Imnul ţiganilor din Franţa: Liberté, égalité, éxpulsé..

Pe lângă refrenul melodios cântat cu excepţional talent de frumoasa Miruna Mănescu, e evidentă realitatea situaţiei descrise în această parodie ascuţită ca o sabie.  Liberté, égalité, éxpulsé…, absolut mortal!  Afisaţi clipul pe intregul ecran făcând click pe dreptunghiul din partea dreapta-jos a ferestrei youtube, redaţi si bucuraţi-vă!

Cu elevi ca el, speranţa n-a murit

Se vede că ceea ce propovăduiesc de-atâta vreme aici pe Lumea după Eufrosin, a devenit gândirea multora, nu neapărat datorită mie, cât faptului că acesta este cursul pe care trebuie să îl urmăm pentru a mai lăsa o ţară copiilor şi copiilor copiilor noştri.

Dacă un singur elev din România gândeşte astfel, e sigur că există mai mulţi ca el care încă nu s-au exprimat, sau despre care n-am aflat. Important e că tineri cărora le pasă de neamul şi ţara lor mai sunt încă, în ciuda celor mai extraordinare eforturi ale duşmanilor externi şi mai ales interni ai României.  Orice pe lume se rezolvă însă, împotriva celor mai îngrozitori vrăjmaşi, atunci când conştiinţa individuală atinge prin putere şi prin numere, masa critică.

Atunci aceasta devine conştiinţă de neam, sau precum o numesc sociologii, „conştiinţă de grup”.  Sper numai ca noi românii să realizâm cât mai degrabă câ dacă vrem pe mai departe să rămânem împreună, e neapărată nevoie să ne dăm mână cu mână – vorba americanâ: „we must stand together if we don’t want to hang individually”

„Sunt un simplu elev care termină anul acesta liceul. Nu sunt cel mai silitor şi cel mai citit, nu mă consider un geniu dar îmi dau seama că trebuie făcut ceva în această ţară. Poate aş avea ocazia să mă realizez şi să nu îmi pese de tot ce se întâmplă dar mă doare să văd la poarta mea oameni care mor de foame şi nu ştiu ce să facă pentru puţină căldură. Poate sunt visatora€, adica sigur sunt, dar dacă ne-am aduna toţi ca mine şi toţi care doresc să schimbe ceva am reuşi. Acum,.. oamenii de rând, care trăim doar pt. minimul necesar şi foarte puţin mai mult suntem exact ca ţărănimea din epoca medievală!

Suntem conduşi de boieri care stau la caldurâ, care îşi încarcâ guşile imense, care profită de noi şi care ne distrug! Suntem proşti, (permitem asta) dar suntem mulţi şi dacă ne trezim îi distrugem pe „deştepţii” care au reuşit şi ne îndobitocească datorită încrederii pe care l-am acordat-o. Nu ar fi uşor dar ne-am putea reveni. Părinţii noştrii au pierdut startul, dar noi am pute face ceva.

Am putea să ne adunăm pe un site, să ne dezvoltăm gândirea cu oameni care doresc ceva bun nu doar să trăiască în lux chiar dacă altul moare de nevoie! După ce am fi suficienţi şi am găsi soluţii am putea forma comunităţii, am putea forma organizaţii neoficiale şi să ne gospodărim singuri. Când vom fi suficienţi am putea da jos oamenii care încearca să ne distrugă dar nu până în momentul în care mai avem o şosetă ruptă şi e bună la ceva.
Trebuie să facem ceva şi îs sigur că mulţi ne-am dori să fim toţi bine si mulţi ne-am dori să dăm jos jmechierii care vor doar să fie grozavi şi se gândesc doar la binele lor. E uşor să citesti… îţi e milă… te gândeşti că ai ajuta… şi totusi….eşti prea comod, nu veri să te implici! Exista riscuri.
Oameni buni, în 20 de ani murim de foame dacă continuăm aşa! Trebuie să schimbăm ceva! Trebuie să fim toţi pt binele tuturor. Trebuie să producem, trebuie să plătim dadoriile (enorme), cu siguranţă nu cu bănci, magazine, cazinouri şi case de amanet Vom reuşi! Toţi dorim să facem facultate.. De ce ? Pt. că e mai uşor?

Nu toţi suntem făcuţi pt asta şi am fii genii în alte lucruri, am putea realiza ceva. Am putea renunţa la comoditate 5 ani şi ţara şi-ar reveni, dar doar dacă am fi uniţi şi am da jos tot ce reprezintă nenorociţii…nu ştiu cum… nu sunt profesionist în politică să ştiu cum putem evita altercaţiile cu UE, dar sunt sigur că se poate.
Clar ar trebui să ieşim şi din asta şi din NATO şi din tot ce credem că ne face bine dar în fond ne fură! Mai veniţi cu păreri dar eu zic că ar trebui făcut ceva.(dacă mai avem oameni cărora să le pese)”

Felicitări tinere, haide aici, apoi vorbeşte şi cu alţii ca tine! Încet, încet, bulgăraşul mic rostogolit la vale de bicisniciile istoriei, ca deveni avalanşa cea imposibil de ignorat.