Un cadou


E sfârşit de săptămâna şi în locul unui articol în spiritul Lumii după Eufrosin, vă ofer ceva cu totul diferit: un cadou muzical. Nu îmi dau seama cum s-a putut degenera în halul acesta, încât în locul melodiilor normale cu care se delecta generaţia mea, s-a ajuns la cacofoniile stridente ce trec pe post de şlagăre azi, dar asta e o cu totul altă poveste.

Savuraţi-o din plin pe geniala Kate Bush cu al ei „The Sensual World”  în primul clip, apoi sfârşiţi pe un ton diferit, dar tot în spirit celtic, cu Mike Oldifeld & Maggie Reilly şi al lor „To France”.

Nu-i de mirare că ne-am dezvoltat diferit când distracţia noastră era muzica bună şi nişte bere, în locul drogurilor şi a disonanţelor oribile cu care se îndobitoceşte tineretul azi  – nu e mai mare păcatul să ne lăsăm copiii în mâinile celor al căror scop este reducerea lor la cel mai mic numitor comun?

Anunțuri

11 răspunsuri

  1. Annie Haslam, in concert cu trupa care a consacrat-o, Renaissance, -un extras din lucrarea Ashes Are Burning:

    Divna Ljubojevic:

  2. Spunea Marilyn Manson, -cel despre care se spune ca ar fi satanist, -ceea ce inca nu cred- -, spunea parintilor ceva la modul: credeti ca va apartin copiii? Aflati ca nu va apartin, desi ii hraniti, le faceti patul, ii trimiteti la scoala, dar nu asta conteaza. Copiii sunt aluat moale in mana oricarei vedete Rock. Era mai degraba un avertisment pe care Manson il oferea cu generozitate parintilor acelor copii de 10-14 ani. Robert Johnson, parintele muzicii Rock apare inclusiv in filmul Oh Brother Where Art Thou. Acest film e in primul rand un pretext pentru a readuce in inimile americanilor originalitatea muzicii Pop, Rock, prezentand adevaratele origini ale respectivelor ritmuri. Se spune ca Robert Johnson a inceput a canta bine dupa ce s-ar fi rugat la intersectia dintre 66 si o alta transnationala americana. Problema e ca, nu s-ar fi rugat la Dumnezeu, dupa cum spun unii. Filmul cu pricina, fiind marca fratilor Coen, e o inevitabila neiertatoare fresca sociala, in care moravurile nu sunt cosmetizate, lumea fiind infatisata asa cum stim ca e.

  3. Avertisment pentru parinti:
    http://www.sfaturiortodoxe.ro/filme-video/satanismul-in-muzica-rock.php
    Se pare ca autorul a fost omorat.

    • Adevarul e facut din foarte multe bucati, cu exceptia Adevarului Lui Dumnezeu. Adevarul Lui Dumnezeu e singurul care ni se ofera ca un intreg, fara a fi nevoie de vreo munca de investigatie de ancheta, de punere la indoiala. Vreau sa spun ca e laudabila incercarea realizatorului filmului, dar, e departe de elucidarea fenomenului extraordinar de amplu, de complex si de infinit discutabil care a fost si inca mai este, muzica Rock. Nu doar din Africa se trage Rock-ul. Sa nu uitam ca pe langa ritmuri de tobe, au existat si ritmurile anglo-saxone, mai rapide sau, de balada. De ce oare anglia si NU america e mereu pe primul loc in materie de productie muzicala, masurata cantitativ, in ore sau in albume. A existat si va continua sa existe o patura a celor multi si saraci care isi aduna cu greu traiul de zi cu zi, la fel cum a existat si continua sa existe o categorie de oameni mai „situati”, care au mai mult timp pentru meditatie, pentru reflexie, pentru… indoiala. Pentru primii exista, -sa zicem-, ACDC, pentru ceilalti, Roger Waters, Robert Fripp, Yes, etc. Ce au insa in comun muzicile celor doua clase, e imesajul transmis prin linie melodica, prin ritm si prin armonie, mai elaborat construita, sau, dimpotriva, brutal-agresiva. Ceea ce contine mesajul, difera doar aparent, in esenta, fiind cam acelasi: increde-te in fortele PROPRII, nu te baza pe altii, (a se citi, nici pe Dumnezeu), mergi inainte, nu te lasa abatut, plangi daca vrei, infige ananc cutitul in pieptul dusmanului de bataie, dar nu te opri si fa ceea ce vrei TU. E clasica lectia lui Aleister Crowley marele satanist care indemna la exhibarea de catre fiecare tanar a propriilor dorinte, fara a asculta, fara a tine in vreun fel seama de cei mai varstnici, considerati relicve, balast, ridicol al istoriei jenante, mai mult sau mai putin, de la un caz la un altul. Cei saraci, care dau la tarnacop fiind puscariasi, isi inchipuie ca asta e viata lor, ca Dumnezeu exista doar pentru cei de afara, care au norocul unei vieti tihnite. Saracii stiu ca lovitura ritmica in piatra muntelui va sustine candva o cale ferata. Intelectualii, au parte de desfatari pe care doar mintea lor pretinde ca le gusta, -Robert Fripp, Peter Hammill fiind exemple de doze relativ mari-. Putini au avut harul unui Bob Marley, Cat Stevens sau, al celei care se numea Janis Joplin. Deosebit de interesanta mi se pare asertiunea din inceputul filmului, potrivit careia, raul decazut avea drept mare arma, capacitatea de a intra in sufletul cuiva pe calea muzicii. Va place Adagio-ul de Albinoni, dirijat de Herbert Von Karajan? Dar Beethoven, dar Bach… sau… genul Gospel, Coutry, Folk, etc. Oare numai in Rock sa fie satanism? Ar fi prea simplu sa zicem ca, da. Bietul auditor poate cauta mangaierea in auditia muzicala si poate simti chiar ca a gasit-o. Da, e nevoie de supraveghere a ceea ce asculta tanara generatie. Cu Dumnezeu Inainte!

  4. Apropo de muzica de astazi care nu prea ma incanta(desi am 17 ani) scrie pe youtube Duck Sauce – Barbra Streisand Official Video.Are aprox 31 de mil.de vizualizari.Opreste clipul la sec.35-36 si cred ca o sa ramai crucit.Astia chiar vor sa ne controleze fiecare secunda a vietii?Iti multumesc pt.ce faci.Felicitari!

    • Te referi la echerul si compasul de pe „palarie” ?

      • da.simbolul masoneriei de pe palaria aluia din centru,craniu’ niggerului din dreapta(care e simbolul lojei Skull&Bones)si craniu de pe tricou aluia din stanga care cred ca e de fapt baphomet.toate astea combinate cu transexualu ala care are vreo 30 de sec.rezervate din clip si fetele alea cu orientari homosexuale rezulta un clip masonic clasa I(cel putin asa am inteles eu).

    • Sunt obisnuit cu astia, dar chiar si-asa, m-a luat cu greata privindu-i. De intelegeam eu la varsta ta lucrurile astea, departe ajungeam. Ai grija de suflet, caci ceva mai pretios nu vei avea in veci.

  5. Parafrazând, ”Oh Brother Where Where Art Thou”, film ce merită timpul, chiar dacă este cu G.Clooney. Dacă ați citit Ulisse al lui Joyce apoi musai să-l vedeți. ”Cetățene, eu nu beau nimic între două băuturi !”.
    N-am mai spus-o, dar repet, muzica se mai ascultă și cu ce este de la ureche în sus, nu numai cu organele de la pelvis în jos.

Răspunde!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: