familii tinere?

4. Respectul internațional acordat României. Cu totul alta ar fi atitudinea băncilor străine față de noi atunci când vor fi obligate să ne ia în serios. Un Leu nemanipulabil de către Sorosii lumii, este un Leu în care românul poate avea încredere. Covrigul zilnic al copiilor nu ar sălta în preț 30% peste noapte!

5. Cine naiba’ le-a dat voie unor politicieni și bancheri alogeni, să ia o astfel de decizie în locul nostru? Cum de au indrăzenala maimuțele astea să anunțe trecerea la euro ca fiind fait accompli, fără să ne întrebe pe noi mai înainte? Păi să nu le trimitem undeva, de exemplu la înot forțat în Dâmbovița ?

6. Nu-i așa că ar fi frumos să nu mai vedem zilnic profilul excesiv de coroiat al lui Sarkozy și-a altora ca el, tratându-l cu dispreț pe Președintele României? Și cine a spus că cel din urmă va fi acelaș cu prezentul ? O țară ai cărei reprezentanți legitimi o fac respectată pe toate planurile, va fi tratată cu deferență atât de către prieteni, cât mai ales de către dușmani.

7. Vreau restul în bani și nu în „eurocenți”. Mă cac pe steluțele lor comuniste, pe monumentele lor masonice și pe imnul UE. Dacă stau bine să mă gândesc, mă cac chiar pe UE, o entitate satanică, care exclude creștinismul din constituția sa. E simplu spus, noua uniune sovietică, dar cu tehnologie.

8. Prefer dobândă de 8% la un cont în Lei, celei de 3.75% la unul în euro. Dacă chiar trebuie să împrumut bani pentru a-mi dezvolta afacerea (alt interes legitim nu există), vreau să știu exact cât voi plăti lunar peste 3 ani. Doar întrebați-i pe nefericiții care au împrumutat euro acum doi ani, cum dorm noaptea astăzi.

9. Leul e-aici de sute de ani și a fost creat pentru a ne folosi nouă ca mijloc de schimb, pe când creația aia’ euromasonică e de ieri, de azi și servește numai intereselor lui Itzik. Firește, readucem BNR-ul în mâinile românilor, ca o condiție absolut firească și obligatorie !

10. Ce țară e aia’ care nu are măcar o bere originală, o echipă de fotbal decentă și o monedă națională ? Vreau ca atunci când le dau copiilor mei bani de buzunar, iar vre-un fraier sau vândut va spune „dar cum ne va clasifica Standard and Poor?”, sa-i pot răspunde „cine?” și că bancnota aceea le va cumpăra aceleaș lucruri trainice făcute în România și peste vremuri, în locul turcismelor și a chinezăriilor dăunătoare pentru sănătate și din ce în ce mai scumpe. Inflația nu e nimic altceva decât furtul averii clasei mijlocii, de către bancheri străini de neam.

Ei acum oameni buni, lei și stăpâni la noi în țară, sau europrostituatele altora?

Un comentariu foarte interesant

La știrea aparent banală că George Maior, șeful SRI se întâlnește azi la București cu directorul FBI, Robert Mueller, neîndoielnic pentru a se pune de comun acord asupra strategiei comune de colaborare si cooperare pe tema…he, he, doar nu credeați că mă cobor la nivelul repetării acelor baliverne, sluga doar își primește ordinele de marș, asta-i tot. În fine, un cititor a comentat foarte interesant și cu tâlc următoarele:

„Clanul Maior a falsificat documente pentru a-si insusi la Cluj proprietati prin revendicare in fals. Au falsificat pana si documente din Arhiva Nationala gratie faptului ca batranul Maior , mare istoric, avea acces la arhiva „altfel” decat omul de rand. La Cluj, ei, clanul Maior sunt capii mafiei imobiliare. Apostu a ciripit ceva si l-au inchis! Nu ca nu ar fi meritat, era un corupt mizerabil, dar multe din hotiile din primarie sunt facute de Boc si grupul de la Cluj care sunt mai excroci decat Apostu de o mie de ori.”

Omul chiar pare să cunoască ceva. Mă gândesc și eu așa, că poate cineva să aibă niscai’ referințe care să dea substanță acestor alegații. Fără frică, știe toată lumea cum să facă un comentariu anonim.. doar nu ne așteptăm ca presa aservită să raporteze ce nu e voie! Aș fi cu totul fericit că românilor să li se umfle pieptul de mândrie în viitorul apropiat, vorbind de „grupul de la Cluj”! 

De ce Linux? Iaca’ !

Întrebarea poate părea tendențioasă și activistă, celor care precum eu, nu întrevăzuseră avantajele unui sistem de operare care chiar dacă la început pare mai greu de folosit, se dovedește în final a fi un adevărat „life saver”. După ce veți citi, veți înțelege…

Apoi, mai este un aspect nemenționat în cele ce urmează – cel moral și mintal: faptul că nu veți plăti bani (chiar folosind o versiune piratată, tot plătiți dijmuială în alte feluri, incluzând pierderea anonimității și facilitarea accesului unor lepre secrete sau nu tocmai, la datele Dvs. care ar trebui să fie private), nu înseamnă că nu veți da zeciuială într-un fel sau altul, unor jigodii amorale și puse pe căpătuială și pe înrobirea și îmbolnăvirea unei lumi întregi, prin programele de vaccinare forțată pe care acestea le sponsorizează – n-ați crezut cumva că coroiatul ăsta’ a donat 1 miliard de dolari către UNICEF din bunătatea inimii sale? Priviți-l aici afirmând că vaccinurile sunt doar o altă armă în arsenalul depopulării promovate de către borâți ca el:

 

Dacă am înțeles asta, precis vom pricepe și motivul pentru care este cel puțin bine, dacă nu de-a dreptul necesar, să nu mai folosim mizeriile produse de către unii ca ăștia! Cu toate că periodic mass-media ne trage câte un gaz puturos despre românii „realizați” care lucrează pe „salarii de vis” la Microsoft, vă rog să mă credeți, cunosc situația la prima mână:

Majoritatea lor slujbași ce bagă sub amenințarea concedierii, linii peste linii de cod, numărate la oră, sub privirea scrutătoare a șefilor lor indieni sau chinezi, care în lipsa inteligenței native, și-au pus șmecheria dobândită la lucru, în dauna unor americani îndobitociți de prea mulți ani de trai comfortabil, într-o țară condusă de către lichele alogene, de la Președenție, până la funcția de „community dog catcher”.


Păi ia’ să zicem într-un glas: ‘tu-le rasa-n …de gunoaie globaliste! Parcă nici cerul n-are chemtrails pe el când lumea se deșteaptă!

Ce sistem de operare foloseşti ?

Precizare:

Folosind calculatorul pentru cerinţele societăţii moderne, te loveşti vrând-nevrând şi de probleme tehnice. Cu cât ai, însă, mai multe probleme, începi să te enervezi pentru că îţi afectează acţiunea pe care o desfăşori, şi îţi consumă şi din timp. Cei mai nepăsători, care de cele mai multe ori sunt cei care folosesc calculatorul pentru un minim de aplicaţii, neprofesionale şi neimportante, cum ar fi jocurile sau navigarea pe internet, nu gasesc un neajuns acest fapt. Apare o problemă? O iei de la capăt. Merge compul greu? Cumperi mai multă memorie. S-a buşit hard disk-ul? Gasesti altul. Dar ce te faci când nu-ti permiţi s-o iei de la capăt, când ai date care contează şi când nu vrei sa investeşti in tehnică nouă? În acest moment apare adevărata problemă. Dacă te-ai saturat de viruşi, de erori, crash-uri şi să stai minute întregi până accesezi stick-ul, atunci citeşte ce urmează. Dacă esti indiferent faţă de aceste probleme, fiind o fire domolă, mai bine închide pagina, nu e pentru tine.
Alternativa. Introducere.
În cele ce urmează vom discuta despre o alternativă la Windows, sistemul de operare cel mai des întâlnit. Windows-ul nu este însă şi singurul sistem de operare, ci doar cel mai popular pentru variantele desktop, adica pentru utilizatorii simpli. Este cel mai popular atat pentru faptul ca ofera multe aplicatii si un mediu simplu de utilizare, dar si pentru faptul ca poate fi usor piratat. Ganditi-va numai daca aveti sistemul vostru cu licenta. Sau cati dintre cunoscutii dvs. au? Apoi ganditi-va, daca ar fi sa cumparati un sistem de operare alternativ, ati mai alege tot Windowsul? Pentru ca pe piata mai exista sisteme – Oracle Solaris sau Apple, folosite mai cu seama ca servere, in stocarea datelor (cum ar fi unitatile bancare, operatorii telecom) sau in procesare multimedia (studiouri, statii grafice). Sunt utilizate in aceste cazuri pentru ca sunt cu mult mai bune decat Windowsul, si nu sunt, in acelasi timp, folosite pentru acasa pentru ca, fiind performante, costa. Ba chiar au nevoie de sisteme hardware speciale.
Insa, exista o alternativa gratis la Windows si la fel de eficienta precum sistemele de operare pe bani grei. Aceasta alternativa se numeste Linux si este gratis. Acum veti spune desigur: gratis si la fel de bun ca acelea cu bani? Imposibil, care-i smecheria. Nu este nici o smecherie, linuxul este un soft sursa-deschisa, ceea ce inseamna ca apartine comunitatii si nu unei companii. Deci oricine il poate modifica si redistribui dupa bunul plac. Acest concept a dus la aparitia distributiilor de linux, pe scurt distro, sisteme de operare alternative la Microsoft. Fiecare comunitate si-a creat propria distributie bazata pe miezul linux si si-a numit-o dupa bunul plac: Debian, Ubuntu, Fedora, Mandriva, etc. In esenta e cam aceeasi chestie, desi, de la distro la distro, poate diferi calitatea video, audio si evident, grafica. Sunt variante dedicate oamenilor de stiinta, altele artistilor (audio/video/grafica), altele administratorilor de sistem, unele pentru tehnica de ultima ora, iar altele dedicate sistemelor vechi sau laptopurilor. Pana si celebrul Android de pe telefoanele mobile este tot un linux, dar adaptat acelui dispozitiv.
Pe scurt, o distributie, contine cam aceleasi elemente specifice oricarui sisten de operare: un meniu de start, drivere pentru placi, un desktop, editoare text, video, etc.

Alternativa. Detalii.
Fiind program sursa-deschisa, au aparut zeci de variante si alternative, personalizate dupa gust si cerinte hardware. Asa se face ca avem categorii de desktop-uri, care folosesc resurse mai multe si ofera efecte vizuale mai complexe, cu mult mai complexe ca pe Windows si cu consum mai mic. Aceste medii grafice se cheama KDE si GNOME. Imediat dupa ele, avem medii de nivel moderat, care nu ofera o grafica asa placuta, insa consuma si mai putin. Acestea sunt LXDE, XFCE, Enlightement. Iar pentru sisteme foarte vechi, Fluxbox, IceWm si altele.
Indiferent de grafica folosita, structura e aceeasi: un meniu start deschide o lista de categorii, pentru softuri si administrare. Asadar, in linux, softurile sunt pe categorii si nu in ordine alfabetica precum in Windows. Exista un panou de control, care se cheama centru de control, de unde se pot face toate ajustarile necesare. Totodata, in linux sunt folosite asa numitele comenzi de linie, un fel de ms-dos. Pana aici, cei ce nu cunoasteti subiectul si cititi pentru prima data, veti fi avand ideea unui sistem de operare ce seamana cu windowsul si face cam aceleasi chestii. Prin urmare va veti intreba daca merita sa continuati cititul si care sunt punctele atat de diferite fata de Windows, argumentele forte care sa va convinga sa faceti schimbarea.
Ei bine, iata-le: imaginati-va ca ati putea face aceleasi chestii ca pe Windows acum, dar mai sigur, mai rapid, mai usor, mai placut si mai eficient. Bine, la inceput va exista un discomfort datorat trecerii pe un sistem nou pe care nu-l cunoasteti… Si e posibil sa nu agreati lipsa interfetei de Windows cu care v-ati obisnuit atata timp. Veti prefera, poate, pastrarea vechiului obicei si tolerarea acelorasi probleme in locul bataii de cap cu un sistem nou, care are si unele dezavantaje, decisive pentru unii, asa cum vom vedea mai jos. Aici probabil unii isi vor pierde interesul pentru acest articol, dar la fel de bine, nu e decat o selectie. Trebuie sa fii deja ofticat de windows ca sa intelegi ceea ce urmeaza.


Fapte. Pro si contra.

Acum vom face o comparatie intre ce ai, ce pierzi si ce castigi daca folosesti linuxul.
In primul rand, trebuie din start spus ca, din motive ce tin de monopol si bani, multi bani, sub linux, nu poti folosi camera video in videochat-uri, iar documentele in Microsoft Word isi vor pierde uneori, daca nu mereu, formatarea (adica alinierea textului), nefiind, afectat insa, continutul in sine. De asemenea, in cele mai multe cazuri, nu poti folosi mobilul ca modem pentru conexia la internet. Acest lucru se poate remedia numai daca folosesti un Windows in modul virtual, sub linux. Deficientele se datoreaza faptului ca producatorii de camere video si mobile nu furnizeaza drivere pentru linux si nici nu sprijina/permit crearea de drivere de catre linuxisti. De ce? Pentru ca au contract cu Microsoft si sunt interesati ca tu sa folosesti windows-ul, conditionandu-te, deci, sa folosesti, pe banii tai, un produs slab si daunator. De asemenea, Microsoft nu ofera acces la structura documentelor office, asa incat linuxistii au trebuit sa deduca si sa creeze pe orbeste un algoritm care sa lucreze cu extensiile office. In cea mai mare parte, au reusit.
Ce ar trebui sa te determine sa folosesti linuxul in aceste conditii? Spre deosebire de Windows, linuxul:
– este gratis: nu platesti pentru licenta si ai suport tehnic si documentatie oricand si chiar si in limba romana;
– este mai rapid: prin insasi constructia sa, salvezi foarte mult din timpul de accesare al datelor de pe stick, camera sau hard disk. Aproape instant. Pentru totdeauna. De obicei Windowsul merge bine numai la inceput, in timp recunoaste mai greu dispozitivele si se misca mai greoi, necesitand o intretinere si o curatare permanenta, care nu este mereu eficienta si consuma mult timp si nervi.
– nu are virusi: nu numai ca nu trebuie sa te mai temi de virusi, dar calculatorul tau va merge cu mult mai repede fara antivirus. In acest fel, resursele folosite de antivirus se distribuie necesitatilor utilizatorului. De asemenea nu trebuie sa mai dai bani pe licenta antivirusului si sa vezi mereu care e mai bun, mai rapid sau mai ieftin. Scapi de o bataie de cap considerabila.
– nu are nevoie de defragmentare si registri: asta inseamna in primul rand un bonus de viteza.
– este mult mai atragator si consuma pana la 50% resurse mai putin ca un windows: nu trebuie sa mai investesti in echipamente. Adu la viata sistemele vechi, de ce sa le arunci, mai ales daca doar navighezi pe internet sau il folosesti in birou.
– vine cu programe si drivere deja instalate: majoritatea distributiilor incap pe un dvd si contin atat sistemul de operare in sine, cat si toate driverele necesare pentru imprimante, stick-uri Huawei, scannere, sau suite office, codecuri, browsere, etc. Sunt distributii care se instaleaza in maxim 15 minute cu toate cele enumerate mai sus. In ceea ce priveste Windowsul, acesta dureaza intre 30-45 de minute doar instalarea, dupa care necesita configurarea placilor si instalarea programelor. Cunosc cazuri in care detinatori de imprimante nu le-au mai putut folosi din lipsa driverelor pentru Windows7, dar acum merg perfect pe linux.
– viata indelungata a hard disk-urilor: prin faptul ca nu forjeaza hardurile, se evita busirea sectoarelor, ceea ce inseamna protectie sporita a datelor si viata indelungata a echipamentului hardware.
– poti testa o distributie fara sa o instalezi, in varianta Live-DVD sau Usb.
– ofera alternative viabile programelor din windows, inclusiv pentru editare foto/video/audio la nivel profesional.
– softurile de linux sunt, in general, mai complexe si mai intuitive, ceea ce sporeste randamentul si aplicabilitatea.
– manager de fisiere superior


Prin comparatie, Windowsul:

– merge greu, in reluare si necesita o groaza de spatiu pe disk.
– trebuie mereu intretinut, prin defragmentare si curatare, altfel esti pierdut!
– consuma mai multa memorie si are un aspect mai urat fata de linux.
– are virusi si o groaza de erori de securitate.
– nu ofera nici o garantie a datelor; sistemul poate pica oricand si vei fi lasat pe intuneric. Recuperarea datelor te va costa bani.
– detecteaza si acceseaza greu stick-uri si se poate bloca des (de aia exista CTRL + ALT + DEL).
– nu ofera asistenta tehnica gratis si nici documentatie. Cu alte cuvinte, daca nu stii, sau apare o eroare, esti pe cont propriu.
– prin folosirea produselor Microsoft incurajezi monopolul si hotia. Pe ei ii intereseaza banii, nu succesul tau.
– manager de fisiere inferior (ntfs)

Concluzie:
Iata, asadar, avantaje si dezavantaje, pe care fiecare le va cantari… Cine vrea un sistem care sa mearga brici, tot timpul ca nou, fara consum de resurse, sigur, stabil, fara virusi, fara blocaje, fara intarzieri enervante in accesarea stickului sau hardului extern, atunci va alege cu siguranta o distributie de linux. Eu am facut trecerea acum 2 ani si l-am folosit cu succes in editare audio/video, grafica, programare web, navigare si birotica. Am redescoperit cu adevarat conceptul plug and play si nu mai sunt asa sensibil cu nervii provocati de erori bruste cand te asteptai mai putin. Nu mai stiu ce inseamna un crash si nici un freeze, atat de intalnite pe windows. Totul merge aproape instant.

Post scriptum:
Voi raspunde aici unor intrebari formulate mai des:
– Folosesc Corel sau lucrez intr-o tipografie, ce sanse am sa trec pe Linux?
Exista programe profesionale si in variante de linux, dar contra cost, fara crack-uri. Asa incat daca nu le achizitionati, nici o sansa. Exista si alternative gen Gimp (photoshop) sau Scribus (pt layout) dar Corel, Abbyy sau Quark trebuiesc cumparate.

– Lucrez intr-o redactie, manipulez documente doc sau imagini. Ma tem de cum se deschid extensiile Office sub Linux.
In cel mai rau caz se pierde formatarea aliniatului, caracterul fontului, nu si continutul. Deci, eventual trebuie refacuta formatarea sau va trimite pdf in loc de doc. Se poate trage versiunea OpenOffice de Windows si sa vi se trimita in varianta odt, a Open-Office-ului.

– Ce solutii am pentru editare multimedia?
Destule si foarte avansate.

– Am un program de facturare/contabilitate, cum il instalez pe linux?
Numai daca rulati un Windows virtual sub linux. „Taiati” un anumit spatiu de pe hdd pe care windowsul, cu ajutorul unui program numit VirtualBox, il va vedea ca singurul hard si se va instala acolo. Apoi il veti accesa din meniul de start ca pe un simplu program. Acest fapt va va face sa pierdeti o rezolutie din ecran, logic de altfel.

– Am anumite programe care le vreau pe linux neaparat. Poate si un joc…
Puteti incerca cu ajutorul lui Wine, un program care permite instalarea de softuri windows pe linux. Nu insa toate merg, de aceea consultati mai intai lista de pe site-ul lor.

– Pentru windows sunt multe programe alternative, in linux ma tem ca nu voi avea de unde alege.
Fals. Exista destule, cate 4-5 pentru fiecare chestie. Incearca.

Ce distributie sa aleg? Sunt incepator, nu stiu sa configurez.
Pentru cei care fac prelucrare multimedia, recomand ArtistX sau AV Linux. Ele vin deja cu toate codecurile si programele de linux pentru editare/procesare de orice fel. Pentru cine doreste ceva mai clasic, Monomachos. Iar pentru cine are un netbook sau laptop, o alegere buna poate fi Bodhi. Vine in varianta minimala, iar restul programelor se instaleaza cu un singur click.

Linkuri utile:
http://www.bodhilinux.com , http://www.distrowatch.com , http://monomaxos.com/eng.htm

%d blogeri au apreciat: