Sa ne miram ca l-au ucis ?


„Cel mai pretios dar pe care Dumnezeu il aduce Neamului este copilul. Darurile Cerului, trebuie cinstite cu mare ingrijire. Oricum va fi: bogat sau sarac, frumos sau urat, ingrijit sau parasit, dotat sau nedotat, pasii lui trebui indreptati pe acelasi drum -lupta continua catre cinste. Sa fie cinstit in toate. Din cinste se naste: munca, bunacuviinta, dragostea, cumpatarea, voiosia, seninatatea, bunatatea, jertfa si chiar eroismul. Sufletul unui copil este cea mai plapanda alcatuire, in care impresiile capata ecouri uriase, ce se transforma in inclinari pentru o viata intreaga.”

(din „Testamentul politic al lui Ion Antonescu”, de Radu Mihai Crisan. cu multumiri lui Mos Darie!

Anunțuri

21 Răspunsuri

  1. „DE CE ATÂTA URĂ?”
    Nicolae Iorga

    „Se adună şi cresc văzând cu ochii documentele şi materialele, actele oficiale şi declaraţiile luate sub jurământ. Înalţi magistraţi şi bravi ofiţeri, care şi-au riscat viaţa ca să apere cu puterile lor retragerea şi exodul românilor, au văzut cu ochii lor nenumăratele acte de sălbăticie, uciderea nevinovaţilor, lovituri cu pietre şi huiduieli. Toate aceste gesturi infame şi criminale au fost comise de evreimea furioasă, ale căror valuri de ură s-au dezlănţuit ca sub o comandă nevăzută.
    De unde atâta ură?
    Aşa ni se răsplăteşte bunăvoinţa şi bunătatea noastră?
    Am acceptat acapararea şi stăpânirea iudaică multe decenii şi evreimea se răzbună în ceasurile grele pe care le trăim. Şi de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă şi publică de isprăvile bandelor ucigaşe de sectanţi sangvinari. Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri, oraşe şi sate.
    Fraţii noştri îşi părăseau copiii bolnavi, părinţii bătrâni, averi agonisite cu trudă. În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar o fărâmă de milă. Sprijin cald şi un cuvânt înţelegător, fie şi numai sentimental, ar fi fost primit cu recunoştinţă. Li s-au servit gloanţe, au fost sfârtecaţi cu topoarele, destui dintre ei şi-au dat sufletul. Li s-au smuls hainele şi li s-a furat ce aveau cu dânşii, ca apoi să fie supuşi tratamentului hain şi vandalic. Românimea aceasta, de o bunătate prostească faţă de musafiri şi jecmănitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii, care se lăuda până mai ieri că are sentimente calde şi frăţeşti faţă de neamul nostru în nenorocire.”
    „Ultimatumul sovietic de la 26 iunie 1940 şi anexarea teritoriului dintre Prut şi Nistru, la Uniunea Sovietică, a fost întâmpinată cu bucurie de evreii din aripa stângă şi comunişti.” (Alexandru Şafran, fost Rabin Şef al evreilor din România – declaraţie din anul 1946)
    dem

  2. @ Dem : articolul clasic vine splendid in completarea comentariilor mele postate la articolul anterior, la care nu am facut referire pentru a ramane pe directia subiectului urmarit. Cum ar fi putut fi de conceput ca Legionarii Adevarati sa fie in conflict cu atat mai mult, pe viata si moarte cu Iorga si Antonescu, cand tot ce era important pentru toti era devotamentul pentru tara, aderenta la principiile superioare si confruntarea dusamanilor tarii, de orice natie si rasa? Lucratura de a-i pune in conflict si de a creea schizma este evidenta. Dar se cuvine sa observam ca articolul puncteaza comportamentul unei etnii anume la un moment anume, nu este un caz ilustrativ al unui comportament antiuman a rasei respective exclusiv. Directia antievreiasca este o diversiune, dusmanul omenirii fiind primitivii nascuti inteligenti, care isi folosesc inteligenta nu de putine ori considerabila, in modul cel mai ticalos posibil, intre acestia, pentru motive inca obscure, evreii mentinand de sute de ani un loc conducator. Pe ticalosi ii putem identifica in orice rasa, natie, au in comun visul de a trai parazitar si dispretul pentru lege si umanitate , aspecte pe care mijloacele de realizare a visului lor nu le iau in consideratie, pur si simplu, pentru ei acestea nu exista. cum spune si Eric Hufschmid ; „Fi peste destept: manca momeala dar nu inghiti acul!”
    Multumesc pentru atentie.

    • @Adrian R,
      Istoria este precum o carte scrisă în detaliu. Să zicem, precum Biblia sau Capitalul. Cei care aţi citit măcar una dintre ele, ştiţi la ce mă refer.Puţini oameni reuşesc să nu sară pasaje, aparent plicticoase.

      Problema contradicţiilor ideologice dintre Iorga, legionari sau Antonescu este una foarte nuanţată şi greu de presupus că o vom desluşi aici. În mod evident însă, fiecare au luat atitudine împotriva unor interese antinaţionale, ceea ce le-a adus dispariţia prematură. Nonconformismul şi duritatea adevărurilor rostite de Iorga, forţa îngemănată cu inabilitatea politică a lui Antonescu, curentele de orientare politică a unor lideri şi organizaţii legionare (gen acelora din sânul PNŢCD actuale), pe considerente ideologice în absenţa lui H Sima, sunt doar o cauză a prăbuşirii miscării naţionale româneşti.
      Să nu credem că legionarii erau în integrum patrioţi, că Iorga a rostit doar cuvinte înţelepte sau că Antonescu nu era influenţabil. Dimpotrivă.

      Important este ca generaţiile noastre mature să cunoască ceea ce lipseşte din cunoaşterea istoriei recente. Cu cât te afli mai sus deasupra oamenilor, cu atât contează mai puţin individul, primând societatea.

      „Când apele sunt tulburi, gunoaiele se ridică la suprafaţă.” Este greu de presupus că în acele vremuri, intelectualitatea românească era mai cristalizată şi mai raţională ca cea actuală.

      Repet, avem nevoie de modele, avem nevoie de ridicarea clasei intelectualilor autentici din care nu poate lipsi componenta patriotică sau naţională, pe care le consider sinonime dpdv al interesului poporului român.
      Dem

      • @Dem: Va multumesc pentru observatiile si informatii Dumneavoastra foarte pertinente. Noi aici ne aducem o forma de contributie la limpezirea apelor. Inevitabil atragem agenti de tulburare. Interesanta reactia. Unde apar oameni activi pentru limpezire, apar agenti de tulburare. Si apar instantaneu. Observam ca am ajuns poate in cel mai sensibil loc de unde societaeta este subjugata. Stiam dar totusi ne surprinde rapiditaeta reactiei.

        Privind nuantele ideologice mentionat aveti mare dreptate dar nu sunt sufuciente sa sustina o lupta, am putee-o numi, fraticida atunci cand casa parinteasca este asediata. Nu e firesc si toti erau mult mult prea intelignti sa nu evite lupta interna care favoriza daor pe dusmanul comun. Sau nu inteleg eu ceva mai ascuns.

        • @Adrian R,
          Îmi face plăcere eleganţa stilului şi gentileţea dvs. Îmi dau seama de discordanţa discursului meu aici, însă, dincolo de dogmatici, repet, am descoperit mulţi oameni de cultură, patrioţi şi cu mult bun simţ forumistic.
          Subscriu la ideea clarificării unor pasaje ale istoriei în care au fost abil strecurate informaţii parţiale, ca să nu spun jumătăţi de adevăr, cele mai perfide modalităţi de comunicare social-politică.
          Dogmaticii, aceia care preiau fără discernământ şi fără responsabilitate informaţii, citate sau chiar convingeri fără a le asuma, în numele unor tradiţii sau prin formarea propriei personalităţi în medii controlate, trebuie priviţi ca simple victime.

          Recunosc faptul că aluziile mele – chiar fondate – au darul să nemulţumească pe mulţi. Referitor la inteligenţa unora, daţi-mi voie să am rezerve. Şi pentru liderii de atunci şi pentru cei de acum. Un intelectual nepatriot poate avea calităţi mentale dar dacă nu este capabil să le armonizeze într-un cadru spiritual care să îi permită comunicarea cu ceilalţi sau să îl facă util societăţii, rămâne un simplu muncitor cu capul.
          Inteligenţa nu este doar capacitate de adaptare sau rapiditate mentală ori posibilităţi de acumulare de informaţie ci acea calitate care permite dezvoltarea armonică (economico-socială) a mediului din care face parte.

          Din acest motiv, învăţătorii şi preoţii, erau faclele prin care cultura naţională şi ortodoxia erau promovate ca politică de stat.
          Distrugerea învăţământului şi subminarea BOR din interior sunt principalele forme prin care ne este atacată fiinţa naţională, celelalte fiind numai consecinţe fireşti.

          Atacarea binomului cultură – credinţă (ATENŢIE ! nu bigotism a la treaz ci credinţă conştientă în Dumnezeu sau dacă vreţi Legile Naturii, acelaşi lucru), este forma cea mai rafinată de conversie, din interior.
          Prin aplicarea principiului „Divide et impera” sau a „Bate Păstorul şi Turma se va risipi”, faţete ale aceluiaşi spirit malefic se explică în mod clar modul în care suntem atacaţi.

          Intelectualitatea românească, trebuie să se constituie în formele sociale fireşti, şi precum anticorpii – limfocitele, să identifice şi să neutralizeze puzderia de trolli, de falşi patrioţi şi mincinoşi, răspândacii ori falsele valori, numindu-i aici pe trufaşi.
          Boala unui organism nu este altceva decât un dezechilibru informaţional, o discordie între nevoia de a consuma resurse, de a funcţiona armonic.

          La fel, în societate, boala de care suferim este trufia şi nebunia unora de a acumula valori materiale şi putere, sacrificând totul în jur, stimulaţi fiind de interesele externe.

          Iată doar câteva puncte de vedere ce se pot aborda şi la care se vor putea găsi rapid rezolvare, deoarece am convingerea că mulţi dintre dumneavoastră gândiţi la fel.
          dem

  3. Tot Nicolae Iorga, indemn direct la asasinat
    „“Ei, Domnilor! V-aţi speriat? V-aţi speriat de nişte copiii? Eu, Domnilor, l-am întrebat odată pe Colonelul Boyle [ataşat militar anglo-canadian, salvatorul coloniei româneşti din Odesa revoluţiei bolşevice – n. n.]: «Cum ai putut Dumneata, Domnule, să salvezi singur colonia românească din Odesa, în vremea revoluţiei bolşevice?». Şi Colonelul Boyle mi-a răspuns: «Domnule Profesor, eu sînt canadian şi vînător, iar la noi, în Canada, vînatul cel mai al dracului e cîinele sălbatic. Te atacă în haită. Poţi să dobori Dumneata unul, doi, patru; cei ce rămîn te sfîşie. Ei, dar de eşti vînător cu experienţă, vei observa Dumneata că în grămada care atacă este unul care conduce. Pe acela de-l ţinteşti între ochi, toată liota se împrăştie!». Mă aflam – îşi amintea în 1958, în exil, teologul Gh. Racoveanu (1900-1967) – în localul redacţiei «Cuvîntului» cînd a sosit acolo, revoltat, Nae Ionescu: «Auzi, măi, Nebunul! Auzi ce vorbeşte?! Ăsta e îndemn la asasinat!». Şi Nae Ionescu mi-a povestit ce spusese Iorga la Senat…”[18].
    Nu mult după aceea, în noaptea de Sfîntul Andrei a anului 1938, conducătorul “haitei” a fost “ţintit între ochi”; şi, într-un fel, “liota s-a împrăştiat”…

    • @ treaz:

      SUBIECTUL NR. 1.

      Va rog sa ne informati despre cine va referiti in comentariul de mai sus:

      1) Care este NUMELE persoanei care mentionati ca a fost “ţintit între ochi” in noaptea de Sfantul Andrei a anului 1938?

      2) Care este NUMELE gruparii despre care aratati ca ulterior asasinatului mentionat la puntul 1) mai sus “liota s-a împrăştiat”?

      3) Care este NUMELE asasinului/asasinilor autor/autori ai asasinatului mentionat la puntul 1) mai sus?

      4) Care este NUMELE gruparii din care facea parte asasinul/asasinii mentionati la punctul 3) mai sus?

      Va solicit precizarea intrucat, desi istoria trebuie si poate fi o stiinta exacta si cu cat mai recenta cu atat mai completa, suntem dezinformati sau neinformati de cei care au cotropit instrumentele de diseminare a informatiei prezente si istorice pentru motive evidente de a isi fabrica si justifica in fals un loc nemeritat in istorie si prezent.

      SUBIECTUL NR. 2

      E posibil ca atat Colonelul Boyle cat si Profesorul Nicolae Iorga sa se fi referit la o situatie de autoaparare? Ne trebuie mai multe date, afirmatiile despre toti cei trei sunt grave.

      Ne puteti da referinte independente privind cele afirmate de cei doi mentionati cat si despre cele afirmate de Nae Ionescu?

      Recunosc ca nu cunosc episodul de la Odessa mentionat. Cu atat mai mult cu cat am trait in Canada 10 ani, fugit cu entuziasm in 1982 reintors cu entuziasm in 1993 iar acolo am cunoscut destui oameni pasionati de vanatoare dar nu am auzit de atacuri ale haitelor de caini salbatici. E drept ca eu am fost acolo la 65-70 de ani distanta de la data episodului atribuit Colonelului Boyle, dar tara e mare si nu vad cum si pentru care motiv ar fi organizat exterminarea haitelor de caini salbatici intre timp astfel ca eu sa nu fi auzit de ele, sau cine stie, poate chiar inca mai exista.

      Va solicit ajutorul, dumnevoastra si celorlati citiori, sa aducem exactitate in viata noastra si mai ales privind faptele oamenilor pe care ii consideram mari personalitati ale Romaniei.

      Astept.
      Multumesc.

      • Cititi cu atentie ce a spus Nae Ionescu, mai clar de atat nu se poate.

        • @treaz: Am solicitat INTAI raspunsul la intrebari privind ultima propozitie elaborata de Dumnevoastra, respectiv SUBIECTUL 1. In functie de raspunsul dat urmau sa fie oportune si nuantate si raspunsurile dumnevoastra la SUBIECTUL 2. Si cum ar putea citatul pretins atribuit lui Nae Ionescu sa raspunda la cerera exprimata la SUBEICTUL 1? Evident nu ar putea.

          TREBUIE, FIE SA NE PREZENTATI PRECIZARILE CERUTE, FIE SA RETRAGETI COMENTARIUL, NU SE POATE CA CELE DOUA SA COEXISTE DECAT IN EVENTUALITATEA IN CARE ATI AVEA DE A FACE CU UN PUBLIC CREDUL SI PASIV SI PRIN ASTA INUTIL, DIN FERICIRE, NU E CAZUL AICI. SI URMEAZA SA ALEGETI CU URGENTA CU CARE NOI PARTICIPAM LA DEZBATERE, DIN RESPECT.

          Astept.

  4. @dem Nu va grabiti cu concluziile, ca fata mare (filosoafa) sau conform instructiunilor de sus:

    „Cum ar fi putut fi de conceput ca Legionarii Adevarati sa fie in conflict cu atat mai mult, pe viata si moarte cu Iorga si Antonescu, cand tot ce era important pentru toti era devotamentul pentru tara, aderenta la principiile superioare si confruntarea dusamanilor tarii, de orice natie si rasa?”

    Mai cititi, mai studiati;
    „LOVITURA DE STAT A GENERALULUI ANTONESCU

    N-a existat o rebeliune legionara, cum au difuzat „urbi et orbi” sursele antonesciene. A fost o lovitura de Stat a Generalului Antonescu contra Actului Constitutional din 14 Septembrie 1940. Ce-a urmat dupa aceea, rezistenta maselor populare, n-a fost decât reactia natiunii la lovitura de Stat a Generalului Antonescu. Poporul, neîndemnat de nimeni, a sarit în ajutorul Legiunii, pentru a apara fiinta Statului National-Legionar.

    l. ORIGINILE LOVITURII DE STAT

    Cauzele care l-au determinat pe Generalul Antonescu sa recurga la forta pentru a-i expulza pe legionari din incinta Statului, calcând ordinea constitutionala în vigoare, sunt multiple si variate. Enumeram cele mai importante:

    1. Firea lui orgolioasa. Nu putea suporta pe nimeni lânga el care sa-i îngradeasca exercitiul puterii lui. Nu era capabil de o colaborare loiala, de o împartire a raspunderilor, caci odata ajuns la un rang în Stat, tintea la o pozitie mai înalta. Pentru a-si atinge telul, n-avea nici un scrupul. Era capabil de toate crimele si tradarile. Pactul cu Miscarea era o solutie provizorie, impusa de necesitatea de a-si consolida puterea, dar, din primul moment, s-a gândit sa depaseasca aceasta faza, fie aservind Miscarea, fie înlaturând-o.

    2. O cruzime înnascuta. Nu iubea poporul si varsa sângele lui cu usurinta. El credea numai în stat, iar poporul nu era altceva decât un fel de materie prima, destinata sa întretina Statul cu sacrificiile lui. Era un patriot sui-generis, întelegând prin patriotism supunerea celorlalti propriei lui persoane.

    3. Bun militar, dar nu om politic. Nu era capabil sa se orienteze în timp, sa vada dincolo de interesele imediate, care se confundau cu propriile lui interese de dominatie personala. A mers în 1940 cu Axa, pentru ca numai cu sprijinul german putea sa ajunga la putere si sa se mentina. Dar când frontul din rasarit a început sa se clatine, si-a uitat de vechile lui declaratii de loialitate fata de Hitler si a început sa sondeze partea cealalta, pentru a se desprinde de Axa la momentul oportun.

    4. O noua camarila. În jurul Generalului Antonescu s-a constituit un alt anturaj, de aceeasi extractie infama ca si a Regelui Carol II. Camarila îl împingea la o ruptura cu Miscarea. Setea de putere, banii si alte interese s-au întretesut, formând platforma politica a noii camarile. Între anturajul antonescian si Miscare s-a produs o rivalitate crescânda, care nu putea duce decât la otravirea relatiilor noastre cu Conducatorul.

    5. O camarila înstrainata de neam. Anturajul Generalului Antonescu nu era animat de sentimente nationale ca sa-si dea seama de raul ce-l poate face tarii. Era o camarila deschisa infiltratiilor straine, din care n-au lipsit nici agentii puterilor ostile Axei: englezi, americani, bolsevici. Obiectivul acestor infiltratii din imediata apropiere a Generalului era sa provoace ruptura Generalului de Miscare, caci odata ramas singur în fruntea Statului, usor putea fi manevrat.

    2. O FORMIDABILA COALITIE

    Pentru a patrunde în esenta evenimentelor de la 21-23 Ianuarie 1941, trebuie sa luam în considerare fortele care în acel moment s-au coalizat, pentru a provoca darâmarea Statului National-Legionar.

    Un front anti-legionar, întins si puternic, s-a închegat în saptamânile care au premers loviturii de Stat. România nu putea fi scoasa în acel moment din Axa – armata germana era în România, iar Antonescu semnase Pactul Tripartit – dar se putea slabi baza operativa a Axei la Bucuresti, prin ruptura Generalului de Miscare. Odata acest succes initial obtinut, Generalul putea fi usor manevrat mai târziu de aceleasi forte, din motivele pe care le-am expus în capitolul precedent.

    Formidabila coalitie îsi avea centrul de greutate în strainatate, sprijinindu-se în interiorul tarii pe serviciile secrete ale Angliei, Statelor Unite si Uniunea Sovietica. Îngloba apoi partidele politice, resturile cadrelor carliste si puternicele organizatii evreiesti. Liderii partidelor national-taranesc si liberal, surprinsi de amploarea biruintei legionare si speriati de moartea violenta a lui Iorga si Madgearu, cereau Generalului sa puna capat anarhiei din tara, plângându-se ca le ameninta propria lor viata. Resturile cadrelor carliste stateau la pânda, asteptând momentul sa-si ia revansa. Cât îi priveste pe evrei, acestia îsi vedeau zguduita dominatia lor economica din România, dar mai ales se temeau de represalii sângeroase din partea legionarilor, ca razbunare pentru participarea lor – via Elena Lupescu – la asasinarea lui Corneliu Codreanu si apoi la baia de sânge din noaptea de 21-22 Septembrie 1939. Presedintele Comunitatii Evreiesti, Filderman, era adeseori primit în audienta de Antonescu, cerându-i acestuia masuri de protectie a populatiei evreiesti contra „exceselor” legionare. Am aratat în capitolul anterior cât de putin întemeiate erau reclamatiile acestuia, iar cât priveste varsari de sânge în populatia evreiasca, ele n-au existat în perioada guvernarii noastre.

    Arcul monstruoasei coalitii mergea mai departe acaparând si anturajul lui Antonescu, unde a gasit un mediu favorabil, din cauza manunchiului de intriganti din jurul Presedintiei. Elementele agreate de Antonescu îl atâtau din toate puterile pe acesta ca sa se separe de Miscare „caci toata tara e cu el”.

    Manifestatia s-a desfasurat în perfecta ordine, fara cea mai mica urma de violenta. Ordinea interna n-a suferit nici cea mai mica alterare. Unde este atunci „rebeliunea”?

    O alta afirmatie falsa, pe care o vânturau calomniatorii de profesie ai Miscarii Legionare, este ca interventia militara a Generalului Antonescu era necesara, pentru ca legionarii începusera sa ocupe cladirile publice: prefecturi, chesturi, primarii etc.

    Afirmatia nu numai ca era falsa, dar e de-o prostie fenomenala. Nimic mai usor de combatut. Legionarii nu puteau ocupa aceste institutii pentru simplul motiv ca se gaseau în posesia lor legala si legitima. Cum sa iei cu asalt ceea ce îti apartine, nu prin dreptul primului ocupant, ci prin dreptul pe care ti-l confera legea? Prefectii, chestorii, primarii si alti înalti functionari ai Ministerului de Interne se gaseau în fruntea acestor institutii în virtutea decretelor semnate de Conducatorul Statului sau prin decizii ministeriale. E absurd si ridicol sa presupui ca acesti înalti demnitari ai Statului, ca niste perturbati mintal, cuprinsi de un fel de amok, s-ar fi dedat la exercitii de ocupare a propriilor lor institutii, pe care le conduceau de mai bine de patru luni.

    Si atunci, excluzând ca imposibila aceasta versiune, probabil ca lucrurile s-au petrecut altfel. Agresorii trebuie cautati în alta parte. „Rebelii” nu sunt altii decât unitatile militare, trimise, din ordinul lui Antonescu, sa ocupe institutiile publice, aflate în stapânirea reprezentantilor legitimi ai Statului. Aceste unitati militare n-aveau ce cauta în aceste institutii publice cerând predarea lor. Nu era de competenta lor sa conduca prefecturile, primariile sau chesturile. Rostul lor era în cazarma, unde sub conducerea ofiterilor lor, sa se pregateasca pentru apararea patriei de dusmanii din afara. Tara nu-i platea si nu le-a pus armele în mâini ca sa tulbure ordinea interna, deposedându-i pe functionarii Statului, legal instalati, la conducerea acestor institutii. Militarii, care se prezentau cu escorta sa ia în primire chesturile, prefecturile, primariile etc., erau rebelii, erau uzurpatorii puterii în Stat, erau agresorii, iar victimele interventiei lor neloiale, nedrepte si anticonstitutionale, erau legionarii, care aparau aceste institutii si refuzau sa se supuna somatiei lor. Functionarii legionari se gaseau în stare de legitima aparare ca sa organizeze rezistenta contra acestor intrusi.

    După lovitura de Stat a Generalului Antonescu, din 21-23 Ianuarie 1941, s-a dezlănțuit o noua prigoană contra Legiunii, care a intrat în istorie sub numele de prigoana antonesciană. Deși atât Generalul Antonescu cât și armata germană aflătoare în România își luaseră angajamentul – când Horia Sima a dat ordinul de încetare a rezistenței – că nici un legionar nu va avea nimic de suferit de pe urma așa-zisei rebeliuni, de a doua zi după ce aceștia au evacuat clădirile publice, au început urmăririle și arestările. Mii de legionari au luat din nou drumul închisorilor, neavând altă vină, decât că au aparat ființa unui Stat pe care îl credeau al lor, căci purta pe frontispiciu numele de „Stat național-legionar”. Generalul Antonescu, ca și Regele Carol în 1938, devenise sperjur față de Constituția în vigoare, călcându-și propria lui semnătură.

    În timp ce prigoana carlistă a avut un caracter selectiv, urmărind să fie ucise cadrele conducătoare ale mișcării, prigoana antonesciană s-a dezlănțuit de-a valma, lovind deopotrivă atât pe puținii conducători ce-au mai rămas în viață din vechea elită legionară cât și masele legionare. Orice legionar, fie el muncitor, țăran sau intelectual, tânăr sau în vârstă, bărbat sau femeie, nefiind cruțați nici copii de școală, era ridicat de acasă, dat în judecată și condamnat, dacă se putea dovedi că a participat la așa zisa rebeliune. Și nu era mare lucru să se umple cu legionari închisorile, căci întreg poporul s-a ridicat atunci ca un singur om ca să apere regimul legionar.

    Justiția antonesciană nu mai avea nimic comun cu justiția propriu zisă. Sentințele se dădeau din ordin. Cea mai mică pedeapsă era de 5 ani, iar cele mari de la 25 de ani înainte. Președinția Consiliului fixa pe dosarul fiecărui inculpat câți ani de închisoare trebuie să primească, iar tribunalele militare nu făceau altceva decât să îmbrace în forma legală pedeapsa dictată de Antonescu. Apărarea era scoasă din funcțiune. Infamia ce se întâmplase pe timpul lui Carol, când un tribunal militar a condamnat din ordin pe Căpitan și pe ceilalți fruntași legionari, acuma se realiza la scară națională.

    Justiția antonesciană funcționa cu precizia unei ghilotine. Obiectivul acestei prigoane era nu numai să distrugă tot ce-a mai rămas viu din vechile cadre legionare, dar să provoace și o sângerare cumplită, în rândurile tineretului legionar. După izbucnirea războiului, s-a adăugat acestor crime săvârșite în numele justiției și sistemul diabolic al „reabilitării după moarte”. Legionarii erau trimiși pe front cu ordinul special din partea Marelui Stat Major ca să fie ținuți tot timpul în linia întâi și să fie întrebuințați în misiunile cele mai primejdioase. În modul acesta, Antonescu avea certitudinea că aproape nici unul dintre legionari trimiși pe front nu se va mai întoarce acasă. Într-adevăr, la scurt interval, familia primea anunțul că fiul sau soțul căzând pe front, „s-a reabilitat după moarte”. Legionarii nu aveau dreptul la decorații și înaintări, iar cei ce avuseseră grade înainte, inclusiv de ofițeri, erau degradați și înrolați ca simpli soldați.

    Cine e de rea credinta nu poate fi convins iar cel care vrea sa stie mai multe o poate face cu usurinta.

    • @treaz: ATI OMIS SURSA, PRECIZATI VA ROG NUMELE AUTORULUI SI CARTEA/STUDIUL caci in text se fac referinte la alte capitole neincluse in comentariul Dumneavoastra a caror studiu este necesar pentru a intelege citatul.

      Asteptam.

      • „Asteptam”
        Cati sunteti?
        Google are o facilitate de a gasi sursa citatului. Luati un fragment, il puneti in ghilimele si apasati cu butonul stang pe Search.
        Textul intreg, inclusiv sursa, apar pe ecranul computerului si pot fi citite.

        • @treaz: penru mnoi astia mai neprioceputi, ati putea Dvs. va rugam sa ne gasiti raspunsul? Asa cum ati aratat ca stiti.

          Asteptam.

        • @treaz: cati suntem? Raspunsul corect este „jjjde”.

          “treaz”, te-ai dat de gol. Vedeti onorabili cititori? Face grave acuzatii dar nu citeaza sursa. Da citate complicate in a caror hatis de minciuni ne pierdem, asta fiind chiar scopul, dar nu da sursa, ne trimite pe noi, victimele, sa gasim sursa desi aparent au bunavointa sa ne arate cum sa iesim din impasul in care chiar ei ne-au bagat. Ce „dragut” nu?

          Hai sa facem un test: cati dintre Dumenvoastra v-ati dat seama ca „treaz” e agent de intoxicare al continutului acestui site, de diversiune si deturnare de la subiectele serioase si importante ce se analizeaza pe acest site spre dezbinare, sadirea dezgustului in mintile evoluate care sunt atrase aici? Si daca v-ati dat seama, cand? La ce etapa?

          Dem in marinimia sa, este incantator cum l-a luat in serios pe „treaz” si s-a implicat cu eleganta incercand sa il scoata pe „treaz” din mizeria in care acesta incearca sa ne scufunde. Pana la urma Dem a abandonat incercarile cand a vazut ca nu reuseuste, in marea sa generozitate insa cred ca nu s-a prins ca „treaz” il atragea intr-o polemica fara alta finalitate decat a il indeparta de acest site.

          Draga Eufosin, iata in „treaz” un exemplu de agent care are ca misiune sa dezbine publicul pe care cu atat truda si devotament tu il atragi si il informezi. Un autentic dusman al tau si al publicului evoluat si devotat pe care il ti aproape cu atat efort. “treaz” s-a prins ca se poate strecura cu niste citate religioase si le foloseste sa se lipeasca de cititorii acestui site si sa ii indeparteze apoi de tine.

          Putem invata de la http://www.erichufschmid.net care a facut pertinente si profunde foraje in procedeele de inselaciune practicate pe noi peste tot unde adevarul tinde sa prinda radacini in public. Studiati capitolul “deception” in site-ul sau.

          Eu imi permit sa mai adaug ca trebuie sa ne folosim intens intuitia. La nivel rational, indivizi ca „treaz” ne pacalescc cu o spoiala de cultura si un rationament doar putintel eronat, asa ca o masina cu directia putin dezaliniata, nu rupta complet, cat sa ne exploateze generozitatea s sarim in ajutorul lor, si prin asta sa ne prinda in josul perfid. In marinimia noastra ii acordam prezumtia de nevinovatie si el ne apuca de “prezumtie” si ne taraste in haos sa ne disipe puterea si coeziunea.

          Eu l-am „mirosit” intuitiv cand l-a atacat pe Dem si pe mine de pe o pozitie de intransigenta dogmatica religioasa. Dem s-a ambalat intr-o polemica echilibrata si cu o critica de catifea, deh, sa ajute, sa nu raneasca Doamne fereste!, dar eu m-am retras din discutie pentru ca am mirosit hoitul. Probabil ca si Dem a mirosit hoitul dar l-a confundat cu un deficit de detergent, necaz ce ar fi putut fi corectabil, motiv pentru care s-a implicat, sa faca viata lui “treaz” mai buna, de prca asat cauta acest ins aici. In fapt vorbim despre un hoit care are un deficit major si irevocabil de detergent.

          Sa invatam dar din fiecare experienta, sa fim pesti destepti, cum am mai metionat ca spune Eric Hufschmid: sa mancam momeala dar sa nu inghitim acul!

          E suficient sa comparam comportamentul lui “treaz” cu cel al lui Dem sa fim luminati chiar socati de diferenta de calitate umana, de contrastul intre un “treaz” manipulator primitiv si feroce contra un Dem elegant, uman, rafinat, cultivat, serios, generos si tot asa mai departe cu calitatile. Unde Domnul a dat, a dat cu ambele maini. VA “SOMEZ” ( “somez” e folosit in gluma bineinteles, doar sa atrag atentia asupra importantei ocaziei) SA INVATATI SI DIN ACEST EXEMPLU, DRAGI SI ONORATI ROMANI.

          Multumesc mult pentru atentie.

  5. Off topic – As dori sa va semnalez un material foarte important, inca o minciuna fundamentala a papistasilor dezvaluita de Sfantul Nectarie:

    http://apologeticum.wordpress.com/2011/09/17/sfantul-nectarie-de-eghina-arata-cu-argumente-scripturistice-si-istorice-ca-sfantul-apostol-petru-nu-a-propovaduit-la-roma-papismul-se-bazeaza-pe-un-fals-este-o-religie-nelegitima/#more-13611

    Sfantul Nectarie de Eghina arata cu argumente scripturistice si istorice ca Sfantul Apostol Petru nu a propovaduit la Roma. Papismul se bazeaza pe un fals, este o religie nelegitima.

  6. Dumnezeu sa il ierte pe maresaluI Ion Antonescu iar pe dusmanii nostri sa ii topeasca asa cum se topeste ceara de la fata focului!!!!

  7. @,
    Să revenim totuşi la subiect, deoarece consider că nu s-a revelat esenţialul.
    primo: Formularea interogativă vine să arunce o aură de confuzie. Adică, era normal să fie ucişi aceia care se opun unor forţe oculte? unde este statul garant al securităţii cetăţenilor săi? unde începe şi unde se termină dreptul unui popor sau de unde începe agresiunea asupra sa?
    secondo: ignorăm sau nu conştientizăm nevoia de acţiune organizată a societăţii civile, a acelor „comitete şi comiţii”, ale grupurilor de acţiune, chiar până la nivel de prietenii între indivizi.

    Să acceptăm că Păunescu avea dreptate, „Pe pământ avem de toate”, …şi noroi şi stele dar şi oameni minunaţi care nu se pot vedea din cauza idioţilor împinşi în faţă de ….către cei care conduc Lumea.
    Să fim realişti şi să acceptăm o realitate cu două feţe, cea a democraţiei de formă şi a înrobirii de fond, ca strategie măcar a ultimilor zeci de ani.

    Să acuzăm crimele comise împotriva românilor şi să cercetăm cauzele pentru care tot mai pregnant România este reprezentată la nivel înalt de personalităţi ale altor etnii şi popoare. Aceştia vor ucide alţi şi alţi români care li se vor opune şi vor fi împotriva regionalizării, a pierderii suveranităţii naţionale sau chiar a brumei de independenţă care ne-a mai rămas ca Stat.

    Subiectul este vast şi el trebuie rezumat la soarta intelectualilor români care s-au opus făţiş unor forţe mult prea puternice opiniei publice sau autorităţii guvernamentale. Să ne referim la trădătorii care îndeplinesc misiuni de diluare a oricăror subiecte ce ar putea reduce entropia şi tind să contureze idei clare ce vor putea fi înţelese de oameni obişnuiţi (aceia care nu au depăşit 50 de ani şi nu au studii liceale – o definiţie ad hoc).
    Din acest subiect să înţelegem o cale de urmat şi nicicum o văicăreală naţionalistă menită să arunce în derizoriu probleme fundamentale din trecutul apropiat.

    @ treaz,
    În principiu, afirmaţiile par corecte. era însă mai important de subliniat modul în care abuzurile sau crimele unor legionari şi măsura în care acestea puneau în discuţie autoritatea statală. Consider că la această dată nu am şi nici nu oferiţi argumente – măcar plauzibile pentru a se forma un punct de vedere corect, argumentat, acceptabil.
    Aducerea în discuţie a unor subiecte care vă depăşesc,faţă de atitudinea profund religioasă, aparent creştină, vă decredibilizează.
    Ar fi de dorit să polemizăm pe fapte argumentabile sau asumându-ne riscul de a ne face de râs.
    Aşa cum eu ştiu cine este de fapt „treaz”, evident şi dvs. ştiţi cine sunt eu, evident tot efortul dvs. fiind aruncat, la o adică, în derizoriu.
    dem

    • He, he, pari un om cu o misiune!
      Contra Sf. Ortodoxii, contra nationalistilor interbelici…
      Apreciez efortul dar mai putin scopul.

      • @treaz,
        Fiecare om are conform ideologiei creştine, o misiune. Sau aşa ar trebui. Dacă „par”, înseamnă că ai o motivaţie să afirmi aceasta.
        În cazul acesta, consumăm timpul inutil, îmi displac asemenea comentarii.

        Nu ai înţeles nimic, sunt doar împotriva nefirescului pe care îl reprezinţi. Lasă ortodoxia, nu ai nimic deaface cu ea în acest caz. Cât despre naţionaliştii interbelici, sunt multe de aflat.

        M-ar interesa mai mult aspectele pozitive despre care se cunosc puţine, din grija unora ca dta care au impresia că le ştiu pe toate sau le neagă.

        Adu argumente sau citeşte ceea ce scriu alţii, cu adevărat informaţi, sau măcar respectă colegii de forum prin ceea ce scriu.
        dem.

Răspunde!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: