Tineti minte cinci cuvinte: aflati la sfarsit care sunt ele

E de-a dreptul straniu cum toti cei vanati de catre sistemul ticalosit gandesc la fel, lucru ce dovedeste ca ei sunt cei care vorbesc adevarul si ca de adevar se teme dracul mai rau ca de tamaie.
Precis ca stiti pe unii care proclama prin blogosfera ca solutii omenesti nu mai sunt, ca totul e pierdut si ca resemnarea in rugaciune ar fi singurul lucru care ne-a mai ramas – gresit sau mincinos, depinde doar de cine o spune!

Vasile Posteuca, fost poet, erou militar al luptei anti-bolsevice si ca toate elitele generatiei lui si legionar, a crezut altfel, lucru pentru care a fost omorat in cel mai josnic chip posibil, prin otravire (fapt convenabil uitat de Wikipedia) aflat in exil, de catre securitatea comunista. Relata dansul:

” Eram la universitate. Asteptam de la acest for de inalta cultura dezlegari pentru intrebarile nostre. Dar ele nu veneau. Universitatea era reprezentata de oameni si ei erau in mare parte decazuti, ca si generatia lor. Pe ei nu-i chinuia nimic. Deci nu aveau raspuns pentru alte chinuri. Problema credintei ne interesa si ne-am dus odata sa ascultam conferinta unui arhimandrit. Numele lui nu intereseaza. Vorbea despre ‘tineret si credinta’.

A vorbit frumos despre raporturile individului cu Dumnezeu si a trecut apoi sa ne dascaleasca: ‘tineretul nostru nu se roaga. Tineretul nostru nu citeste Biblia. In loc sa faca politica ar face mai bine sa se intoarca la Biblie’. Si atunci ne-au napadit intrebari amare:

Oare cum sa ne intoarcem la Biblie, cand neamul nostru moare sub calcaiul celor straini de neam? Ce facem noi rau prin politica? E un pacat cladirea de biserici, de scoli, constructia de sosele si diguri, e condamnabila aceasta actiune prin care vrem sa desteptam masele si sa mantuim neamul? Noi care stim citi, vom citi Biblia si ne vom mantui! Dar parintii nostri, care n-o pot citi, care isi scuipa sufletul in mizerie si revolta, pe ei cine ii va mantui? Nu ne-au dat ei la scoala pentru a le aduce mantuirea? Cum, numai indivizii se mantuiesc? Neamurile, in mod colectiv, nu?

Oare ce fel de preot este acesta care se ocupa numai de el, numai de noi cativa, si nu se sinchiseste de loc de nedreptatea sociala care ne inunda si ne ineaca neamul? Unde e dragostea lui de aproapele? Unde e dragostea lui de neam? Ne chiniau amarnic aceste intrebari! Si atunci am vazut in acest om, ceea ce trebuia sa vedem: Un monstru. Un deficient. Un urias cu picioare de lut. Un urias care ajunge cu capul aprope de nori, dar care-si rupe picioarele, sub greutatea trupului, si cade in mocirla. Un monstru care vizeaza cerul dar care paseste in gol. Acestui om ii lipseste legatura cu neamul. Era un absenteist al propriului sau neam.

Cum sa-l iubeasca Dumnezeu pe acest om fara neam, fara nici o tresarire la durerile neamului? …”

Nu-i oare exact la fel acum fratilor? Mai acceptam tradarea si mizeria morala a clasei politice, sau o schimbam din temelii? Nu carecumva sa ii permitem sa profite leprei rosii si alogene de nemultumirea populara ajunsa la paroxism cu ciuma portocalie si tot alogena – fereasca Sfantul!
De recenta revolutie islandeza am auzit, NU ? – ei nu s-au resemnat si chiar si-au schimbat vietile in bine, in chipul cel mai civic si mai hotarat cu putinta. Au iesit in strazi pana cand a cazut guvernul. Nici nu e de mirare ca nu se stie ce au intreprins islandezii, caci mass-media a cenzurat total orice stire despre subiect. Voi reveni cu amanunte. Pana atunci, tineti minte cinci cuvinte: va fi o vara fierbinte!

%d blogeri au apreciat: