Portretul impostorului la tinerețe

Una dintre urmările expunerii unei mișcări frauduloase de „salvare” a României precum „Noua Republică”, este psiho-analiza efectuată după privirea scrutătoare a imaginii ce spune mia de cuvinte:
Conform dictumului politically correct „dacă imagine nu ai…”, personajul s-a reinventat în salonul vre-unui „hair stylist” poponar împrumutându-i „lookul”, precum maniacul Anders Breivik, cel de tristă și recentă notorietate – nu-mi spuneți că nu-i ceva profund greșit cu triștii ăștia:

Comedia e că orice schimbare a imaginii încearcă o biată marionetă de sex incert proptită de către păcălicii securiști în salvator al neamului, tot nu ajunge nici măcar în umbra adevăraților bărbați care și-au jertfit însăși viața pentru binele României.

Comparați acești români verzi cu o „he/she” ai cărei satrapi locali se înclină lingând de zor la cizma actualilor lor stăpâni:

Moș Darie, ești de milioane, mulțumim frumos!

Imi place postura individului! Studiati-l atent:

Sub treizeci de ani, ochelarist (adica intelectual, cititor de biblioteci intregi – nu stim daca in bibliotecile alea a gasit si altceva decat dame, popi ori septari), cu colturile gurii trase usor in jos (postura studentului care nu stie de unde a scos profesorul subiectul de pe bilet), cu degetul mijlociu inspre lobul temporal (nu se stie daca ii vine sa se sinucida sau aplica principiul filosofic “fuck me”), ustensila de scris savant tinuta intre aratator si mijlociu si sprijinita de degetul gros (care probabil ar urma sa-i ia locul intre celelalte doua degete), ca si cum ar urma sa-si noteze pe bavetica rezultatul scremetului intelectual asupra caruia zaboveste cam cat fata aia din reclama de la “Tranzactiv”. Un singur lucru au uitat regizorii: generatia individului este “Pentium”. Astia nu noteaza pe hartie, ci dau un mail ori SMS ori copiaza pe stick…

O Românie nouă, vremea ei a venit!