America, o lecţie pentru noi românii

N-aş fi crezut că America va decade la gradul ăsta de înjosire, deşi întrevedeam bătăi pentru mâncare, benzină etc. Pesemne acelea urmează încă – ce îmi scrie un prieten:

La marele magazin K-Mart au reclame, văzute de mine:
„Dacă poţi dovedi că eşti şomer îţi dăm 20% reducere la hârtie igienică!”
Grija pentru om…

Iar publicaţia Yahoo Finance arată mulţimii într-o evidentă bătaie de joc, cum să îşi rotunjescă ajutorul de şomaj:

1. Fi un „mistery shopper”, adică baţi magazinele pretinzând că eşti client bona fide.

2. Vinde tablouri, statuete etc. pe e-bay.

3. Donează-ţi plasma, nu, nu e vorba de televizor ci de limfă. Pentru asta eşti sfătuit să consumi multe lichide, nu de alta, dar să nu cazi mort.

4. Să cânţi la petreceri şi în baruri (dacă ştii cum, he, he..)

5. Să îţi vinzi hainele vechi

6. Să predai clase la seral.

În condiţiile astea trepăduşii neoconi de extracţie asiatică care au infiltrat şi distrus conservatorismul american au fost nevoiţi să o lase mai moale cu propaganda gen „trăiţi în cea mai măreaţă ţară din lume, sunteţi binecuvântaţi că sunteţi americani”, dar nu pentru multă vreme.

Bazat pe dezastrul lăsat în urmă de administraţia Bush, afundarea Americii sub un Preşedinte socialist care nu înţelege ce se întâmplă (e o cerinţă pt. a deveni Preşedinte!), era absolut previzibilă. În spatele scenei, aceleaşi caractere sinistre urzesc noi crize, atacuri teroriste şi războaie, în vreme ce discrepanţa dintre utra-bogaţi şi săraci începe să semene uluitor cu cea dintr-o republica bananieră.

Se spune pe ici-colo că SUA este totuşi o mare democraţie ai cărei cetăţeni au drepturi inalienabile. Alţii cu mult mai competenţi ca mine au documentat pe larg abuzurile comise de către guvern împotriva cetăţenilor americani şi nu voi relua acum subiectul. Până atunci însă, vă rog să mă credeţi pe cuvânt: mă bucur enorm că am revenit în România, unde cu toate defectele sistemului eşti totuşi mult mai liber decât pe „pământul libertăţii”. Altfel păşeşti prin praful tău, când şi pietrele te cunosc..

Tare i-ar mai fi plăcut răzvrătitului articolul ăsta, sunt sigur că ar fi fost primul care să comenteze dacă se mai afla printre noi – acum el se bucură de lucruri cu mult peste înţelegerea noastră şi nu mai are nevoie de înţelepciunea lumească.