Munca, binecuvântare, sau blestem?


„Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei însisi. Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate.

A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie într-un efort care nu duce decît la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neîncetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil.

Munca sustinuta si neîncetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza.

Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva într- o zona obiectiva a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri.

Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei.

Este caracteristic ca în lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara. De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza. Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre într-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca.

Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decît la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, încat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cînd omul îsi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii.

In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cînd acesta este fatal si frecvent. Si în munca omul a uitat de el însusi. Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce, ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea.

Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic.

In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare în lume, la o existenta solara si sclipitoare, în loc sa traiasca pentru el însusi – nu în sens de egoism, ci de crestere interioara -, a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara.”

Emil Cioran

Anunțuri

108 răspunsuri

  1. Cineva intelept mi-as spus odata „Descopera ce iti place sa faci si gaseste pe cineva sa te plateasca pentru asta” . Cheia succesului.

  2. Cât o fi el de „Cioran”, majoritatea celor de mai sus le consider nişte prostii, speculaţii ieftine, aiurisme, o încercare provocatoare la adresa muncii, subliniind doar neajunsurile efortului fără credinţă şi fără rost.

    Opinia mea este că munca este ESENŢA VIEŢII, rostul nostru de a fi, de a exista, raţiunea pentru care am fost creaţi.
    Aici însă va trebui să vorbim despre LIBERTATE, despre libera opţiune a strădaniilor noastre.
    Acţiunile omului sunt reprezentate generic prin conceptul de „MUNCĂ”

    Se face confuzie între libertatea de acţiune în obţinerea nevoilor existenţiale şi nevoie de a „munci” pentru interesele celor care ştiu ce vor de la societate, au un crez sau urmăresc asiduu scopul vieţii lor.

    Lipsa muncii este o adevărată tragedie, nu poţi trăi fără să munceşti, fără să te raportezi mediului tău.
    Închisoarea pe aceasta se bazează, pedepseşte prin interdicţia muncii iar recompensarea puşcăriaşilor se face prin ….acordarea dreptului la muncă.

    În mod greşit se foloseşte pedeapsa „muncii în folosul comunităţii”, aruncând în derizoriu sensul profund spiritual pe care îl prezintă omul pentru nevoile celorlalţi.

    Specialiştii în creştinism nu mă pot contrazice. Iar dacă o vor face vom avea cu toţi ceva de câştigat.

    • Fiti sincer, n-ati prefera sa aveti suficienti bani pentru a calatori si a va indeplini hobby-urile, fara a trebui sa spuneti „da sefu'” ?

      • Si dupa ce calatorim si indeplinim hobby-urile, ce mai facem?

        Sa nu alunecati va rog in mentalitatea parazitara care e bazata pe acumularea de bani si monopol asupra lor de catre paraziti concomitent cu extragerea banilor de la noi astfel incat sa avem nevoie de banii de la ei sa ne forteze astfel sa facem ce vor ei si nu ce este util noua, societatii.

        Exista posibilitati reale, dar sugrumate in prezent, sa si muncimsi ce ne este drag si ce ne este noua i societatii util in acelasi timp dar sa si calatorim si sa ne si indeplinim hobby-urile – NU SE EXCLUD UNELE PE ALTELE. Doar parazitii primitivi aleg intre cele doua, de fapt ei niciodata nu aleg munca pentru ca …. nu stiu si nu pot face nimic altceva decat sa ne minta, sa ne aiureasca, sa ne fure, sa ne otraveasca, sa ne ucida.

        • „Si dupa ce calatorim si indeplinim hobby-urile, ce mai facem? ”

          Concomitent cu acestea, facem milostenie. Scoli ortodoxe, spitale, case de copii etc.

      • Eufrosine, pentru a călătorii ai nevoie de o maşină, tren, avion, etc. Maşina merge pe şosea şi are nevoie de benzină. Tu ai nevoie să dormi într-un hotel, să mănânci, sa-ţi cumperi ceva dintr-un magazin şi multe altele. Pentru ca toate astea să funcţioneze e nevoie ca cineva să muncească. Deci fiecare trebuie să contribuim cu munca la traiul nostru de zi cu zi.
        Sunt de acord că munca prosteşte atunci când e facută doar de dragul banilor, aşa cum este în USA.

        • Nu sunt contra muncii Haiduc, ci impotriva trudei prostesti executata la comanda altuia impotriva constiintei si a fericirii tale.

        • @ Haiduc,
          Contribui cu o variantă la răspunsul dvs.
          Aşa cum aţi formulat, se potriveşte proverbului „După faptă şi răsplată” iar ca ordine temporală este niţel anapoda.

          Să luăm raportul de cauzalitate şi experienţa (cunoaşterea umană).
          Foamea, se spune, este cel mai bun bucătar. Este neplăcut să te scoli dimineaţa şi să pleci la muncă flămând, iar efortul cu burta goală înseamnă chin.

          Dacă însă voi ţine cont de învăţăturile creştineşti sau laice, păstrând şi sporind rezervele de hrană, munca va fi făcută din firescul integrării sociale, fiecare muncind nu pentru hrana zilnică ci pentru visul pe care îl vrea împlinit.

          Munca se presupune. De voie sau de nevoie. Dacă nu ai obţinut bani din vânzarea forţei tale de muncă, vei călători mai puţin sau vei trudi tot mai mult pentru bani tot mai puţini.

          Munca nu prosteşte. Dimpotrivă. Depinde doar în ce relaţie te afli cu ea, depinde cum şi cât eşti de folositor celorlalţi. Şi să nu uităm că ignoranţa este direct proporţională cu truda şi invers cu libertatea.
          De aici concluzia că „munca prosteşte”. De fapt este invers.

          • „De aici concluzia că “munca prosteşte”. De fapt este invers.”

            De fapt munca facuta de dragul exteriorizarii prosteste. Cealalta, facuta cu drag, innobileaza. Nu mi-ati raspuns la chestionarea mea in legatura cu fericirea Dvs. Nici o grija materiala, versus slugareala pentru altii ?

            • Scuze, nu am citit pasajul cu pricina. desigur, vă răspund.
              Muncesc de la 15 ani. Legal. Am avut o carieră de succes, sunt pensionar.

              Acum am propria afacere, incredibil de onorabilă, sunt mulţumit de ce fac, nemulţumit că nu pot realiza mai mult în folosul celorlalţi. Nu muncesc pentru bani însă nu pot realiza nimic fără ei, obţin însă, datoriă oamenilor inteligenţi peste medie, sumele minime pentru a rezista vremurilor.

              Societatea mi-a recunoscut meritele (de fapt, străinii mai întâi), nu cer nimăni nimic, încerc să aplic ceea ce fiecare dintre dvs. şi-ar dori, visând cu ochii deschişi.
              Oferind celorlalţi, nu sunt obligat să slugăresc şi nici robul banului nu sunt.

              Pot spune că faptele mele sunt în acord cu vorbele mele. Desigur, pot dovedi oricând aceasta, însă aş prefera să rămân incognito.

  3. De multi ani reflectez la acest citat si am descoperit multe incercand sa ma lamuresc.

    Nu munca in sine este problema, daca inteleg, si sunt de acord, ci natura pe care a ajuns sa o aiba, acaparatoare, facuta din disperarea de a supravietui oricum, chiar in dizarmonie cu natura. Cum am ajuns dupa atat progres tehnologic sa trebuiasa sa muncim cu disperare si sa nu reusim sa ne obtinem un trai indestulat si linistit facand muncile care ne pot da satisfactii superioare?

    Propozitia cheie pentru mine este „Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic.” si urmare a cunostiintelor recente, tinde contrureze ipoteza ca societatea capata tendintele impuse de natura conducatorilor si a sistemuluilor de conducere, si prin urmare, cum acum si de generatii este condusa de parazitiu primitivi, brutali, inteligenti dar limitati in scopurile vietii, care au structurat un sistem prin care ne controleaza si ne supun in prinicipal tinandu-ne in saracie sau insuficienta sau sub amenintarea continua a saraciei, tot asa se contureaza si componetele soceitatii, natura muncii devenind cum o descrie aici autorul.

    Am fost uimit si nu prea, dar incantat si incurajat, sa gasesc o informatie, un mic detaliu, care si el confirma ca exista conditii indestulatoare pentru ca viata sa poata fi mult mai buna: in conditiile in care economia Romaniei este sugrumata, agricultura inclusiv, un singur judet, Brasov, va avea anul acesta o productie de jumatate de milion de tone de cartofi, adica 24 kg de cetatean Roman, o cantitate pe care am putea-o manca numai daca acesta ar fi alimentul principal. Si atunci?

    Carte este sursa problemelor? Simplu: au monopolizat banii, au facut din bani un mijloc de supravietuire in loc sa ramana un mijloc de schimb, si apoi au secat sursa iar noi am ramas ca animalele in seceta, nedumeriti si cu produsele, resursele, munca si serviciile in brate fara mai putem face schimburi intre noi, fara a mai putea functiona decat acolo unde, cand si prin mijlocele controloate de auto-nominalizatii “conducatori” ce au instaurat aceasta tiranie privata si ascunsa de noi in intreaga lume prin asasinat individual si colectiv. Munca disperata acolo unde ne mai permit acstia si recompensata cu pipeta cat sa nu ne ajunga sa avem ragaz sa mai si gandim, a devenit singura modalitate de supravietuire, indiferent de posibilitatile naturii si ale tehnologiei.

    Suntem captivi intr-un cerc vicios in care primitivii continua sa acapareze conducerea statelor si va trebui sa cautam sa iesim din acest cerc vicios pentru a putea crea conditii pentru ca natrura soceitatii sa se modifice, munca sa fie un mijloc de implinire si nu un mijloc de supravietuire.

    • Asta e si interpretarea mea. Prea multi dintre noi facem ceea ce nu ne place doar pentru a supravietui. Solutii? O moneda alternativa, sau trocul.

      • Eufrosin, solutia ce o propui este o iesire extrem de eleganta din ghearele unei crize provocate de lacomia celor ce manipuleaza moneda lumii. Ma explic:
        Premiza 1: Exista o cantitate minima de bunuri si servicii necesare traiului speciei umane in intregul ei (hrana, energie – cu toate formele ei, imbracaminte, etc)
        Premiza 2: In conformitate cu teoria economica, cantitatea de masa monetara trebuie sa aiba acoperire in bunurile si serviciile existente pe piata. Un comentariu colateral gasesti si aici: http://agresivus.blogspot.com/2011/02/un-alt-punct-de-vedere.html
        Premiza 3: Actuala criza este provocata, fara putinta de tagada, de cantitatea imensa de masa monetara fara acoperire lansata pe piata de catre institutiile financiare, urmata de incercarile disperate de retragere si „sterilizare” a masei monetare excedentare
        Concluzie partiala 1: Pana la sterilizarea intregii mase monetare excedentare, criza va continua, exprimata in principal prin penuria de masa monetara, adica de cash.
        Concluzie partiala 2: In tot acest timp cat va dura sterilizarea masei monetare in exces, vor exista bunuri si servicii necesare, unele vitale traiului, care nu vor putea fi finantate
        Premiza 4: tendinta naturala este de a se asigura bunurile si serviciile necesare traiului.
        Concluzie finala: O parte a bunurilor si serviciilor vor fi asigurate in lipsa finantarii cu masa monetara, adica prin compensari – sau „clearing”, cu un termen uzitat.
        Q.E.D.

        • Deci inapoi la troc, daca o moneda alternativa nu putem avea! Eu pot concepe chestii complicate, dar deocamdata imi vand timpul altora. Tare mi-as dori un sistem in care sa imi pot pune talentul in slujba directa a tarii mele.

          • de ce nu putem avea?

            • Au incercat altii mai „bazati” in State si au sfarsit-o in puscarie. Uzurpatorii nu suporta concurenta. Va pot da exemple concrete, le-am mai oferit pe blog, dar acum mi-e greu. Trocul va ramane intotdeauna nesupus labelor lor jegoase si hoate.

      • Eufrosin, iată soluţia dată de un înţelept:

        Oglinda lui Gandhi
        Se spune ca cineva l-ar fi intrebat pe Gandhi in legatura cu factorii care distrug fiinta umana si el ar fi raspuns asa:

        Politica fara principii, placerea fara angajament, bogatia fara munca, intelepciunea fara caracter, afacerile fara morala, stiinta fara umanitate si rugaciunea fara caritate. Viata m-a invatat ca lumea este amabila daca eu sunt amabil; ca persoanele sunt triste daca eu sunt trist; ca toti ma iubesc daca si eu ii iubesc; ca toti sunt rai daca eu ii urasc; ca exista fete zambitoare daca eu zambesc; ca exista fete amarate daca eu sunt amarat; ca lumea este fericita daca eu sunt fericit; ca lumea se supara daca eu ma supar; ca exista persoane recunoscatoare daca eu sunt recunoscator;

        Viata este ca o oglinda: daca zambesc, oglinda imi intoarce zambetul. Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.

        Cine vrea sa fie iubit, sa iubeasca!
        Unicul motiv sa fii fericit este pentru ca tu hotarasti sa fii fericit.

      • Iată o întrebare a cuiva care s-a muncit pentru a găsi o soluţie destinată unui viitor sumbru.

        Nici una nici cealaltă nu mai pot constitui rezolvări de fond.

        Moneta, pentru că lumea a devenit prea multă pentru o planetă ajunsă neâncăpătoare iar trocul nu poate asigura continuarea condiţiilor actuale de confort deoarece tehnologiile de vârf sunt monopol sau realizabile doar de complexele transnaţionale.

        Ne aflăm în proces de globalizare şi noi suntem doar apa care trece prin paletele unei turbine.

        Evident, la nivel local, urban sau zonal, pot fi construite formule eficiente de colaborare în producţie sau comerciale care pot conţine elemente valorice substituente ale hârtiilor de valoare, pe scurt „troc”.

        Acestea au constituit preocupări şi reprezintă soluţii viabile atât timp cât sunt garantate şi protejate de un sponsor, mecena sau chiar o instituţie religioasă, totuşi formele acestea sunt soluţii pentru supravieţuire nu pentru confortul unei locuinţe echipată cu senzori(casă inteligentă).

        Dar, nu există „nu se poate” şi nici „niciodată”. Este suficient să credem că vom găsi o soluţie şi să conlucrăm pe un anumit proiect ţintă şi cu siguranţă vom ajunge unde ne dorim.

        • Ei, chiar daca trebuie sa folosim un automobil, il putem cumpara rulat (scurtcircuitam bancile), iar reparatia sa poate fi facuta prin troc, Eu in schimb ii fac o proteza fiicei mecanicului. Si tot asa, la nivel de tara. Inafara tarii, iertare, nu ma intereseaza.

          • @Eufrosin,
            Nu reuşesc să prind toate mesajele, răspund însă necondiţionat.

            Instituţia „trocului” ar putea fi o soluţie viabilă în anumite condiţii şi limitat. Aceasta ar duce însă la cataclisme economice şi financiare ce sunt anticipate şi evitate de marile corporaţii.

            Să presupunem că necesarul de legume, fructe, cereale şi peşte ar putea fi asigurat în condiţii optime pe un areal de câteva judeţe. În cazul unei regiuni (4-6 judeţe) efectul ar fi mai mare. Capitalul extern ar trebui să se repatrieze, cu banca mamă cu tot. Pierderile mafiei politice ar fi enorme iar influenţa muncii la negru ar dispărea – ca masă de forţă de muncă flotantă.

            Reacţia nu ar întârzia să apară. Liderii vor fi eliminaţi iar micii producători târâţi prin diferite procese ori direct la puşcărie. Va trebui altceva, o formă legitimă prin care sindicatele, asociaţiile sau celelalte forme ale societăţii civile să fie organizate, structurate şi specializate în coordonarea nevoilor materiale ale societăţii româneşti.

            O problemă fără soluţii nu există …..şi nici invers.

  4. „Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei”.
    Extraordinara observatie,geniala as spune.As putea completa pe scheletul acestei superbe idei ca si televizorul si internetul sunt similare ca mod de pervertire a firescului din om,adica mai concret aceleasi lucruri le fac: proiecteaza constinta omului in exterior,ceea ce are ca efect final o instrainare a creatiei( omul) de Creator(Dumnezeu).
    Sfintii Parinti Ortodocsi au semnalat in decursul mileniilor un adevar simplu: locul de intalnire al omului cu al sau Creator (Dumnezeu) se afla in inima omului.Caci Dumnezeu in imensa Sa bunatate a daruit omului posibilitatea de a transcede spatiul si timpul pentru a se intalni cu El, punctul de intalnire la nivel subcuantic intre creatie(omul) si Creator(Dumnezeu) se afla in insasi fiinta umana; acest loc initiatic Sfintii Parinti Ortodocsi il numesc “Campia Inimii”. Raiul mitologic unde Adam(omul) impreuna cu Eva(mintea omului) se intalnea cu Dumnezeu-Creatorul lor este acest loc: “Campia Inimii”, devenita Eden.Caderea omului prin Eva(mintea omului) cand aceasta a ascultat de sarpe(satana) ce i-a propus sa guste fructul cunoasterii( ratiunea) in detrimentul cunoasterii directe indumnezeite, a rezultat dramatica izgonire a lui Adam(omul) si a lui Eva(mintea sa) din Eden( Rai),mai concret prin activarea in exces a ratiunii umane(ce opereaza cu notiuni concrete ce tin de domeniul material) atentia,centrul vietii omului s-a transferat din interior la exterior,omul pierzand capacitatea de a se mentine intr-o legatura permanenta cu Dumnezeu-Creatorul sau.Aceasta a fost “izgonirea din Rai”,adica izgonirea lui Eva(mintea omului) si a lui Adam(omul) din interiorul fiintei catre exterior.Aici a pierdut umanitatea totul,acesta a fost dezastrul care l-a departat pe om de Dumnezeu-Creatorul sau.Acest loc initiatic, subcuantic, situat la nivelul inimii,intitulat de Sfintii Parinti Ortodocsi – “Campia Inimii” este Marea Taina a omului. Satana stie de acest loc initiatic,cunoaste importanta sa primordiala in mantuirea omului si astfel ataca in permanenta pe om(Adam) si pe Eva(mintea omului) cu tentatii ce tin de lumea materiala,tocmai pentru a-i tine pe Adam si Eva focalizati in exteriorul fiintei si pentru a le intrerupe capacitatea de a-L contacta pe Dumnezeu in interiorul fiintei.Astfel,satana prin slujitorii sai iluminati(intunecati) au pus la punct un proiect nimicitor,pentru a tine omul inlantuit in exteriorul fiintei si anume au inventat tv-ul,internetul,mass-media,munca in exces…Asta-i marea capcana a omului prin care el isi pierde mantuirea: proiectarea constiintei umane din interior catre exterior,focalizarea fiintei pe lumea exterioara! Asta-i adevarata lupta dramatica ce se da pe Terra.
    Sfintii Parinti Ortodocsi spun clar ca omul prin Rugaciunea lui Iisus(Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul) poate incepe lupta pentru redobandirea Raiului(Gradinii Edenului) prin reintoarcerea atentiei omului catre interior;prin practicarea acestei superbe rugaciuni initiatice,astfel Adam si Eva refacand drumul la origini.
    Sfintii Parinti Ortodocsi spun ca recastigarea Raiului pierdut se face cu lupte crancene.Dusmanul omului-satana datorita pacatelor succesive si nenumarate a omului,a cucerit si populeaza zona numita “Campia Inimii”,initiatii luptatori in Duh ai rugaciunii mintii, vizualizand aceasta zona initiatica ca fiind o campie unde salasluieste un sarpe gros ( un fel de piton de cca 3-4 m,gros tare,de culoare neagra);acesta este balaurul – satana care trebuie izgonit.
    Sfantul Mare Mucenic Gheorghe din mitologia crestin-ortodoxa reprezintat in sfintele icoane calare pe un cal in timp ce ucide cu sulita balaurul,reprezinta arhetipul luptatorului in duh care prin Sfanta Rugaciune a lui Iisus,se angajeaza in lupta cu satana si cu ajutorul lui Iisus Hristos cel Ortodox reuseste sa-l izgoneasca pe satana de de Campia Inimi.Sfantul calare pe cal reprezinta sufletul omului,calul reprezinta trupul omului,sulita reprezinta Sfanta Rugaciune a lui Iisus,balaurul(sarpele gros) reprezinta satana,campia unde se da lupta este Campia Inimii.Aceasta icoana reprezinta lupta care se da in duh intre om(Adam si Eva) si satana.
    Deci la un moment dat fiecare dintre cei care practica Sfanta Rugaciune a lui Iisus(Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul) in mod obligatoriu,inevitabil, se vor afla la un moment dat pe Campia Inimii, fata in fata cu balaurul,angajati in lupta corp la corp.Alta cale nu e.Acest drum nu poate fi ocolit de nici un fel, fiecare nevoitor al rugaciunii initiatice pe aici va trece.
    Dupa izgonirea balaurului Campia Inimii redevine Rai(Eden) ,omul (Adam si Eva) revin in starea originara,fireasca,de fii ai lui Dumnezeu, fiind indumnezeiti.
    Sfintii Parinti Ortodocsi ne spun clar in scrierile lor: omul trebuie sa refaca Raiul inca aflandu-se in viata,lupta aceasta de racastigare a Edenului pierdut trebuie facuta acum si nu dupa moarte. Moastele Sfintilor Parinti Ortodocsi stau marturie a unor oameni ce au fost indumnezeiti.Corpurile lor fiind impregnate cu energie dumnezeiasca,s-au transformat in Sfinte Moaste,mirosind frumos si neputrezind,acestea fiind dovada ca acei oameni au fost indumnezeiti din timpul vietii.
    Acesta-i secretul vietii duhovnicesti ortodoxe pe care il spun Sfintii Parinti: scopul omului pe pamant este indumnezeirea sa!
    Deci fratilor,grabnic incepeti urcusul in recastigarea redutei pierdute – Edenul,acum si aici, luati in mana stanga metania iar la fiecare rugaciune spusa,faceti Sfanta Cruce Ortodxa,invartiti metania si avansati incet,incet catre mantuire.
    Redau mai jos cateva din lucrarile necesare pentru intelegerea si aprofundarea tehnicii Rugaciunii lui Iisus:
    1. ‘Despre Rugaciunea lui Iisus’,vol.1 si 2 – Diacon Gheorghe Babut, Editura ‘Pelerinul Roman’,Oradea,anul 2002 ;
    2. ‘Sbornicul’-Lucrarea Manastirii Valaam ,2 volume – Editura ‘Reintregirea’,Alba Iulia,2000;
    3.’Vladica Antonie Marturisitorul-Calea Rugaciunii launtrice,Manualul isihiei’.Arhiepiscopul Antonie de Golansc si Mihailovsc, Colectia “Cetatea Crestina’;
    4.’In lumea rugaciunii’- Sfantul Ioan de KronstadtEditura ‘Sophia’,2003.(Nota: o carte tehnica despre Rugaciunea lui Iisus);
    5.’Inima in scrierile Sfintilor Parinti’- Arhim.Spiridonos Logothetis,Editura “Sophia”,Bucuresti,2001;
    6.’Rugaciunea lui Iisus’ – Sfantul Ignatie Briancianinov,Sfanta Manastire Frasinei,Ramnicu Valcea,1948,Editura ‘Credinta Stramoseasca’,1999;
    7.’Experiente ascetice’ – Sfantul Ignatie Briancianinov, 4 volume,Colectia ‘Parinti Rusi’,Editura ‘Sophia’,Bucuresti,2000;
    8.’Viata launtrica’ – Sfantul Teofan Zavoratul,Colectia ‘Parinti Rusi’,Editura ‘Sophia’,Bucuresti,2004;
    9.’Nevoitor, Razboi in vazduhul inimii’ – Apare sub ingrijirea Manastirii ‘Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil’,Editura ‘Credinta Stramoseasca’,2001;
    10.’Trezvia mintii si cerul inimii’ ,Integrala Scrierilor – Filotei Sinaitul, Editura ‘Deisis’,Sibiu,2009 ;
    11.’Capete despre Rugaciune’- Pr.Tudor Ciocan,Editura ‘Sophia’,Bucuresti,2008
    12.’Patericul Romanesc’ – Arhim.Ioanichie Balan,Editura Episcopiei Romanului,2001.(Nota: o carte foarte buna,necesara pentru a ne cunoaste inaintasii ortodocsi ai neamului);
    13’Rugaciunea.Experienta Vietii Vesnice’- Arhimandritul Sofronie Saharov,Editura ‘Deisis’,Sibiu,2001.(Nota: Arhim.Sofronie Saharov a fost discipolul Sfantului Siluan Athonitul-declarat ‘Sfantul secolului XX’; un scriitor profund,un traitor tainic al Ortodoxiei.Cartile scrise de arhim.Sofronie Saharov sunt un ‘indreptar’ in viata cautatorilor de Dumnezeu);
    14.’Vedere duhovniceasca’ – Isihast Anonim,Editura ‘Bizantina’,1991.(Nota: o carte ‘tehnica’ despre Rugaciunea lui Iisus);
    15.’Marturii din viata monahala’ – Gheron Iosif ,Editura ‘Bizantina’,Bucuresti,1992.(Nota: o carte ‘tehnica’ despre Rugaciunea lui Iisus;
    16.’Despre Rugaciune’-Fericitul Arhimandrit Sofronie,Schitul Lacu,Sfantul Munte Athos,2001,Publicat la ‘Publistar’-Bucuresti;
    17.’Pelerinul Rus’, despre lucrarea plina de har a rugaciunii lui Iisus,Editura Axis Mundi,1992,Bucuresti.(Nota : o carte de referinta in lucrarea Rugaciunii Inimii) ;
    18.’Viata si invatatura staretului Siluan Athonitul’ scrise de ucenicul sau,arhimandritul Sofronie Saharov,Editura ‘Deisis’,Sibiu,2004,Difuzare SC Supergraph SRL ;
    19.’Razboiul crestinilor cu diavolii’ – Editie ingrijita de Ierodiacon Cleopa,Sfanta Manastire Rarau,Editura ‘Panaghia’.(Nota.Aici la Sf.Manastire Rarau,jud.Suceava este Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului.In aceasta manastire s-a nevoit ieroschimonahul Daniil care a fost un mare nevoitor al Rugaciunii Inimii,fondator al Miscarii ‘Rugul Aprins’,care a scris superbul Acatist inchinat Maicii Domnului : ‘ Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului’-cu 13 Condace);
    20.’Razboiul nevazut’ – Nicodim Aghioritul,Editura ‘Bunavestire’,2001 ;
    21.’Rugaciunea lui Iisus,Unirea mintii cu inima si a omului cu Dumnezeu- ierodiacon Paraschiv Cleopa,arhim.Mina Dobzeu,Colectia ‘Rugul Aprins’,Fagaras,2002,Editura ‘Agaton’,2002 ;
    22.’Mari duhovnici romani despre rugaciune’,Editura ‘Eikon’,Cluj Napoca ;
    23.’Cuvinte despre rugaciune ale Parintelui Sofronie Saharov’ – Episcopul Sofronie al Gyulei,Editura ‘Teognost’,2005 ;
    24.’Cuvinte catre singuratici’ –Sfantul Isaac Sirul,partea II recent descoperita, Editura Deisis,Sibiu,2003. (Nota : Cartile Sfantului Isaac Sirul sunt ‘Aur Duhovnicesc’ care nu trebuie sa lipseasca din biblioteca nevoitorului ortodox,cautator al Rugaciunii lui Iisus) ;
    25.’Rugaciune si tacere in spiritualitatea ortodoxa.Puterea Numelui sau despre Rugaciunea lui Iisus.Isihia si tacerea in rugaciune’- Prea Sfintitul Kallistos Ware.Editura ‘Christiana’,Bucuresti,2003 ;
    26.’Issac Sirul – Cuvinte catre singuratici.Partea III recent descoperita,Editura ‘Deisis’,Sibiu,2005 ;
    27.’Tratatul Practic.Gnosticul- Evagrie Ponticul,Editia a II-a.Editura ‘Polirom’,Iasi,2003.(Nota : o carte pentru cei ce vor sa mearga pe drumul tainic al initierii isihaste) ;
    28.’Rugaciunea lui Iisus.Unirea mintii cu inima si a omului cu Dumnezeu’-
    Parintele Hristofor Panaghiotis,Colectia ‘Rugul Aprins’,Editura ‘Panaghia’ .( o carte ‘tehnica’ despre Rugaciunea lui Iisus) ;
    29.’O noapte in pustia Sfantului Munte.Convorbire cu un pustnic despre Rugaciunea lui Iisus’ – Ierothei, Mitropolitul Nafpaktei,Editia a patra,revizuita si adaugita.Editura ‘Predania’,Bucuresti,2006.(Nota ; carte este un …diamant. duhovnicesc) ;
    30.’Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi’ –Sfantul Teofan Zavoratul,Editia a doua.Iasi,2006 ;
    31.’Rugaciunea lui Iisus.Intrebari si raspunsuri- Parintele Ioan de la Rarau, Colectia ‘Rugul Aprins’,Editura Panaghia’.(Nota : carte ‘tehnica’ despre Rugaciunea Mintii) ;
    32.’Despre Rugaciune si Trezvie in invataturile Sfintilor Parinti,Editura ‘Cartea Ortodoxa’,Editura ‘Egumenita’ ;
    33.’Ieroschimonahul Daniil de la Rarau.Sandu Tudor.Caiete.Sfintita Rugaciune’.Editia a doua.Editura Christiana,Bucuresti,2008 ;
    34.’Talcuiri la Filocalie-1.Avva Isaia,cuvinte ascetice’ – Arhimandrit Emilianos Simonopetritul,Editura ‘Sfantu Nectarie’,Arad,2006.(Nota : cartea este superba pentru initiere) ;
    35.’Talcuiri la Filocalie-2 .Sfantul Diadoh al Foticeii.Capete despre Cunostinta’ – Monahul Theoclit Dionisiatul,Editura ‘Sfantul Nectarie’,Arad,2008’
    36.’Talcuiri la Filocalie-3.Sfantul Isihie,cuvant despre trezvie’- Arhim Emilianos SimonopetritulEditura ‘Sfantul Nectarie’, Arad,2008. (Nota. Nu are rost sa mai zic,aceste trei carti de mai sus :’Talcuiri la Filocalie 1, 2 ,3,dar si 4(de mai jos)’ nu trebuie sa va lipseasca de la marginea patului. Bineinteles, daca veti voi, faceti rost si de cele 12 volume ale ‘Filocaliei’ –scrise de Prof.dr.Pr.Dumitru Staniloae impreuna cu Arhim.Arsenie Boca,care sunt capitale pentru un cautator al comorilor Ortodoxiei) ;
    37.’Mica Filocalie a Rugaciunii Inimii’.Editia a doua..Editura ‘Herald’,Bucuresti.(Nota : aici gasesti referinte despre ‘Tehnica Rugaciunii ciclice’-la pag.216-219) ;
    38.’Trairi ale Dumnezeiescului Har- o epistola despre viata lui Gheron Iosif Isihastul’ – Monahul Iosif Vatopedinul,Editura ‘Sfantul Nectarie’,2008.(Nota : un autentic traitor al rugaciuniilui Iisus) ;
    39.’Talcuiri la Filocalie-4.Sfantul Nil Ascetul.Despre Rugaciune de Arhim.Evsevios Vitti
    ,Editura ‘Sfantul Nectarie’,Arad,2009 ;
    40.’Ghid pentru practicarea Rugaciunii lui Iisus’ – Parintele Hristofor Panaghiotis,Editia a doua revazuta si completata,Editura ‘Agapis’2007 ;(Nota : este o ‘carte tehnica’ despre rugaciunea inimii) ;
    41.’Lucrarea de taina a Rugaciunii lui Iisus’-Editura .Despre rugaciunea launtrica a lui Iisus‘Sophia’,Editura’Cartea Ortodoxa’,Bucuresti.(carte ‘tehnica’) ;
    42.’Rugaciunea lui Iisus si experienta Duhului Sfant’ – Parintele Dumitru Staniloae,Editura ‘Deisis’,Sibiu,2003
    43.’Largiti si voi inimile voastre.Largirea inimii in teologia Sfantului Siluan Athonitul si a staretului Sofronie de la Essex’ – Arhimandritul Zaharia (Zaharou),Editura ‘Reintregirea’,Alba Iulia,2009.
    Doamne Iisuse Hristoase Te rog sa ma miluiesti.

  5. Pildele lui Solomon 6:6
    Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte!

    Pildele lui Solomon 12:27
    Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai scumpă comoară pentru om este munca.

    Pildele lui Solomon 13:4
    Sufletul celui leneş pofteşte, însă în zadar. Numai sufletul celor silitori este îndestulat.

    Sirah 33:32
    Pune-l la lucru, ca să nu şadă, că multă răutate a învăţat lenevirea.

    • Cata vreme muncim intru asigurarea necesarului, facand ceea ce ne place si nu constransi de un sistem rece si diabolic, facand frumos unui sef scarbos, pentru binele altora.

      Apropos, cei mai buni conducatori militari, au fost cei lenesi si destepti. Lenesi pentru ca nu au vrut sa faca munca altora si au preferat sa gandeasca in loc sa execute, destepti pentru ca au stiut sa imparta ceea ce era de facut, cu cap, subalternilor lor.
      Nu e nimic mai rau pe pamant decat un dobitoc plin de zel.

      • „eufrosin, on 25 septembrie, 2011 at 14:18 said:

        Cata vreme muncim intru asigurarea necesarului”

        Asta nu se contrazice cumva cu comentariul tau de mai sus:

        „eufrosin, on 25 septembrie, 2011 at 12:25 said:

        Fiti sincer, n-ati prefera sa aveti suficienti bani pentru a calatori si a va indeplini hobby-urile, fara a trebui sa spuneti “da sefu’” ?”
        ?

        • @ Gabryel: se cam contrazice dar sa oferim prezumtia de graba.

          @Eufrosin: „conducatori militari lenesi si destepti ” ? Observam ca termenul „Conducatori militari” care intra in categoria „lenesi si destepti care au impartit inteligent bunurile cotropite” sunt aceia care au condus campanii de ocupatie si jaf, termenul fiind un eufemism pentru criminal talhar, prea lenes sa faca altceva decat sa coordoneze un jaf la care nu face nimic decat sa ia partea leului. Eu nu pot califica asta ca desteptaciune sau ca exemplu din care putem invata altceva decat sa ne ferim si cand putem, sa exterminam astfel de degenerati . Scuze.

          • Sigur ca da – cei mai buni generali nu au fost prosti si nici deosebit de harnici! Sa nu ne legam acum de scopul pentru care au luptat, doar sa privim la rezultatele lor concrete.
            Nici un manager de companie cu adevarat bun nu munceste mai mult de doua ore/zi. Restul e protocol.

            • Aci iti dau dreptate. Rar apuci sa-ti faci corespondenta inainte de sfarsitul programului celorlalti…

        • Deloc. Facem ceea ce ne place intru asigurarea traiului. Oricine altcineva, este nefericit.

  6. …………..totul este desertaciune………..

    4. Am inceput lucrari mari: am zidit case, am sadit vii,

    5. Am facut gradini si parcuri si am sadit in ele tot felul de pomi roditori;

    6. Mi-am facut iazuri, ca sa pot uda din ele o dumbrava unde cresteau copacii;

    7. Am cumparat robi si roabe si am avut feciori nascuti in casa, asemenea si turme de vite, si oi fara de numar, mai mult decat toti cei care au fost inaintea mea in Ierusalim.

    8. Am strans aur si argint si numar mare de regi si de satrapi; am adus cantareti si cantarete si desfatarea fiilor anului mi-am agonisit: o printesa si alte printese.

    9. Am fost mare si am intrecut pe toti cei ce au trait inaintea mea in Ierusalim si intelepciunea a ramas cu mine.

    10. Si tot ceea ce doreau ochii mei nu am dat la o parte si n-am oprit inima mea de la nici o veselie, caci inima mea s-a bucurat de toata osteneala mea, si aceasta mi-a fost partea din toata munca mea.

    11. Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au facut mainile mele si la truda cu care m-am trudit ca sa le savarsesc si iata, totul este desertaciune si vanare de vant si fara nici un folos sub soare

    Ecclesiastul 2

    • „…………..totul este desertaciune………..”

      M-ai dat pe spate!
      Şi zici că …….propagandeşti, propagandeşti, ….da cu calu ce-ai avut?

      Pardon, cu minţile oamenilor pe care le poluezi cu inepţiile dtale.
      Atunci când citezi ceva, ai mare atenţie la auditoriu.
      Şi la citate.

      „11. Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au facut mainile mele si la truda cu care m-am trudit ca sa le savarsesc si iata, totul este desertaciune si vanare de vant si fara nici un folos sub soare ”

      Adică Brâncuşi, Eminescu, Petre Ţuţea, Mihai Viteazu, ……. sau toţi oamenii sau toate mamele şi bunicile noastre care au făptuit – construcţii, creaţii artistice sau oameni buni, fie-le numele binecuvântat, sunt VÂNARE DE VÂNT?
      Cred că te refereai poate la mama dumitale.

      RUŞINE la obrazul matale, nevolnicule!
      Adică băloşenia aia de creier doar atâta a putut să emane, şi te mai şi făleşti cu asta, scoţând un fragment pe care un tânăr fără educaţie religioasă îl va interpreta exact pe dos.

      Din acest motiv Dumnezeu nu dă tuturor minte, pentru că mintea fără suflet îl face pe om un slujbaş al diavolului.

      Îl rog pe Eufrosin să nu şteargă acest post, să fie pildă oricui mai riscă defăimarea textelor care stau la baza moralei creştine.
      dem

      • Un Dem-ent, ne-Dem-n de nici un respect. Sufera de intelectualitate cronica, are mereu dreptate se manifesta necontrolabil, o fi Dem-labil?

        • @……
          Da. Exact ce vă spuneam.
          Dem-enţa este o boală de care scapă puţini vârstnici, majoritatea lor însă au cuminţenia de a şti când să se retragă.

          Aici contează dezbaterea unui subiect important pentru societatea românească, site-ul este citit de români cu-minte de toate vârstele, care nu fac spume la gură precum domnia voastră la tot ce nu înţelegeţi.

          Căutaţi pe DEX semnificaţia cuvântului „labil”. Veţi constata că aţi folosit antonimul său.

          Nu vă vine să trageţi cu pistolul?

    • Uh, oh, adevarata intelepciune!

    • ECCLESIASTUL

      CAPITOLUL 1
      Nestatornicia lucrurilor pamantesti.

      1. Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege in Ierusalim.
      2. Desertaciunea desertaciunilor, zice Ecclesiastul, desertaciunea desertaciunilor, toate sant desertaciuni!
      3. Ce folos are omul din toata truda lui cu care se trudeste sub soare? ………………………………Daca morte este,nimic nu este !!!

  7. Nu pot înţelege de ce unii dintre voi refuzaţi să gândiţi. Chiar dacă puneţi întrebări retorice, inteligente.

    Citatele sau papagalismele ce credeţi că vă dau aere de oameni citiţi vă desfiinţează. Fie ca sclerozaţi, fie ca ipocriţi, fie ca preţioşi.

    Vorbiţi şi scrieţi oameni buni, din sufletele voastre!

    Dacă muncă nu este, nimic nu este!
    Dacă iubire nu este, nimic nu este!

    Dacă unii sunteţi atât de „citiţi” …..cum oare nu puteţi înţelege niste lucruri atât de simple şi frumoase şi de ce nu vreţi să le aplicaţi?

    Continuaţi de la dezbaterea de la …….”troc”….şi veţi ajunge mai devreme sau mai târziu la iubire. Pentru că oamenii trebuie să respecte nişte legi pe care cei care au scris textele religioase au evitat să le enumere sau să le explice.

    Sau poate cunoaşteţi pilda lingurilor cu coada lungă.

    • Ce asteptari poti avea de la un ins, care reactioneaza foarte expresiv convingerilor sale, la un text scripturistic?; mare este gradina Ta, Doamne!

      „“…………..totul este desertaciune………..”

      M-ai dat pe spate!”

      • „Dacă tăceai filosof rămâneai”
        sau
        „Ai pierdut o bună ocazie de a tăcea”

        Orice lucrare omenească poate fi folosită pentru slava lui Dumnezeu sau împotriva lui. De aceia doar cei cu har sunt chemaţi să se ocupe de problemele religioase, mult prea complicate pentru „urechişti” ca mine şi ca dta.

        Lasă citatele din Sfânta Scriptură în grija celor ce le înţeleg.

        Dta nu ai nicio treabă cu mesajele de acolo, nu înţelegi lucruri elementare deşi ai trăit destul şi ai acumulat ceva cunoaştere care se vede că nu îţi servesc decât să te faci de râs.

        Aparenţa şi fariseismul sunt surori gemene, fi şi dumneata util cu ceva personal, măcar o atitudine creştinească acolo, un model de dialog, o sursă de înţelepciune sau empatie, mă rog, cu ce ai mai bun ….

        Îmi consumi timpul cu replici care nu au legătură cu subiectul de faţă, exceptând faptul că muncesc să dau deoparte prostiile scrise de către unii ca dta. Şi dacă nu o fac eu cu siguranţă că te va descuraja un altul, un român care vrea sinceritate în dialog şi în România.

        Ai dreptate, Mare este grădina lui Dumnezeu în care unii cred că pot fi orice sau pot face orice cu textele Scripturii.

  8. La nivel subcuantic timpul nu mai este liniar,acolo evenimentele se petrec simultan: trecut,prezent,viitor.De acolo ,urcand la nivel cuantic timpul devine liniar cu cele trei stadii temporale:trecut,prezent,viitor.Sfintii Parinti Ortodocsi care aveau acces cu a lor constiinta la acest nivel,aveau harisma de a vedea trecutul omului si viitorul acestuia.
    Mitul lui Adam si Eva este o personificare a omului si a mintii sale.Am intuit acestea in framantarile mele cu privire la geneza omului.Dumnezeu ne vorbeste prin Sfintii Parinti prin simboluri,noi suntem datori sa le cautam.Cheile de acces la aceste simboluri ii sunt revelate celui ce cauta Adevarul,pe masura ce constiinta sa ar putea sa cuprinda aceste sensuri( realitati), ghidat fiind de insusi Domnul nostru Iisus Hristos cel Viu si Ortodox.
    Pe masura ce aprofundezi acest teritoriu DOAR prin practicarea Rugaciunii lui Iisus ,constiinta se dilata si incepi sa intelegi unele aspecte reale din jurul tau.Aici nu este loc de speculatii ideatice, cunoasterea nu lasa loc la ambiguitati.dar repet,doar prin experienta personala poti accesa si analiza astfel de realitati si numai prin raportarea permanenta la scrierile Sfintilor Parinti Ortodocsi isihasti.Altfel ar fi pierdere de vreme si risipa de idei,ar fi o plonjare in fantezii interminabile,periculoase.
    Harta traseului duhovnicesc este una si aceiasi pentru fiecare cautator in parte.Rolul scrierilor Sfintilor Parinti Ortodocsi asceti este de ati da lamuriri de genul: “acum esti pe strada x si ai ajuns la acea intersectie.Neaparat trebuie sa faci la…” ,adica au rol de ghidare a pelerinului prin duh.
    Prima lupta in duh,prima confruntare ce are loc pe Campia Inimii are loc prin Pronie Divina .Nu tu hotarasti acel moment ci Dumnezeu iti prezinta realitatea,doar in momentul in care esti pregatit sa o infrunti.Dar pana acolo mai este cale lunga si nu are sens sa-ti imaginezi cum va fi, caci imaginatia nu te poate ajuta,atunci,in acea situatie concreta de lupta in duh vei sti tu singur cum trebuie sa reactionezi.Acestea vin din fiinta ta.
    Primul semn concret ca te afli pe drumul bun este dorinta ta sincera de a te ruga cu metania.Ulterior vei incepe sa inveti sa abordezi cu intelepciune situatiile ivite in fata ta,acesta-i un alt semn ca esti pe drumul bun.Scrierile Sfintilor Parinti Asceti Ortodocsi nu trebuie sa va lipseasca de la capatai.Acolo,in manualele lor veti gasi raspunsurile pe care le cautati.Nu uitati esentialul: ei au batatorit aceasta cale cu mult inaintea voastra si rodul experientei lor acumulate se afla in scrierile lor. Dar iarasi va spun,fara rugaciune nu veti afla nimic.Cheia labirintului duhovnicesc este insasi Sfanta Rugaciune a lui Iisus.
    Mai multe nu pot sa va spun,dialogul duhovnicesc trebuie sa-l aveti fiecare rugator in parte, cu intelepciunea revelata in cartile Sfintilor Parinti Ortodocsi isihasti,adevaratii specialisti in trairea in duh. Acolo veti afla ceea ce cautati.
    Doamne Iisuse Hristoase Te rog sa ma miluiesti.

    • @Qubit,
      M-aţi pierdut, evident datorită culturii mele religioase mai mult decât precare.
      Vă rog să aveţi în vedere fie renunţarea la sintagma „sub – cuantic” fie la reformularea ei în sensul în care să transmită o informaţie sau un înţeles.

      Conceptul „cuantic” se referă la domeniul limitei dintre materie şi câmp, cuantele fiind pseudo-cantităţi, existente doar dinamic.

      Conform teoriei lui Şipov, expresiile dvs. probabil au sens la nivelul 6-7, în preajma lui Dumnezeu (1-solid, 2-lichid, 3-gazos, 4-plasmă, 5-ether,….şamd.)

      • „Conceptul “cuantic” se referă la domeniul limitei dintre materie şi câmp, cuantele fiind pseudo-cantităţi, existente doar dinamic.”

        Multumesc pentru lamurire.

    • „Mitul lui Adam si Eva este o personificare a omului si a mintii sale.”
      Sf. Biserica ne invata ca este de fapt realitate si nu mit.

  9. Va multumesc pentru explicatiile dumneavoastra mai concrete.Ideea ce rezida in lumea duhovniceasca este existenta unor realitati palpabile doar printr-o altfel de forma de cunoastere intrinseca.
    Rugaciunea te ajuta sa-ti largesti campul de perceptie.Apar elemente noi,intamplari de genul cand ai o nelamurire cu privire la o anumita situatie cu care te-ai confruntat in lumea duhovniceasca si intri simplu intr-o librarie;rasfoiesti cateva carti ale Sfintilor Parinti isihasti si gasesti acolo raspunsul elaborat,foarte clar.Incepi sa intelegi ca nu mai esti singur,ca de fapt s-au creat conexiuni ce nu pot fi judecate prin prisma ratiunii uzitate in cotidian,ca exista forme de cunoastere mult mai profunde de cat ti-ai fi putut imagina vreodata,ca sunt oameni-constiinte superioare care au capacitatea de a fi simultan in mai multe locuri si de a gestiona probleme diferite ( cum era Cuviosul Paisie Aghiritul din Sfantul Munte Athos) si care te vad chiar daca tu nu-i percepi inca langa tine.
    Inchei ideia cu indemnul de a va confectiona o metanie din 33 de boabe,la care atasati o Sfanta Cruce potrivita,o ata de cizmarie pentru a fi rezistenta,luati doua metanii de cele cu bile pe elastic de la o biserica,le reconfigurati si va injghebati metania.De ce 33 de boabe? Asa ne sfatuieste Cuviosul Paisie Aghioritul.Puteti sa va confectionati daca sunteti mai sarguinciosi una mai mare,din 100 de boabe,ca putere sa fie! Cititi carti despre tehnica Rugaciunii lui Iisus si …la treaba.
    Dumnezeu nu va va lasa cu traista goala.Veti observa voi insiva acestea.
    Pentru cei care vor sa fie in prima transee,va recomand sa va rugati in mod deosebit intre orele 24-04.In acest fus orar se roaga calugarii,maicile pentru ceilalti,si te poti folosi de rugaciunile lor, ii vei putea percepe in Duhul Rugaciunii si vei simti ajutorul lor,concret.Ei te vor ajuta ca pe un copil,ca pe un fratior mai mic.
    Doamne Iisuse Hristoase Te rog sa ma miluiesti.

    • @Qubit
      „Inchei ideia cu indemnul de a va confectiona o metanie din 33 de boabe, la care atasati o Sfanta Cruce potrivita,o ata de cizmarie pentru a fi rezistenta,luati doua metanii de cele cu bile pe elastic de la o biserica,le reconfigurati si va injghebati metania.”

      Metaniile Ortodoxe nu se fac din bilute/boabe ci dupa cum este descris in acest articol:

      http://calindragan.wordpress.com/2009/09/13/cum-se-implete%C8%99te-un-metanier/

      Odată, un monah a făcut noduri pe o sfoară, pe care a folosit-o pentru a-şi îndeplini canonul zilnic de rugăciuni. Dar efortul bietului călugăr era în zadar. Diavolul nu înceta să-i desfacă nodurile din sfoară. A apărut însă un înger care l-a învăţat să facă nodurile sub formă de cruci suprapuse, iar pe acestea, diavolul nu le-a mai putut desface. Metaniile sau metanierul îşi au originea în vremuri îndepărtate şi, probabil, puţini dintre cei care le poartă astăzi s-au întrebat, vreodată, la ce folosesc şi care este adevărata lor întrebuinţare. Părintele Andrei Ghiţă, de la schitul Darvari, din Bucureşti, un lucrător neostenit al firelor în cruce, vorbeşte despre simbolistica, întrebuinţarea şi sfinţenia şiragurilor străvechi.

  10. La Multi Ani !
    Cam nepotrivit Domnul Cioran,pentru o zi pe care ar trebuii sa o sarbatoresti.Cat priveste munca privita in toate aspectele sale ,fizice si intelctuale este atat opusul inactivitatii al lenii al ispitei diavolesti la renuntare cat si smintela recunosterii de catre semeni de care suntem toti atinsi din cand in cand .

    • Va multumesc pentru urari si va indemn sa cititi si comentariile – veti intelege pozitia mea, va asigur!

    • Hmmmmmmmmm! Existam atat timp cat suntem utili celor de langa noi. Dar sa vrei si recunoasterea…asta tine de educatia si caracterul fiecaruia din cei ce beneficiaza de munca ta. Este motivul pentru care am ales sa le arat unora ce se intampla fara munca mea…

      • Îmi place, profund şi firesc….

        „Este motivul pentru care am ales sa le arat unora ce se intampla fara munca mea…”

        Totuşi, „cimitirele sunt pline de oamenii de neânlocuit”.
        Desigur, amândoi glumim 🙂

        • Ntz! Nu glumesc deloc. Intr-o anumita situatie, am preferat sa le spun baietilor „pa” si sa-mi vad de ale mele! Nu este razbunare, ci sastiseala in acest gest. Fata de cretinii cu pretentii de stapani ai Universului, detinatori ai Adevarului Absolut, posesori ai Inteligentei Supreme! Cei care au uitat formula lui Socrate „stiu ca nu stiu nimic”…Daca or fi auzit-o vreodata! Sau daca Socrate, in mintea lor, este altcineva decat un fotbalizt brazilian din secolul trecut…

          • @Moş Darie,
            Aţi atins un domeniu delicat. Există oameni care vor să arate că ştiu, oameni care oferă ceea ce ştiu, oameni care vor să ştie mai multe şi cei care cred că ştiu. Desigur, câţi oameni atâtea atitudini.

            Trebuie însă a înţelege rolul tamponului (buffer) în relaţia cu proştii şi deştepţii.

            Pe deştepţi îi descoperă oamenii deştepţi iar proştii cred că le ştiu pe toate, dar nu ştiu că nu ştiu. De altfel ignoranţa începe de acolo de unde apare presupunerea că ai şti ceva.

            Şi deşteptăciunea şi prostia nu sunt altceva decât stiluri de comportament. Dacă ai şti câţi „deştepţi” sunt de fapt idioţi şi invers, ţi-ai schimba opinia.

            Nu ai întâlnit oameni de o modestie rară ce evitau conversaţiile sau părerile personale? Ce apreciaţi sunt aceşti oameni şi ce uşor promovează în zonele unde trebuie să ……conducă!
            TĂCEREA E DE AUR!

            Modestia, nu întotdeauna este un lucru bun, dimpotrivă. Eşti modest atunci când ai bunul simţ să nu te faci de râs prin ceea ce nu poţi, ca un simplu exemplu.

            Dacă ai ceva cultură, nu o ţine pentru tine. Dă-o gratis acelora care au şansa naturală de a te înţelege. Cel care va câştiga va fi cel care dăruieşte chiar dacă pare invers.

            De ce este aşa, nu ştiu, dar cunoaşterea este ca apa izvorului, cu cât curge mai multă, cu atât este mai limpede.

            • Nu, Dem, nu era vorba de cunoastere, ci de o afacere, adica de o chestie masurabila in bani. Pe care ma sturasem sa-i bag cu de-a sila in buzunarul unor idioti.
              Daca e vorba de cunoastere, simpla mea existenta pe diverse bloguri arata ca nu doresc sa o tin pentru mine. Pentru ca, la final, nu o iau cu mine…
              Daca un singur om si-a imbogatit cunostintele din cele ce elucubrez eu pe aici, inseamna ca nu traiesc degeaba…

    • Nu criticaţi lenea.
      Am uitat oare acele clipe pe care nu doream să treacă şi să coborâm din pat sau să ne despărţim de căldurică…..? Eram nişte leneşi iar unora dintre noi încă nu ne-a trecut. Ei şi?

      Tot ce există are un rost. Mai puţin trufia şi beţia puterii, păcatele cele mai mari ale omenirii, cauzele tuturor relelor.

      Rulmentul, nu aşa cum îl ştim astăzi, este descoperirea unui leneş. Teoria lui Newton privind gravitaţia sau fabula „Ghinda şi dovleacul”, de asemenea.
      Când vorbeşti, dai din picioare sau din mâini, iroseşti resurse însemnate ale creierului, adică nu poţi obţine rezultate intelectuale simultan cu cele fizice, de aceea trebuie să ne hotărâm.

      Muncim cu cârca sau cu mintea? Majoritatea ar răspunde „Da”
      Dvs. ce părere aveţi?

      • Pare ca vorbim cu bunavointa insa despre notiuni putin sau mai mult diferite, denumite printr-un sungur cuvant „munca”.

        Poate a venit momentul sa definim „munca” sa ne putem referi toti la acelasi lucru?

        • @ Adrian RCR,
          Desigur, mergem la dicţionar :
          „MÚNCĂ, munci, s. f.
          1. 1. Activitate conștientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale.
          2. Efort de a realiza ceva; strădanie; ocupație, îndeletnicire
          3. Activitate fizică sau intelectuală îndreptată spre a crea bunuri
          materiale și spirituale.
          4. Efort (fizic sau intelectual) în vederea atingerii unui scop.
          5. calvar, canon, caznă, chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură.
          6. ……., etc.”

          Dacă vom privi atent, munca este sinonimă cu existenţa cotidiană, mai puţin perioadele de somn, odihnă, boală sau convalescenţă, dar dacă vom cerceta pct 5. vom vedea că înclusiv aceste excepţii reprezintă, într-un anumit context, acţiuni ale corpului uman în raport cu mediul său.

          În spatele acestui concept fundamental, MUNCA, există mulţi trântori şi consumatori de inteligenţă.

          Regretabil â este faptul că înţelepţii sunt prea subiectivi şi nu insistă asupra adevăratului rost al eforturilor personale, lăsând arbitrariul să abunde în viaţa socială.

          Pentru cei cu pricepere la „genunchiul broaştei”, adică pentru cei doi critici ai mei care vor să pară „docţi”, voi traduce:

          Munca este esenţa vieţii dar numai eforturile făcute pentru dezvoltarea spirituală, proprie şi a societăţii, sunt folositoare poporului căreia îi apartin.

          Acesta nu este un citat ci formularea mea pe care o consider inteligibilă pentru oricine, chiar şi pentru răuvoitori.

  11. Pacea Domnului cu voi cu toti! Sf.apostol Pavel , ne indeamna zicind „Dati miinilor de lucru , ca sa nu cadeti in ispita!” Ptr toti cei care minuiti atit de bine cuvintele , si filozofati, incercati sa faceti aceastape intelesul tuturor, mai ales la nivelul celor care au nivelul de intelegere la „genunchiul broastei”. Nu toti au avut posibilitatea sa studieze si sa-si aprofundeze cunostintele din atitea domenii. Si apoi cred ca toti dorim o schimbare in bine a tarii si a poporului , toti dorim sa vedem in sate si orase , oamenii zimbind si rizind , deci ar fi bine sa participam toti la aceasta schimbare , si aceasta este misiunea VOASTRA, sa ii faceti pe toti sa inteleaga ce trebuie facut , de cine si unde si mai ales cum. Cind fiecare stie locul sau pozitia pe care o ocupa in societate ,si este in stare sa poarte intr-o masura mai mica sau mai mare si sarcinile altora, mai neputinciosi sau nestiutori , atunci e mai greu sa ratacesti de la drumul pe care trebuie mers. Ma rog ptr voi toti, ca intelepciunea sa nu va lipseasca niciodata , sa aveti rabdare unul cu altul, ptr ca nu e nimeni perfect , ci sa va completati unul pe altul , sa fiti un liant puternic ptr toti cititorii acestui blog, indiferent de nivelul de cultura. Chiar si ptr un taran ca mine. Doamne ajuta!

    • Nu sunt impotriva muncii draga Stelica, ci impotriva muncii facuta fara placere, de dragul innavutirii si mai ales a celei facuta pentru imbogatirea altuia.

      • Stiu, nu contest acest lucru, multi dintre noi nu facem ce ne place, ptr ca asa e sistemul, si nu sint prea multe de ales. Visul meu e sa cumpar la tara o casuta, si ceva loc, 2-3 hectare , unde sa cresc ce vreua eu, sa cultiv ce vreu eu, sa plantez citeva mii de m2 de padure, si asa cum ati afirmat de mai multe ori , sa utilizez trocul ptr alte produse de care am nevoie. Dar ptr asta , e nevoie de o SCHIMBARE RADICALA in toata tara, la toate nivelurile si iesirea urgenta din toate in care Romania este prinsa . Sper sa apucam aceste vremuri. Doamne ajuta!

        • Haideti intr-o vizita de acolo unde va aflati. Va arat eu sute de hectare de pamant agricol, la preturi de nimic si nu, nu sunt agent „real estate” si nici nu e pamantul meu. Bine ar fi sa ne regasim cei ce gandim la fel in aceeasi parte de tara, sau macar cu totii in Romania.

    • @Stelică,
      Frumoase vorbe Domnule, mă bucur că existaţi şi manifestaţi atâta înţelepciune. Şi iertată-mi fie manifestarea atât de mustrătoare la adresa unora care nici nu pot şi nici nu vor să asigure un dialog aşa cum ni-l uraţi, plin de „Pacea Domnului”.

      Pentru a fi armonie, o schimbare în bine, este nevoie de mai mult decât bunăvoinţă şi forţă intelectuală. Este nevoie de un cadru de dialog protejat împotriva imposturii şi trufiei. Libertatea neapărată – democraţia originală, cum este la noi în România, naşte dictatori şi robi, prin excesul de forme fără fond şi încredere inconştientă. .

      Cu mare înţelegere asupra bunului mers al societăţii ne transmiteţi un mesaj pe care nu îl pot ignora şi vă asigur că doresc să îl respect întocmai, tocmai pentru asigurarea unui mediu de comunicare accesibil şi plăcut românilor adevăraţi.

      Vă rog să interveniţi cu slova purtătoare de mesaje liniştitoare, oricând veţi simţi că exagerările îşi fac apariţia.

  12. „Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei.”
    Geniala fraza! Multinationalele stiu de ce!

    • Au deturnat scopul muncii. De-ai stii vere ce mancatorie este inlauntrul lor, dar poate cunosti deja. Se calca pe picioare unul pe altul pentru a ajunge in gratia sefilor straini.

      • De unde sa stiu…sunt de la tara 🙂
        Bine zice Daciana mai jos, daca ti-ai facut din munca un idol, nu numai ca muncesti degeaba (in sensul ca nu mai ai satisfactii, indiferent de rezultate), dar te mai si chinui (si sufleteste, si trupeste).
        Acum, referitor la rolul mantuitor al muncii, eu cred ca un „job” de genul „9-10 ore pe zi intr-un scaun + ochii intr-un ecran + telefonul intr-o mana + pixul in cealalta mana” in cel mai bun caz poate sa nu te incurce la mantuire, nicidecum sa ti-o faciliteze, pe cand o treaba sanatoasa la tara cu lopata/roaba/sapa/plugul/sabia laser etc. te revigoreaza si iti da liniste si satisfactie. Nu vorbesc de-aiurea, „activez” in ambele domenii si as renunta oricand la „job” pentru munca pamantului, daca as putea.

    • Cu adevarat geniala, daca ar fi fost rostita in Duh si Adevar. Cioran nu si-a dus niciodata cugetarea pina la capat, a ramas inlantuit in plan mundan.
      Am parcurs comentariile si indraznesc sa spun ca toata controversa s-a tesut in jurul unei confuzii, aratata de comentariul duhovnicesc al lui Stelica. Munca isi are rostul ei mintuitor pina in momentul in care se face din ea IDOL. Iar aceasta idolatrie se manifesta fie prin anularea persoanei care se identifica cu „slujba” sa in cadrul sistemului, fie prin anularea persoanei aproapelui, punindu-l pe acesta sa slujeasca idolului cu pricina. Poate ca de aici ar trebui pornit.

  13. @Daciana,
    Cred că discutăm în registre separate, vedem alte aspecte ale acţiunii umane, din alte perspective. Nu vă contrazic. Deocamdată.

    Vă întreb Daciana, de ce să vorbim despre lucruri fără fond.
    De ce acordăm atribute superflue(„mântuitor”) unei acţiuni specific umane;
    De ce nu acordăm exhaustiv (total, plenar, integral, global – precizare pentru aceia care gândesc la nivelul genunchiului broaştei :)), conceptului „muncă”, înţelesurile din Dex (inclusiv caznă, chin,….);
    De ce aruncăm în derizoriu semnificaţiile acţiunilor umane;
    De ce confundăm idolatria cu sindromul workhoolic, nevoia maladivă de muncă sau beţia creaţiei, etc.;
    De ce confundăm dorinţa personală cu nevoia impusă, socială.

    Încercaţi din păcate să rupeţi coerenţa discursului de până acum, aproape de sedimentare, spre teme paralele, fără suport argumentativ. Desigur, aveţi dreptul să abordaţi şi alte modalităţi dar haideţi să clarificăm subiectul prezent, sub aspectele concrete.

    Haideţi să clarificăm întâi, ce este şi cum ne apropie şi dacă este cazul să privim acţiunea umană – MUNCA, drept sursă de subiecte religioase.

    Vă stau la dispoziţie cu orice argumente, de dragul unei discuţii benefice tuturor, dincolo de pasiuni polemice.

  14. Pentru Dem si nu numai:
    Multe ar fi de spus spre completare. Sigur, vorbim in registre diferite, insa nu inseamna ca punctele noastre de vedere sint incompatibile. Ca sa va dau numai un exemplu: sindromul workhoolic (nevoia maladiva de munca) este o forma de idolatrie. Asemenea si sensul de cazna, chin, tortura, canon: sint sensuri biblice si se refera pe de o parte la martiriul sfintilor marturisitori si, pe de alta parte la pedeapsa vesnica (in contextul „muncile iadului”)
    Rolul mintuitor al muncii a fost indestul pus in evidenta de Sfintii Parinti, de la Sf. Apostolul Pavel incoace. Este vorba de lucrul miinilor (rucodelia), treaba sanatoasa de la tara, cum bine spune varul mai sus. Si mai ales este vorba de intrebuintarea diferitelor daruri cu care ne-a inzestrat Dumnezeu, asa incit, fiecare dupa puterile sale, sa se sfinteasca si sa-i sfinteasca si pe cei din jur, fiecare acolo unde se afla. Imi place mult vorba asta: „Omul sfinteste locul”.
    Tristul adevar este ca in lumea in care traim, cei mai multi sintem lipsiti de o mare bucurie: aceea de a ne bucura de roadele propriei munci, cind ele ne sint rapite samavolnic. A rapi plata ce i se cuvine lucratorului este un pacat greu pentru care se vor munci amarnic cei care l-au savirsit.
    Nu stiu in ce masura v-au convins argumentele mele. Si departe de mine intentia de a rupe coerenta unui dialog abia inchegat.
    O ultima remarca cu privire la omul Cioran, in afara oricarei judecati de valoare a operei sale. A laudat ne-munca si a cirtit impotriva sistemului pe spatele caruia a trait. Una este sa „fentezi” sistemul profitind din plin de ajutoarele sociale, alta este sa gasesti solutii de retragere si de independenta de sistem, asa cum incearca Eufrosin.
    Iertati pentru cuvintul prea lung.

  15. @ Daciana,
    Formaţia mea este tehnică şi poate de aceea par unora anost ori plictisitor, punând accentul excesiv pe realismul argumentaţiei şi origini.

    Nu putem separa viaţa de muncă aşa cum nu putem forma o propoziţie numai din subiect sau predicat, substantiv şi verb.

    Mai mult, materia, adică tot ceea ce ne înconjoară, nu există decât în cadrul unui ciclu, atât de bine surprins de Brâncuşi în coloana nesfârşită (Lucrările originale au alte denumiri decât cele cunoscute în prezent).

    Problematica muncii excede workhoolicii ori pe leneşi. Munca trebuie înţeleasă ca pe o componentă inseparabilă a personalităţii noastre pe care societatea o apreciază după cutume sau curente trecătoare ale modei sau nevoilor politice.

    Poate ar fi mai bine să ne regăsim în relaţia binecuvântare – blestem, şi oriunde ne-am afla să apreciem eforturile (plăcere – chin) în raport cu beneficiile aduse celorlalţi.
    Singura măsură autentică ce ne poate aprecia, valoarea personală.

    Toate celelalte referiri la problemele mistice, creştine, politice sau educaţionale sunt de drept caduce.
    Deoarece munca este doar pentru cei vii.

    • „Mai mult, materia, adică tot ceea ce ne înconjoară, nu există decât în cadrul unui ciclu, atât de bine surprins de Brâncuşi în coloana nesfârşită (Lucrările originale au alte denumiri decât cele cunoscute în prezent).”

      Brancusi a fost pagan si continuia sa-i pacaleasca pe fraieri.. „Coloana” este de fapt semnul phalic. Mai multe explicatii pe Google.

  16. @ all,
    Iaca poznă!

    Brâncuşi păgân, Eminescu evreu, Băsescu tătar, phalus cu ph iar cascada (watwerfalls) ajunge să devină simbolul vibratorului tot aşa cum falusul nu poate fi conceput decât …..fal-nic.

    În acest cadru mai lipseşte unul care să preia „pasa” şi să ajungem la concluzia că valorile sunt fie păgâni, fie masoni sau evrei, Poporul român o populaţie de etnie rromă iar România nu se mai justifică, prin formă, fond şi…..denumire.

    Când incultura, suficienţa şi trufia se regăsesc în acelaşi individ va trebui să ne punem semne prin care să distingem atacul la România sau mizeria forumistică generalizată.

    Libertatea de opinie o consider un drept inalienabil.

    Afirmaţii ca cele ale lui „treaz” trebuie argumentate, fie amendate. Consider afirmaţia „Brâncuşi-păgân” o blasfemie care murdăreşte „Lumea după Eufrosin”.

    • Poate ne puteti arata niscai dovezi ca Brancusi ar fi fost un bun crestin Ortodox. Apropo, treaz nu a spus nicaieri ca Eminescu ar fi fost altceva decat roman si inca unul exceptional. Extrapolati prea departe in privinta afirmatiilor sale. BTW, seamana Basescu cu un roman sadea ?

      • @ eufrosin: Basescu seamana PERFECT cu un roman sadea calcat de intercity-ul Tel Aviv-Elat. Parerea mea.

      • Brâncuşi a fost şi este român. Ideologia lui nu îl face mai bun sau mai rău decât oricare dintre cei de aici. Este deja prea mult.

        Extrapolările se refereau la alte discuţii unde Eminovici tatăl ar fi avut origini mozaice sau fizionomia de stepă a celuilalt exemplu. Idioţenii generate de sfertodocţi ce se dau în stambă pentru a părea ceea ce nu vor fi vreodată, pentru că indiferent de lecturile mistice le lipsesc SUFLETELE!.

        Dacă le împărtăşiţi sau îi încurajaţi ……”BTW, seamana Basescu cu un roman sadea ?” consider că greşiţi şi nu sunteţi în spiritul acestei lumi pe care o reprezentaţi. Sau sunteţi?

        Ortodoxia este o religie remarcabilă prin toleranţă. Discriminarea după aspectul fizic nu mi se pare în acest spirit, de oricare român ar fi vorba în dialoguri.

        Seamănă Iliescu sau Năstase cu rudele lor de sânge din etnia ţigănească sau le putem imputa că au promovat „ţigănia” la rang de politică de stat, că au legiferat prin ajutoarele sociale îmbogăţirea paraziţilor, şamd?

        Să fim corecţi!

  17. @ teaz: totusi cu toata rusinea tre’be sa va spun ca phalus-ul normal, inclusiv cel romanesc, NU e subtire si strangulat. Pentru documentare va recomand sa navigati pe niste ……..’ (pe site-uri de materiale de constructi are alta morfologie). Parerea mea.

    • Cu tot respectul Domnule Adrian, dar nu pot sa tolerez alte asemenea aici. Mi-ar pare rau sa va pierd.

      Doamne ajuta!

      • Admit slabiciunea de a ma fi lasat antrenat in derizoriu. Recunosc ca in nedumerirea ce o creeaza denigrarea valorilor de catre manipulatori, efect de altfel urmarit in principal de acestia, m-am coborat la nivelul regnului sau pentru a demostra josnicia (iata ca provine de la jos!) discursului sau, cu scopul si de a-I atrage atentia ca vedem si nu ignoram. Un proverb adevarat ne invata: “ ALBINA TE DUCE LA MIERE SI MUSCA TE DUCE LA C_ _ _ T” (cu regretul ca totusi suntem nevoiti sa folosim cuvinte care nu au sinonime cu acelasi necesar impact).

        Ce faci in fata josniciei? Daca o ignori, o incurajezi. Daca i te opui, trebuie sa te cobori la nivel si sa te pangaresti, cum am aproape facut eu. Caut raspunsuri, cer ajutor, astept recomandari, sfaturi, invataminte.

        Eufrosin, promit sa nu “recidivez” . Multumesc.

  18. @ toti: sunteti chiar deosebit de seriosi, cu exceptiile identificate de toti.

    Dupa ce ati despicat „munca” in enspe’, acum propun sa trecem la etapa urmatoare CARE AR FI O ANALIZA TOT ASA PROFUNDA SI SERIOASA DESPRE S C O P U L MUNCII, DESPRE R E Z U L T A T, DESPRE BENEFICIaRII MUNCII, DESPRE CUM, UNDE SI MAI ALES CINE BENEFICIAZA DE REZULTATELE MUNCII TUTUROR. Hai.

  19. Pentru Dem:
    Workhoolicii si lenesii se situeaza la cele doua extreme, ambele paguboase pentru mintuire.
    „Poate ar fi mai bine să ne regăsim în relaţia binecuvântare – blestem, şi oriunde ne-am afla să apreciem eforturile (plăcere – chin) în raport cu beneficiile aduse celorlalţi.” Aici sint pe deplin de acord cu dumneavoastra. Limbajul difera, insa ideea e acceasi. De aici incolo, ne situam pe pozitii diferite. Dumneavostra va situati pe pozitia unei viziuni materialiste asupra lumii, eu pe pozitia mistica, pe care nu o consider caduca. Polemica de dragul polemicii nu vreau sa angajez, iertati.
    Pentru treaz:
    Daca tot ati ajuns la asemenea cunostinte despre Brancusi prin google, acelasi google v-ar fi dezvaluit adevaratele semnificatii ale Coloanei fara de sfirsit. Intreg ansablul este de fapt un omagiu eroilor pentru patrie si pentru reintregirea neamului. Coloana infinita e facuta din sicrie, domnule treaz, unul peste altul, ultimul fiind deschis. Parca presimtind ca jertfele neamului nostru nu s-au sfirsit. Brancusi a gindit si creat pe vericala. Nu verticala falogocentrista in care va situati, ci verticale care duce la Ceruri. Domnule treaz, ati vazut sculptura „Rugaciune” a lui Brancusi? Faceti asa, un google, sa va lamuriti.
    Toate cele bune!

    • Imi pare rau sa va deceptionez.
      O fi povestit despre Coloana ca ar fi facuta „din cosciuge”, de fapt daca sunt, sunt f. stilizate. Semnul Phalic este tipic hindusilor si satanistilor in general. Universitatea Lomonosov din Moscova, Casa Scanteii si Monumentul „Revolutiei” din Bucuresti, Turnul Eiffel, templele pagane japoneze, templele mormonilor, capistile sectantilr cu al lor „steeple”, etc.
      In realitate insa Brancusi a fost pagan declarat, fapt si pentru care este atat de mediatizat in Vest.
      Viata i-a fost „condusa astral” de un guru, Milarepa:
      „Ghidul său spiritual care l-a îndrumat din planul astral a fost marele yoghin tibetan Milarepa
      Cine nu a auzit de Constantin Brâncuşi? Genialul sculptor şi opera lui sunt parte din tezaurul naţional. Ne reprezintă cu succes peste hotare. Sculpturile sale se află expuse în muzee din întreaga lume, iar numele lui este onorat şi cinstit peste tot. Câţi dintre dumneavoastră ştiaţi însă că Brâncuşi a practicat Yoga?
      Brâncuşi a urmat, întreaga sa viaţă, o practică spirituală perseverentă. Ghidul său spiritual a fost marele yoghin tibetan Milarepa, care îl îndruma din planul astral. Mai presus însă de propriile sale mărturisiri, în ceea ce priveşte practica Yoga stă mărturie însăşi opera sa. Cunoştinţele esoterice, cum ar fi folosirea proporţiei numărului de aur, sintetizate în creaţiile sale geniale, demonstrează fără echivoc faptul că Brâncuşi a fost un iniţiat.”

      Si e bine ca sa nu ne repezim la interpretari inainte de a afla ce a zis artistul insusi:

      „Coloana Infinitului, este opera principală a lui Brâncuşi, iar mesajul spiritual pe care aceasta îl transmite reiese cu claritate din cuvintele sculptorului:
      • „Realitatea pe care Stâlpul – laolaltă cu celelalte două semne de piatră ale mele – o întrupează este avântul, conştiinţa nunţii ce o sărbătorim cu nesfârşitul univers, dorul ce-i însufleţeşte pe eroi spre absolut.”
      • „Acesta este mesajul Stâlpului meu, străjuit de Masă şi de Poartă…Să arzi ca o flacără…Să te prefaci în fulger legând cerul cu pământul.”
      • „Oare ritmul său lăuntric, din clepsidră în clepsidră, nu înfăţişează oare şi nenumăratele pulsaţii ale universurilor, care necontenit explodează şi se contractă?” „Nu mai sunt al lumii acesteia; sunt departe de mine însămi, desprins de propriul meu trup. Mă aflu printre lucrurile esenţiale.” ”

      Nu prea crestineste/eroi/etc., mai degraba hindus:
      „Oare ritmul său lăuntric, din clepsidră în clepsidră, nu înfăţişează oare şi nenumăratele pulsaţii ale universurilor, care necontenit explodează şi se contractă?”

      Ravna fara cunostinta poate juca feste.

  20. Mulţumesc Daciana,
    Indiferent cum polemizează sau ce filosofie acceptă, un intelectual nu trebuie să îşi renege poporul căruia aparţine şi în interiorul căruia se desăvârşeşte prin munca sa.

    Brâncuşi, ca mulţi alţi creatori români care au lăsat Lumii, prin geniul şi creaţiile lor, valori ce nu pot fi umbrite de ideologiile care i-au influenţat sau le-au exprimat.

    A cunoaşte şi a respecta valorile altor filosofii nu înseamnă păgânism ci dimensiune spirituală, ei fiind creştini în măsura în care valorile creştine nu au fost negate sau încălcate. Creaţia nu urmează decât dimensiunea spirituală şi doar timpul îi confirmă valoarea.

    Dimensiunea unei personalităţi este dată de percepţiile sale pe care le pune în folosul celor mulţi, respectul nostru peste ani confirmând aceasta. Prin negarea de dragul exacerbării unei atitudini mistice, fie chiar şi ortodoxă, vine şi anulează eforturile pentru promovarea acesteia.

    Nemulţumirea mea se referă la lipsa de respect pentru cei care sunt dincolo de înţelegerea noastră. Cu ce suntem mai buni faţă de un golan care înjură obscen arbitrul sau nulităţile de pe Realitatea şi A3, care crează atmosfera inadecvată adevărului naţional?

    Eufrosin, citeşte cu atenţie cuvintele mele, eşti o gazdă bună dar nu lăsa laolaltă satinul imaculat şi excrementele porceşti, pentru că atunci când se va închide acest site, unul dintre motive – şi nu cel real – va fi caracterul antinaţional.

    Lăsaţi simbolurile naţionale – chiar dacă este vorba despre Băsescu, neatinse, deocamdată nu există cineva pe aici care să dea dovadă de criticism obiectiv, într-o zonă atât de rafinată cum este cultura şi valorile naţionale.

    Să ne vedem de discuţii iar gazda noastră să fie atentă la ieşirile în decor ale unora care, precum melcul, lasă în urmă dâre scârboase.

  21. Pentru treaz;
    Nu m-ati deceptionat, fiti fara grija. Nu v-ati abatut cu nici o litera de la linia ideologica de pe care ii „infierati” pe toti. Adica ortodoxISMUL.

    Am identificat sursa de unde citati, yogaezoteric. Citatele sint trunchiate, ati luat ce v-a convenit, ba ati mai adaugat si aberatia falica in comentariul anterior. Or, pina si pe acel site, Brancusi este citat vorbind despre jertfa eroilor neamului. Si tot ei, yoginii, recunosc ca NU toate creatiile brancusiene sint rodul exercitiilor de meditatie yoga. Fascinatia lui Brancusi pentru yoga si pentru „maestrul” Milarepa este clar supralicitata.
    Ca a cazut in inselarea „yoga crestina” nu e de mirare, multi intelectuali romani scoliti prin Occidentul apostaziat au fost atrasi de noul curent spiritual de sorginte orientala. Inclusiv Eminescu. Insa aceasta nu le micsoreaza cu nimic valoarea creatiilor. Ea dainuie peste timp si cit va mai tine lumea asta, se va recita Eminescu si va fi pretuit Brancusi.

    De la subiectul „munca” s-a ajuns la terfelirea unui geniu national. Fara discernamint, fara judecata si cu o evidenta rea credinta.

    • @ Daciana si restul grupului
      Va inteleg agitatia dar sper ca informatiile de mai jos (cu sursele respective) sa va ajute sa va reveniti din teama ca e o conspiratie contra lui Brancusi din partea unor yoghini autohtoni.
      Doar daca va imaginati ca e o conspiratie mondiala cu acest scop, orice e posibil…
      Alti conspiratori spun ca:
      http://www.mlnar.ro/en/img/constantin-brancusi

      Pentru cei care nu stiu engleza, toate sursele de mai jos indica faptul ca Brancusi a a vut un guru, Milarepa, mort pe la 1200.

      His first and most important theme is the identity of the destinies of Brancusi and Milarepa, an eleventh-century Tibetan poet-monk who achieved sainthood. Milarepa’s biography was written in the twelfth century; its French translation was Brancusi’s pillow book. Jetsun Milarepa has not gone unmentioned in the Brancusi literature: he appears in the second chapter, called “Metaphysical Background,” of Carola Giedion-Welcker’s study (1959) —but Varia has raised the ante on the subject. His opening chapter, “The Light of the Eternal Mountains,” is devoted to establishing the Tibetan connection and the sainthood of Brancusi, and he does so in over six and a half thousand words. Now, the French translation of the Milarepa biography was published in 1925, when Brancusi was forty-nine years old. Giedion-Welcker dealt with this possibly nettlesome fact by proposing a Brancusi finding “confirmation” in Milarepa and “reaching across the centuries.” Here is Varia on the subject: “Brancusi knew the meaning of the Jetsun Kahbum [the biography] long before he knew the book itself …. The nocturnal summons to ultimate heights, the occult nature of his trajectory, and the nameless voice that sustained him over the years were the same that had governed Milarepa’s redemptive itinerary a thousand years before . . . .Engaged in the same spiritual struggle, Milarepa and Brancusi would finally unite beyond time, beyond the idea of time, under the same triumphal gates of victory.”
      But Varia offers a fresh contribution to Brancusi scholarship in the form of the Craiova Fraternity, which we are told existed in the west Rumanian city where Brancusi studied at the School of Crafts for four years. Varia writes of masonic companions “long constituted in corporative secret societies” who were “dissimulated” in Craiova either as artisans or “among professors . . . at the School of Crafts. We can name several of the latter.”
      http://www.newcriterion.com/articles.cfm/Brancusi–Brancusi-5955
      The great Romanian sculptor Constantin Brancusi added specifically to the Buddhist infusion in art with his connection to Milarepa, the 11th century Tibetan master. Brancusi, especially later in his life, lived an almost ascetic life and was greatly inspired by the life of Milarepa, the quintessential wandering yogi. As Brancusi humorously said, “I make pee-pee on intelligence,” something one might image Milarepa saying, making a distinction between intelligence and wisdom. Brancusi spent his last decade living with his work, not producing it but communing with it.
      http://www.danielberlin.net/buddhism-and-contemporary-art/
      The monumental oak King of Kings was originally intended to stand in Brancusi’s Temple of Meditation, a private sanctuary commissioned in 1933 by the Maharaja Yeshwant Rao Holkar of Indore. Although never realized, the temple—conceived as a windowless chamber (save for a ceiling aperture) with interior reflecting pool, frescoes of birds, and an underground entrance—would have embodied the concerns most essential to Brancusi’s art: the idealization of aesthetic form; the integration of architecture, sculpture, and furniture; and the poetic evocation of spiritual thought.
      Wood elicited from Brancusi a tendency toward Expressionism, resulting in unique carved objects. While his sculptures executed in stone or metal represent archetypal forms, such as birds in flight and sleeping figures, individual works in wood suggest specific characters or spiritual entities. For example, King of Kings may be interpreted as Brancusi’s attempt to translate the power of Eastern religion into sculptural form. The work’s original title was Spirit of Buddha, and Brancusi is known to have been familiar with Buddhism through the writings of the Tibetan philosopher Milarepa.
      The Sorceress has been interpreted as the flying witch described in Romanian peasant tales. Brancusi never clarified the visual sources for his designs, preferring instead to promote an air of mystery surrounding the origins of his vision.
      http://www.guggenheim.org/new-york/collections/collection-online/show-full/piece/?search=Constantin%20Brancusi&page=1&f=People&cr=3
      In 1920, Brancusi added to his already wide fame by exhibiting a work called Princess X at the Salon. Its apparently phallic shape created a scandal, and, despite Brancusi’s vehement protests that it was intended merely as an anonymous portrait, the work was removed from the exhibition. (Critic Anna Chave has suggested that another way to read its title is „Prince’s Sex.”)
      In 1933, he was commissioned by the Maharajah of Indore to build a Temple of Meditation in India that would house his works. Enthusiastic about the project, Brancusi went to India in 1937 to finalize his plans and begin construction. But the Maharajah was away, and then, bereaved by his wife’s death, lost interest in the temple.
      His world view, which above all valued „differentiating the essential from the ephemeral,” was shaped not only by Plato but also by the ancient Chinese philosopher Lao-Tzu and the 11th-century Tibetan monk Milarepa.
      http://www.shraybronze.com/brancusi.html
      The other overtly religious influence on his thinking is Milarepa, the Tibetan
      Buddhist poet of the eleventh century. Anecdote has it that Brancusi always had his
      biography, published in 1926, by his bed. He often cited its importance to him. Apart
      from this, we know from Cecilia Cutescu-Storck’s letters that he saw and admired the
      Buddhist carvings from India, China and Turkistan found in the Musée Guimet and
      the Louvre. His portrait of Baroness Renee-Irana Frachon – the prototype for his series
      of Sleeping Muses – shares so many features with these Buddhist heads that there is
      undoubtedly a direct influence.
      Aici e si Princess X, sper sa va placa:
      http://www.albertboime.com/Reviews/4.pdf
      Pagina 194 – despre Brancusi si indracitul Milarepa:
      http://books.google.com/books?id=d5wXeMFxA2IC&pg=PA194&lpg=PA194&dq=brancusi+milarepa&source=bl&ots=aiuY4IjyJG&sig=8DZdzfg7g5vgIj9DYTOyVPQtlns&hl=en&ei=Uc2ETsLsF82FsAKgoqyoDw&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=5&ved=0CDsQ6AEwBA#v=onepage&q=brancusi%20milarepa&f=false
      În această călătorie primeşte de la un elveţian o carte despre marele iluminat tibetan Milarepa, ce devine cartea sa de căpătâi, în care-şi află confirmarea propriei sale căi: aspiraţia către sublimarea şi iluminarea materiei, năzuinţa către puritate şi absolut.
      http://www.anticariat-esoteric.ro/html/constantin_brancusi.html

  22. @Daciana, terfelirea se califica raportat la terfelitor, si poate fi un mare compliment, depinde de …. Asa ca mai degraba polemica a devoalat aspecte caracteriale si nu ceva despre Brancusi. Apopos de nationalism, in afara de complexul de la Targu Jiu, am citit dar nu sunt sigur de sursa, ca in anii ’50, Brancusi ar fi oferit intreaga opera ce o mai avea Statului Roman dar a fost refuzat, ipoteza mea este ca a fost refuzat deoarece Statul Roman nu era condus ce Romani. Ca si acum, alunecam in derizoriu admeniti de … ( ma opresc deoarece am promis lui Eufrosin ca nu voi “recidiva” si ma tin de cuvant asa ca nu voi continua propozitia, ceea ce ar putea aparea ca fiind mai virulent).

    Totusi am lansat ideea de a discuta si despre rezultatul munici si beneficrii sai finali si as dori sa iesim din “CAPCANA LUI TREAZ” .

  23. Doamne, cita energie consumata in zadar, si care este rezultatul? Nervii pusi la incercare si probabil intinsi la maxim. Da-ne Doamne tuturor rabdarea pietrei! si intelepciune sa trecem cu bine peste toate!

    • @ Stelică,
      Nimic nu este zadarnic şi totul este „vânare de vânt”.
      Oamenii sunt în general de trei feluri, gnostici, agnostici şi indiferenţi (suflete moarte, idioţi, materialişti sau …în general consumatori).

      Spiritele superioare polemizează din dorinţa de a descoperi alte şi alte faţete ale minunilor lumii, nu sar la scandal pentru a susţine ceea ce cred că ştiu. Reciproca este obligatorie.

      Eu sunt un gnostic şi cu toate acestea îi accept existenţa lui Dumnezeu şi a tot ceea ce presupune creştinismul, fie că Iisus a fost un mit sau o persoană excepţională. Toate legile cunoscute şi necunoscute au fost create de El şi în mod evident nu le va schimba aşa cum vor unii.

      Prin urmare, atât Legea a I a cât şi a II a ale termodinamicii îşi vor produce efectele iar eu vă asigur că eforturile noastre vor fi seminţe în sufletele încă nemurdărite de mizerabilii „lupi în blană de oaie”.

      Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă, în toate planurile materiale dar mai ales mental.

      Să nu ne fie teamă să ne apărăm străbunii.
      Dacă nu o facem pentru Brâncuşi,….. sau Eminescu, în mod sigur nu vom sări în apărarea copiilor şi moşnegilor contemporani.

      • „Eu sunt un gnostic şi cu toate acestea îi accept existenţa lui Dumnezeu şi a tot ceea ce presupune creştinismul, fie că Iisus a fost un mit sau o persoană excepţională. Toate legile cunoscute şi necunoscute au fost create de El şi în mod evident nu le va schimba aşa cum vor unii.”

        He, he, parca erati ortodox nepracticant!
        Si atentie la diferenta gnostic/agnostic.

  24. Si cum platesti abonamentul la internet prin troc? Trocul banuiesc ca functioneaza la amish, dar nu vad cum ar merge in cazul meu.

    • @ Vicus,
      Nu vorbim de amish, de cooperativa japoneza sau chibuţul evreiesc.
      Trocul este forma concretă de întrajutorare a oamenilor liberi.

      Într-un sistem economic bazat pe troc, ROMÂNIA s-ar depopula prin plecarea paraziţilor sociali – numind aici ţiganii, băncile, politicienii, activiştii sociali, cei care militează pentru apărarea drepturilor viermilor ascarix limbricoides şi a altor lucrători cu gura sau din domeniul corupţiei.

      Întrebarea dtale ostentativă, deşi se vrea inteligentă, arată un caracter negativist.

      Orice se poate. Cu credinţa muţi munţii din loc şi dacă vrei ceva cu adevărat, dar care nu contravine societăţii, îl ai alături pe Dumnezeu.

      Dacă vrei, poţi. Totul este să o faci din credinţa ta şi cu propriile forţe.

      • Bine domnule Dem, facem asa. Vin eu la dumneavoastra pentru niste produse din gama BRAD, va aduc 10 kile de cartofi, 2 litri de miere si un vin de calitate. Si dumneavoastra faceti cumva si va platiti curentul si materialele incat sa va ramana macar vinul. Cu vinul respectiv (promit macar un Malesan Rouge, ieftin, dar bun. Sau un Menestrel de Ceptura, daca sculele sunt de calitate, fie) puteti plati internetul pe o luna si puteti linistit exprima si pareri pertinente pe bloguri. Si providerul de internet din cate vinuri strange (si miere, gaini, oua, ulei), participa cu o parte din materiale la CISCO si alti producatori de echipamente si ce ramane impart intre ei si duc la familii. Ideea nu e rea si cu multa multa credinta, o putem duce la bun sfarsit! Desigur, tiganii, bancile si politicienii o sa ramana fara internet, ca ei nu produc, ca atare o sa fie nevoiti sa plece. Undeva.
        Recunosc ca intrebarea e inteligenta, caracterul personajului care a pus-o nu e atat de negativist, dar musai caustic.

      • Nu pare o idee deplasata sa schimbam mijloacele de schimb intre noi astfel incat sa ii deprivam pe paraziti de mijloacele de specula si profit nejustuficat. In sistemul actual obiectivul parazitilor este sa intre in posesia banilor prin orice mijloc si sa ne saraceasca pe noi penru a ne forat sa le fim servanti. Dar daca gasim modalitatea de a ii impiedica ca obtina bani prin orice mijloc, atunci i-am indepartat.

        Trocul prezinta realul avantaj ca bogatia ramane in mana celui care o produce si nu in mana celui care o reprezinta prin bani si care pentru asta doar trebuie sa tiparesca bani.

        Un leu de hartie costa 0,00001 lei dar valoreaza 1 leu. Asta este sursa averii parazitilor, e prea simplu sa poata fi cuprinsa usor cu mintea. Diferenta valorica intre cat costa sa faci fizic o bancxnota si valaoera ei pe fata, adica cea recunoscuta de public. Cu mijloacele electronice e si mai spectaculos: cat costa sa bati in computer un milion de lei? 2 secunde si probabil 0,001 bani. Profitul este intre diferenta intre ele. Cine face acest profit? cei care fac acei bani.

        Si fara gluma, fac acesti bani si si-i dau intre ei. Ei au bani in orice cantitate. Problema lor este ca NOI SA NU AVEM. Toate textele care arata ca ticalosia internationalista umbla sa faca bani, sa castige etc. e propaganda lor sa ne aburesca pe noi sa nu ne dam seama ca SINGURUL LUCRU PE CARE EI IL URMARESC ESTE CA NOI SA NU AVEM BANI SI DACA AM AJUS SA AVEM CAT DE CAT, S NI-I IA.

        In concluzie , un dovelac costa munca apa si grija si are valoarea unui dovleac. Un leu costa hartie si cerneala de tipar dar are valoarea unui leu dar cumperi cu el un dovleac. Paraziti au rupt corelatia intre dovleac si bani. Pe parazitiu un dovelac ii costa 0,001 bani. Si cu asta ne deregleaza si ne pervertesc intre sistemul de schimb de valori care s-ar putea instala natural
        .

        @ Vicus: cei care detin internetul mananca ce? Fibra optica carbonarra si salata de Megabytes Icebergovicz?

        Desigur nu e un scenariu practic dar este o cale de promovare a ideilor in jurul conceptului de a le lua parazitilor criminali puterea de a ne submina viitorul asa cu au reusit magistral cu trecutul si prezentul.

  25. @ Corect!
    Domnule Vicus, maliţiozitatea nu presupune musai optimism. Dimpotrivă. Oricum aceasta este o temă secundară, fiecare se comportă în raport de starea de spirit de moment. Şi mai trebuie să remarc nivelul argumentelor, chiar dacă …forţate.

    Trocul este dintotdeauna un schimb comercial în natură, dar imaginaţia nu are limite. Ce să mai spunem de credinţă sau chiar mai rău,…..de nevoie. Să ne ferească Dumnezeu de ultima, căci parcă văd cum veţi solicita consultanţă în ….economie precolumbiană.
    Desigur aţi înteles de ce fac referire taman la „indienii” botezaţi de Vespuci(Amerigo)

    Existenţa nu are numai ascendenţe, fiecare încearcă să coboare cât mai puţin băgându-i pe alţii mai jos precum împinge câinele apa pentru a rămâne la suprafaţă.

    Ideea „trocului” nu îmi aparţine şi chiar am apreciat-o pozitiv ca fiind cea mai realistă soluţie pentru supravieţuirea celui aflat la baza economiei. Banul, ca şi energia atomică, are avantajele şi avatarurile lui. Aş vrea să vă văd cum veţi răspunde unor studenţi curioşi ce s-ar întâmpla dacă dintr-o dată banii ar dispărea sau inflaţia ar atinge cotele din Germania de după război.

    Îmi plac oamenii cu umor fin, maliţioşi sau chiar caustici. Problema acestora însă este delicată atunci când în spatele unor aparenţe de inteligenţă nu este decât un mare „fâs”, ori o caricatură de personalitate, incapabilă să îşi susţină prin argumente, „aciditatea”.

    Indiferent ce producem, la nevoie sunt posibile conversii. Criza mondială este o astfel de conversie, unde valoarea reală a fost înlocuită cu una virtuală, de viitor şi unde „hârtiile de valoare” constituiau un veritabil troc prin care se speculau imaginaţia şi lăcomia celor care obţin bani, ….din bani.

    Fără supărare.

    • Si mie imi plac oamenii cu imaginatie si cu vocabular elevat, cu exceptia cazurilor in care in spatele aparentelor sunt abureli generatoare de idei irealiste.
      Exista un milion de cazuri in societatea actuala care nu suporta conversie. Desigur, ne putem intoarce la o societate idilica (nerealizabila in cazul a 7 miliarde oameni din care vreo 2 treimi fac umbra pamantului), dar societatile idilice functioneaza poate in cazul a 20 de oameni intr-o pestera. Eu prefer sa nu ma duc acolo, cu toate neajunsurile. Cu toate mizeriile din jur si toate conflictele si conspiratiile mai mult sau mai putin reale, traiul actual e decent. Probabil un varf istoric. Si daca trebuie sa muncim mai mult de o gramada, ce are? Macar mai folosim creierul.

      • „Si daca trebuie sa muncim mai mult de o gramada, ce are? Macar mai folosim creierul.”

        Da si ne scurteaza viata. In State la compania unde am lucrat in ultimii 10 ani, venea saptamal ambulanta si-l mai scotea pe targa pe unul/una care nu facea fata stressului (orar sporit, munca mai multa). In general, erau oameni cu putin trecuti de 50 de ani. Nu-i mai vedeai inapoi la serivci…

      • @ Vicus,
        „cu exceptia cazurilor in care in spatele aparentelor sunt abureli generatoare de idei irealiste”

        Această afirmaţie nu o interpretez nici ca nivel de procesare şi nici ca replică ofticoasă. Ci doar ca pe un pretext de a continua un dialog.

        Valorile produselor de către oameni au trei forme de agregare, solid, lichid şi gazos. De aceea, schimburile, se faceau aproape în totalitate prin mărfuri de consistenţă solidă şi lichidă. Observaţia şi experienţa au sedimentat simboluri care au esenţializat natura schimburilor dintre oameni ca fiind foarte asemănătoare cu caracteristicile comportamentelor fluidelor, apa, sângele, vinul, laptele….. metaforizând totul în mărimi simbolice. Acestea iniţial conservau integral – aurul, argintul, pietrele preţioase, pentru ca la începutul secolului IX, odată cu prima revoluţie industrială, să apară monetele şi hârtiile de valoare iar cămătarii să se instituţionalizeze ca bănci.

        Să luăm un exemplu minor, pentru primul mileniu. O baniţă de grâu echivala cu o amforă de vin. O amforă de vin se vindea pentru 5 găini, ….şamd. Negustorii, în diviziunea muncii au apărut în ordine după curve, spioni, culegători şi vânători…..cu mult înaintea multor alte categorii, inclusiv a industriaşilor şi artistilor.

        Aşa cum cei care transvazează (îmbuteliază) au acces liber la lichidul cu pricina (banii au comportament lichid, o voi explica mai târziu dacă va fi cazul) o mică parte, acceptabilă, a fost tezaurizată şi negustorii au cumpărat recoltele de pe suprafeţe întinse, pe o perioadă de mai mulţi ani, fapt care le-a adus putere în statele sclavagiste şi feudale dar a permis şi separarea negustorilor în alte două categorii, en-gross-iştii şi cămătarii pe la 1200 – 1400 en iar de atunci puterea statelor a depins direct de aceste două categorii care asigurau veniturile nobilimii sau ale formelor statale.

        Istoria economică este mult mai intersantă decât istoria recentă, o adunătură de fapte mincinoase care continuă să ne bulverseze. Citind istoria culturii sau a economiei, veţi afla motivele şi adevăratele fapte ale celor pe care îi considerăm titani sau criminali, cei care au făcut schimbările cerute de către adevăraţii conducători ai acelor timpuri, cămătarii şi negustorii.

        Restul, este minciună sau jumătate de adevăr.
        …………………………………………………………………

        Te înşeli, TOTUL suportă conversie, nimic nu poate fi inutil şi prin urmare obiect de troc. Totul derivă din libertatea noastră de a ne exprima sincer nevoile şi aici revin cu pilda lingurilor cu coadă lungă.
        Dacă nu o şti, o voi căuta şi aduce sub ochii tuturor.
        Iar dacă tot nu îţi este limpede, îţi reamintesc: tot ceea ce afirm are pregătit un argument sau justificarea oficială, nu îmi permit să vă aduc vorbe neadevărate.

        • @Dem, „TOTUL suportă conversie”. Ti-am dat un exemplu concret (abonamentul de internet), pe care l-ai evitat sugerand ca ar fi o remarca malitioasa. Probabil nu aveai un argument si nu ai gasit unul pe Google, Bing, etc. in timp util. Nu, e doar un exemplu. Toata mica istorie pe care ai elaborat-o aici nu explica nimic, doar face cronologia aparitiei monedei. Treaba cu bancile e un rau necesar, eu vreau sa pornesc o companie IT, am un anumit proiect in cap care o sa imi aduca bani in 6-12 luni. Pana atunci, trebuie sa platesc cu ceva oameni care lucreaza in proiect. Un calcul simplu e 2000 EURO X 5 persoane = 10.000 EURO pe luna. Doar salariile nete.
          1. Nu am banii astia, ca atare voi apela la banca.
          2. Softul cu pricina nu poti sa il tii in mana ca o secure sau un kilogram de ceapa, ca atare e greu sa estimezi cam cat vin sau cartofi sa ceri pentru el.
          3. Inca nu am gasit o solutie eficienta sa fac troc cu milioanele de utilizatori de Android in lume. Cum sa imi trimita suedezul 2 kilograme de somon pentru aplicatia mea?
          Observi deci ca mai exista si marfuri valoroase care nu se incadreaza in vreo forma de agregare.
          Eu inca sunt destul de convins ca voi glumiti.

          • @ Vicus,
            Aveţi dreptate, …dar numai parţial.
            Adevărat, îmi place să vorbesc serios, glumind. Nu veţi găsi nimic între cuvintele mele care să nu ducă undeva…. în cazul dvs.De altfel sunt mulţi pe care îi apucă durerea de cap sau le vine să scoată pistolul, atunci când mă citesc. Chestie de percepţie. Încerc să mă fac înţeles pentru oricine şi poate că voi reuşi……cândva.

            Aşadar, consider că aţi plecat de la premize greşite. Bunicul îmi spunea să fiu chibzuit şi să nu ajung să mă împrumut dar să fiu atent la prieteni, ca nu cumva să mă înconjur de ….nechibzuiţi.
            A trăi azi cu resurse din viitor este o malversaţiune de care profită jigodiile înteligente pentru a escroca pe naivii harnici şi creştini.

            Banca este o instituţie care guvernează lumea banului, o expresie falsă a valorilor umane, de orice tip. Nu revin cu argumentele privind evoluţia schimbului de valori care stă la baza societăţii umane şi a economiei mondiale. Criza actuală nu este altceva decât manifestarea disimetriei dintre valoare şi bani.

            Dacă vreţi să creaţi o valoare nouă, ex. dvs cu firma IT, trebuie să plecaţi de la principiul GIGO, binecunoscut în informatică ( Gunoi Introduci, Gunoi Obţii) şi să puneţi la bazele firmei dvs. valori autentice, mai ales de ordin moral şi spiritual. Altfel, oricâţi bani veţi pompa în afacere ea nu va avea o viaţă prea lungă. Aveţi exemplu Honda, Aple, etc. care au pus la temelie talent şi foarte multă încredere.

            Problema „trocului” este una euristică. Oricât ar fi ea de actuală în statele sau economiile subdezvoltate. Să nu uitaţi însă că de la ea porneşte unul din principiile de bază ale economiei fundamentale, planificarea.

            Nu mâncăm „platforme de operare Android” şi nici nu scade preţul petrolului dacă intră în faliment Gucci sau Casa de avocatură B&C.

            Rămân la părerea mea conform căreia orice formă de manifestare a valorilor umane, produse, servicii, artă, cultură, apărare…absolut orice, pot fi convertite însă doar în cadrul unui sistem social revenit la forme bazate pe legile naturii şi nu pe excesele unor clase politice dominante ce luptă pentru controlul resurselor planetei, pentru puterea supremă pe Planetă.

            Citeam ieri declaraţia unuia cu creier creţ precum că Marx avea dreptate, Capitalismul va intra în criză. Formidabil ce târziu a aflat despre legile progresului pe care cel puţin generaţia mea le-a învăţat prin anii 70. (Aşteptam să ajungă mirosul putrefacţiei de peste ocean să aflăm în final că socialismul a ieşit biruitor). Socialismul a fost o utopie, la fel şi comunismul, dar…..în cadrul acestor sisteme s-au experimentat concepte ……pe pielea altora.

            Nu sunt socialist şi nici nu împărtăşesc o anume doctrină. Am convingerea că există o cale de rezolvare iar pentru ca „repartiţia să se facă socialmente corect” este nevoie ca oamenii de valoare să înlocuiască haitele de „politicieni”, cohorte de indivizi, cu cele mai rele apucături, cele mai mici suflete şi creiere.

            • @Dem
              „Dacă vreţi să creaţi o valoare nouă, ex. dvs cu firma IT, trebuie să plecaţi de la principiul GIGO, binecunoscut în informatică ( Gunoi Introduci, Gunoi Obţii) şi să puneţi la bazele firmei dvs. valori autentice, mai ales de ordin moral şi spiritual. ”
              Cu valori autentice, morale si spirituale nu platesti salariul unui developer. Apple sunt ceea ce sunt nu fiindca au pus mare pret pe morala (probabil au pus mai mult pret pe lipsa ei). Nu cred ca e cazul sa imi bat capul cu valori spirituale sau cu lipsa lor in cazul unei aplicatii bazate pe Google App Engine si pe platforma Android. Nu e nici aplicatie erotica, nu e nici aplicatie cu citate din Biblie. Stiu ca nu mancam Android, dar parca e mai presus de noi totusi sa depasim nivelul in care ne ocupam doar de burta, nu?
              Daca tot doriti dumneavoastra sa reveniti la legile naturii, de ce pierdeti timpul cu forme de exprimare moderne, internet, calculator? Ar fi mai potrivita o casuta in munti cu o gradina, e mai natural. E drept, probabil si placerea de a te vedea bagat in seama face parte din slabiciunile umane.

            • @Vicus
              „Cu valori autentice, morale si spirituale nu platesti salariul unui developer”

              Păi dacă nu ai bani, nu plăteşti sau nu pleci la „drum”
              Dacă vrei să faci ceva, o afacere sau o intreprindere de orice fel – non profit, artă, autoinstruire, etc. în mod firesc trebuie să o faci cu banii personali sau mai clar „cu porcu din ogradă, nu cu ursu din pădure”.

              Apoi, trebuie să fi pregătit pentru lumea în care intri, nu oricine are calităţi de manager, de negustor sau industriaş. Evident că nu aveţi imaginaţie de contabil, dimpotrivă, visele dvs. zboară prea sus şi nu au haine potrivite.

              Eu nu vreau să revin la Legile Naturii ci să nu mă despart de ele, singurele care au coerenţă în existenţa noastră aiuritoare. Dacă le-aţi cunoaşte şi mai puţin ironiza,aţi avea un reper.

              Folosesc din plin şi căsuţa de la munte şi computerele dar şi alte gadgeturi cu tehnologie de vârf. Cu toate acestea nu
              sunt doar consumator de inteligenţă, ci încerc să le explic unora ca dta de ce trebuie să muncească cinstit – inclusiv pe baza unor ajutoare financiare.

              Răutatea de la final spune mult asupra dezvoltării personalităţii dtale. Mai ai puţin şi mă înjuri….OK, viaţa îţi va demonstra de ce cuvintele mele ar fi trebuit să le iei în seamă.

              Evident, sunt dezamăgit.

            • @Dem, nu e nici o rautate, faci o confuzie foarte mare intre realist si obraznic. Placerea de a te vedea bagat in seama CHIAR face parte din slabiciunile umane. Inclusiv din ale mele.
              „Păi dacă nu ai bani, nu plăteşti sau nu pleci la drum”
              Deci daca nu esti deja bogat, practic nu ar mai trebui sa faci nimic pentru a aduce ceva nou, ar trebui sa renunti la idei?

              „Dacă vrei să faci ceva, o afacere sau o intreprindere de orice fel – non profit, artă, autoinstruire, etc. în mod firesc trebuie să o faci cu banii personali sau mai clar “cu porcu din ogradă, nu cu ursu din pădure”.” – Unele lucruri costa 2 lei, altele costa 100.000 lei, nu poti renunta la o idee doar fiindca este mai costisitoare. Probabil 90% din lucrurile care ne inconjoara au fost facute cu fonduri partial inexistente la momentul ideii. Nu vorbesc de non-profit, nu ma intereseaza aceasta categorie momentan.

              Nu inteleg de unde ai venit cu ideea ca eu nu as munci cinstit. Sau cu ce drept ar trebui sa imi tii lectii despre asta. Nu am recurs niciodata la scurtaturi, nu am plecat in alte tari ca sa imi fie mai usor, tot ce am facut am facut din munca mea, aici. Poate dumneata la 30 de ani ai facut mai multe, nu am de unde sa stiu, ma intereseaza destul de putin. Poate Sergey Brin sau John Mayer ar putea sa imi tina niste prelegeri, ei cu siguranta au facut mult mai multe cand erau de varsta mea. Am calitati de manager, NU am calitati de negustor, motiv pentru care nu cumpar ceva ca sa cand cu 10% mai scump (un exemplu a ceea ce face negustorul), ci pornesc de la o idee si de la cunostintele mele, construind un produs. Imaginatie de contabil nu am, contabilii nu au imaginatie, respectiva calitate e in general o piedica in acel gen de cariera. Cam greu sa faci ceva pe lumea asta fara sa visezi. Daca pui si in practica visele, rau nu are ce sa fie.
              Sper din suflet sa continui sa imi dezvolt personalitatea, dar tare ma indoiesc ca vreodata viata o sa imi arate ca ar fi fost mai bine sa traiesc din troc. Eh, nu se stie niciodata, desigur.

    • Pai ar fi bine sa exploram posibilitatea infiintari unei asociatii in care membri sa isi presteze servicii unii altora. Se poate face on-line, cu un sistem de voturi, astfel incat numai cei de buna credinta sa reziste in ea. Ce parere aveti?

      • @Eufrosin,
        Aceste asociaţii şi fundaţii există într-un număr foarte mare. Aşa-numitele ONG. Din păcate, iniţiatorii lor vizează cu totul alte interese, mult diferite de cele înscrise în statut. Oricum ar fi, ele sunt clusteri ai societăţii civile, o reprezintă şi pot la o adică să contribuie la soluţionarea unor inadecvări economico – sociale.

        Soluţia pe care o propui, de ce nu, trebuie încercată. Atât doar că orice proces economic presupune disciplină şi responsabilitate, în anumite situaţii munca şi viaţa unui om depinzând de câteva sute de kg de carne sau de câteva mii de kg de porumb. Aici va trebui multă înţelepciune şi organizare, dar şi un nucleu de profesionişti care să arbitreze echivalenţele valorice (inclusiv calitative)ale prestaţiilor sau schimburilor.

        Cu credinţă, orice ste posibil.

        • Chiar ma gandeam la asta…pentru inceput s-ar putea folosi echivalarea aproximativa dupa valoarea in Lei a muncii/produselor. Apoi, pe masura ce creste reteaua, s-ar trece la un sistem mai sofisticat de arbitrare. Trebuiesc cativa oameni de baza in fiecare oras, pentru a atrage contribuitori in acest sistem de troc.

          • @ Eufrosin,
            Te voi ajuta concret. Întâmplător, chiar maine voi participa la o activitate în cadrul unei fundaţii şi dacă doreşti, pot face recomandarea de a colabora pe un asemenea proiect.

            Te rog trimite pe privat adresa de mail pe care veţi putea stabili coordonatele colaborării.

            Şi oameni buni şi harnici şi doritori de concret se găsesc din belşug. Atât doar că aceştia trebuie feriţi de orice neplăcere, iar garanţi pot fi doar aceia care au o probitate indiscutabilă.

  26. Amintiri din copilarie, o copilarie grea dar frumoasa, chiar daca acum trebuie sa admit ca tot ce am invatat la scoala si in special , istoria, geografia si ceva ce nu a vrut sa intre sub nici -o forma in dovleacul meu(stiintele politice cu marx, engels si cel care a pus totul in practica , idiotul de lenin , plus socialismul stiintific, au fost minciuni, sau adevaruri pe jumatate. La tara, chiar daca era destul de mare comuna, 3-4 mii de suflete, oamenii se cunosteau intre ei ; de f multe ori ,faceau schimb de produse intre ei , apoi beau aldamasul. Apoi faceau claca, se ajutau intre ei , cind se construia o casa, sau se repara, apoi toamna la culesul recoltelor acelasi lucru. Nu aveau plasma, nu aveau celular, dar oamenii RIDEAU, GLUMEAU , erau FERICITI cu putinul pe care -l aveau , ce mai ramasese de la colectivizare. As dori sa vad iar acele capete de tarani, simple ,zimbitoare . Se pare ca a disparut aceasta sansa odata cu pariul facut de p…. roman cu agricultura in anii imediat dupa involutia din 89. Cum putem renaste asa ceva, ptr ca acum satele sint depopulate sau cu populatia imbatrinita si ametita de nemernicii care conduc tara de 21 de ani. Au ajuns nu numai sa se certe intre ei , dar sa se si bata ptr pamint, ptr mosteniri etc. E o munca imensa , cine are o idee sau mai multe, cum si de unde ar trebui inceput?. In dovleacul meu se invirte ideea ca in fiecare comuna, preotul , primarul ( daca eate om de omenie) directorul scolii si profesorii si seful de post ( la fel , de este drept si cinstit), sa inceapa munca de lamurire cu satenii, sa se infiinteze acele sfaturi ale batrinilor, sa infiinteze un depozit ptr cereale , ptr ani grei( seceta, calamitati naturale). Sa nu mai astepte nimic dela politrucii de la judet sau de pe malul Dimbovitei. Ar fi mai mult , dar nu vreau sa va plictisesc. Doamne ajuta-ne , lumineaza-ne mintea si ne limpezeste gindurile!

    • Trebuie sa lamuresc cateva lucruri, pentru a nu lasa loc de alte interpretari, pe care cel putin eu nu le doresc:
      – vad ca am starnit un intreg curent privind schimburile de marfuri…Nu am dorit nici un moment sa elimin etalonul moneda din ecuatie. Singura problema a unor monede folosite azi este ca ele nu mai constituie un etalon, avand valori stabilite prin metode ce nu mai au nici o legatura cu valoarea intrinseca ori valoarea de intrebuintare a marfurilor ale carei echivalent este. Exemplul cel mai la indemana este cel al monedei noastre, leul, pe care dl. Itzaresku il tine artificial la o valoare mai mare decat este, prin imprumuturi de la FMI, care imprumuturi, insa, costa… Efectul imediat este ca se incurajeaza importurile si se descurajeaza prin lipsa de competitivitate exporturile, sau mai pe inteles se inmultesc somerii nostri pentru a scadea numarul somerilor lor. Ca om care am albit in economia reala, pot sa spun ca aceasta nu are nici o legatura cu competitivitatea lucratorilor vestici (am vazut si la ei destui care n-ar fi rezistat nici trei zile in firme romanesti, din simpla si pura lipsa de pregatire). Dar, deja am divagat de la subiect. Cand am facut referire la posibilitatea trocului, am luat in considerare in principal schimbul de international de marfuri, ce sufera acum exact din cauza lipsei de moneda disponibila. Iar aici poate opera fara probleme clearingul, operatiune verificata deja pe timpul defunctului CAER, cand industria romaneasca producea cu zece milioane de lucratori pentru intreaga piata estica, si nu numai (Iraq, Siria, Iran, Egipt, India). Evident, insa, pentru asa ceva este nevoie ca, (virgula), conducerile politice ale tarilor ce folosesc aceasta metoda sa nu fie in buzunarul bancherilor internationali, pentru care orice astfel de operatiune inseamna o pierdere din comisioane, dobanzi, si alte „servicii” pe care nu le mai pot oferi (sau, sa spun, „baga pe gat”?)
      – In legatura cu subiectul satului romanesc, cred ca e de datoria autoritatilor de la orice nivel, incepand cu primarul satului pana la Primul Ministru, sa organizeze preluarea si desfacerea cu costuri minime a produsului agricol catre consumatorul intern. In acest fel se pot atinge mai multe tinte, precum scaderea pretului la consumatorul final, incurajarea activitatilor productive in detrimentul celor pur speculative, eliminarea valorii adaugate inutil pe acest lant (cu efectul colateral al eliminarii speculantilor – dar cui ii pasa?). De asemeni, intr-o astfel de organizare, ar exista un control si o gestiune mai buna asupra disponibilului de produse agricole si asupra posibilitatilor de constituire a rezervelor locale si ale statului in integralitatea sa, ceea ce ar insemna un prim pas inspre recuperarea atributelor suveranitatii nationale. Mai mult, ar putea fi mai eficient folosita activitatea de prospectare pe care multe din reprezentantele diplomatice ale Romaniei o desfasoara, identificand nise de piata pentru producatorii romani…
      Ma opresc aici, intrucat am tendinta de a divaga, iar expunerea ar deveni greoaie. Va provoc, insa, sa ma criticati vartos, pentru a putea identifica solutii si metode!

  27. Moneta actuală este RON. Adică Leul românesc a dispărut.

    Urmează denumirea Ţării, ROMÂNIA, estimată să dispară în urma unor probleme de identitate rromă – ţigănească şi a împărţirii pe regiuni.

    De aceea, se va face o schimbare la faţă a politicienilor actuali prin apariţia unor noi partide şi simulacre de formule politicianiste.

    Noi, în acest timp ne vom lupta cu sărăcia, Europa ne vrea săraci şi cu „ciocu mic”.

  28. @ Vicus,
    De data aceasta am recunoscut prin tonul folosit, dilema tânărului intligent care a sesizat apropierea momentului în care i se va întoarce spatele. Cândva, am avut şi eu 30 de ani, am trecut prin nevoile perioadei de trecere de la tânăr la matur.

    Problema pe care o dezbatem, trocul, nu este una realistă şi nu o susţin decât pentru a comunica detalii privind fundamentele existenţiale.

    După cum spuneam, sunt unul dintre cei care trăiesc pe baza unor principii pe care majoritatea le descriu ca desuete sau idilice. Am de ales între a trăi în minciună şi a trăi în realul acţiunilor mele.

    Aş putea să fiu – cer scuze pentru lipsa de modestie – un model de reuşită în afaceri fără să devin bogat sau invidiat, pentru că tot ceea ce am făcut nu a vizat îmbogăţirea ci atingerea unor limite.
    Evident, nici nu trăiesc de pe o zi pe alta.

    Este regretabil că marea majoritate a oamenilor se bulucesc să facă „bani” în loc să caute realizarea propriilor vise. Această atitudine este distrugătoare pentru că serveşte exclusiv „negustorilor de vise” a „negustorilor de oameni”.
    Sunt împotriva unui astfel de comportament şi aş vrea să conştientizez nevoia de a redeveni creştini, de a ne respecta părinţii şi valorile naţionale, de a ne proteja copiii şi bătrânii, de a renunţa la atitudinea prostească a trufiei şi aroganţei lingvistice.

    Dacă vrei să ajungi undeva luptă şi ai încredere de sine.
    dacă vrei ceva cu adevărat, vei izbândi, şi nu o spun eu, au spus-o toţii oamenii cinstiţi dinaintea mea.

Răspunde!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: