Adio anonimitate cetăţene! Serviciile secrete, în slujba cui ?

Normal era ca după 1989 să scăpam de temuta şi omniprezenta securitate nu doar cu numele ci şi cu mentalităţile, precum şi cu faptele şi politicile la care dau naştere acestea. Celor care dau atenţie însă, le-a devenit clar încă demult că aceasta nu a fost să fie… Ultima confirmare a faptului că trăim într-un stat securisto-poliţienesc a oferit-o însuşi şeful SRI, George Maior mai ieri când afirma în stilul său tipic îmbârligat, la TVR următoarele:

„Romania are o problema pe care am semnalat-o mai demult, dar care, datorita unui context indus privind interceptarile de telefoane, nu a fost adoptata la nivel de Guvern – context indus privind alte aspecte care sunt firesti in activitatea serviciilor de informatii, folosirea interceptarilor pentru prevenirea unor asemenea evenimente – si ma refer la cartelele telefonice preplatite care la noi sunt anonimizate, in alte state europene, in toate, de fapt, exista obligativitatea inregistrarii lor, ca sa se cunoasca foarte clar numele persoanei ce poseda o asemenea cartela preplatita, astfel incat din punctul acesta de vedere noi avem o vulnerabilitate. Noi am ridicat problema si in CSAT si la nivel de Guvern, din pacate nu a fost rezolvata. Dar trag un semnal de alarma in perspectiva in legatura cu acest lucru,”

Mie unuia îmi miroase urât afirmaţia asta, care descâlcită înseamnă că nu vom mai putea cumpăra un telefon mobil cu cartelă pre-plătită, fără a ne dovedi identitatea. Ea denotă că mentalităţile securiste nu au fost depăşite încă tocmai la vârful instituţiei, de unde curg ordinele, în ciuda spoielii de democraţie dată din bidineaua mult prea lata a NATO şi-a diplomelor oferite de către agenţiile de securitate şi spionaj americane, către numitul personaj. Apropo, acceptarea unui premiu sau a unei diplome „de excelenţă” din partea cuiva, nu constituie acceptul implicit al superiorităţii ierarhice a celui care oferă decoraţia ? Unde aţi auzit ca elevii să îşi premieze profesorii ?

Continua el:

Din pacate exista o lipsa de cultura de securitate la nivelul opiniei publice in general, noi incercam sa realizam niste actiuni in acest sens, dar sunt destul de sceptic, vazand cum se desfasoara dezbaterea pe serviciile de informatii in Romania.

Ei stimabile, problema e că într-o ţară liberă, prosperă şi prielnică cetăţenilor ei, precum poate fii România, nu este nevoie ca cetăţeanul să aibă o „cultură a securităţii”, ci e nevoie de agenţii ale statului care să-şi facă treaba numai şi numai în folosul cetăţenilor care le plătesc salariile şi nu într-a unor trepăduşii occidentali cu sorţuleţe, străini de neam şi ţară! Când guvernul face ce trebuie pentru popor, nu e nevoie de un spion la fiecare 100 de locuitori!

Ginitorul

 

Fireşte şi de bun-simţ, idioţenia asta nu este necesară – să enumerăm motivele:

1. Nu e adevărat! In SUA se pot cumpăra liniştit cartele anonime cu numerar. Urmărirea unui anume telefon mobil a trecut demult de stadiul în care un agent parcat afară, asculta cu un „scanner” telefonul omului. Astăzi există sisteme care în timp ce sunt portabile, pot recepţiona telefoanele ţintă oriunde în ţară s-ar iniţia o convorbire prin ele, pentru că acestea urmăresc celulele şi nu telefonul individual. Ele captează numărul unic IMEI al mobilului urmărit, oriunde ar fi folosit acesta. Schimbarea cartelei nu înseamnă nimic pentru un astfel de sistem.

2. Telefoanele se pot pierde, fura etc. Au fost dezvoltate însă programe de calculator care urmărind întregul trafic telefonic fix şi mobil al ţării, continentului etc., detectează numai timbrul vocal al persoanei urmărite. Indiferent dacă aceasta iniţiază o convorbire prin cartelă anonimă de la un telefon public, ea va fi localizată şi monitorizată în câteva secunde.

3. Sateliţii: aici povestea e şi mai specială, căci nu degeaba se plângeau public Vântu sau politicieni foşti la putere că sunt urmăriţi prin satelit. Sateliţii au o rezoluţie atât de bună, încât pot penetra nori, ploaie, ceaţă cu radarele lor, pentru a oferi imaginea perfectă a orice are omul în buzunar prin acoperişul casei sale! A asculta astfel un telefon devine redundant deşi nu imposibil, căci senzorii ultra performanţi ai satelitului detectează cu uşurinţă temperatura corpului, pulsul omului, ba chiar şi starea lui fizică şi psihică. Cei fără faima şi banii lui Vântu au parte de un tratament care cuprinde întregul arsenal al sateliţilor, nu numai funcţiunile lor de monitorizare.

4. Scopul unui serviciu intern de securitate ar trebui să fie detectarea şi anihilarea ameninţărilor la adresa securităţii naţiunii, deci şi a politicului care conduce naţiunea, în nici un chip monitorizarea totală a poporului în beneficiul unui politic autohton corupt şi a controlorilor săi străini. Urmărirea gen pătură, 24/7 a întregii populaţii nu e un model bun de securitate, decât atunci când politicul foloseşte serviciile pentru a-şi detecta şi controla oponenţii mai mult sau mai puţin viabili, dar a avea oponenţi este perfect normal într-o democraţie!

Din rândurile cui să se ridice următorii conducători ai naţiunii, dacă nu din sănul ei ? Ori folosirea serviciilor pentru a preveni şi anihila ridicarea adevăratelor elite, este una criminală, satanică ca sorginte şi profund anti-românească. Dacă serviciile ar fi cu adevărat în slujba neamului, aşa ceva nu ar avea loc!

Din păcate nu cred că pot numi o singură ţară pe glob în care această situaţie să nu existe mai mult sau mai puţin, ajungându-se astfel ca o caracatiţă transfrontalieră criminală compusă din agenţi şi militari corupţi, traficanţi de droguri şi de arme, politicieni pedofili, mai toţi membri ai unei loji sau alteia să controleze mersul democraţiilor ai căror lideri văzuţi se schimbă tot la câţiva ani. Aceştia toţi îi slujesc pe cei cu banul, avându-l ca tată al lor al tuturor pe însuşi tatăl minciunii şi ducătorul la pierzanie diavol.

În consecinţă devine evident că bietul George Maior ca produs al unui sistem îndreptat împotriva elitelor naţiunii, nu poate face altceva decât ceea ce-a fost programat temeinic din copilărie să facă. Am ştii sigur că ne aflăm la începutul unei ere extraordinare de renaştere a României, atunci când în fruntea serviciilor ei de securitate s-ar găsi cei astăzi suprimaţi de către ele.

O Românie nouă, timpul ei a venit!