Pe a cui muzică joacă România Liberă?

Un ziar naţional de largă circulaţie este credibil în ochii naţiunii prin însuşi tirajul său, precum şi prin calitatea articolelor şi a tehnoredactării sale.  Cu toate astea, atunci când scrisul măiestru şi imaginile pline de semificaţie se bat cap în cap cu pilonii naţiunii noastre, e timpul să ne întrebăm: „de când a devenit profesionalismul doar un pretext pentru a avansa o agendă străină nouă? ”
Astfel, ziarul care de regulă îmi publică comentariile folosind şiretlicul întârzierii lor până când cei mai mulţi cititori îl vor fi perindat pe ziua respectivă (exprimarea e liberă, doar că niţel tardivă!), a fost prins în flagrant delict pe prima pagină – comentariile celor mai alerţi cititori ai săi, spun totul:

Ce ironie! Am deschis site-ul „Romaniei libere” si, chiar pe prima pagina, una in stanga si una in dreapta, doua stiri.
Cea din stanga: „Cum a facut Teodosie rost de un milioan de euro”, adica articolul de fata.
Cea din dreapta: „Prima beatificare a unui episcop martir catolic”.
Orotdocsi cu goana dupa bani, catolicii cu martirii!

Ii e ciuda…ciudateniei mediopate

Articlerului, evident, ii este ciuda ca parintii crestini-ortodocsi Misieni au platit angaralele IMPUSE de staulul bashitlerist. Ar trebui ca gaze-tarul sa’si verse…icrele in alte ape. Romania Libera trebuie sa fie libera si frumoasa, nu uratzita de nerozi!
Eu, unul, ma bucur nespus ca Inalt Prea Sfintia Sa Arhiepiscopul Misienilor i’a platit pe Bok si Bashitler, si nu invers. …

Biserica-i – a NOASTRA

Multumim I.P.S. TEODOSIE PETRESCU, ca a gasit solutia potrivita, pentru inlaturarea litigiului. Foarte multi de rea credinta, gasesc prilej de a arunca cu noroi,in biserica. Sectele cat si oameni fara frica de Dumnezeu, se manifesta cu cuvinte de ocara , ne stiind ca vor da socoteala candva, cuiva. Multumesc preotilor care au contribuit la achitarea datoriilor. DOAMNE AJUTA.

În urma unei anchete, se pare că au fost descoperiţi cei pe a căror muzică dansează RL, cotidianul pe vremuri cunoscut ca România Liberă – aflaţi-i!

MIG-ul prăbuşit astăzi, mai mult decât un simplu accident

A mai căzut din cer un MIG 21 Lancer acum o oră lângă Câmpia Turzii, în apropierea bazei aeriene 71. Cei doi piloţi n-au apucat să se catapulteze…Dumnezeu să-i ierte şi odihnească!  Se vede că modernizarea MIG-urilor începută în 1995 de către firma israeliană Elbit nu le prieşte, acesta fiind ultimul dintr-o prea lungă serie de accidente soldate cu moartea piloţilor noştri.

Această ultima tragedie însă, nu mai poate fi pusă simplu în categoria „accidente”, ci este simptomatică măsurii dezastrului care s-a abătut peste România la toate nivelele.  Din maternităţi, în străzi sau în casele lor şi până în carlinga avioanelor de vânătoare, pier românii pe capete, de parcă un blestem îngrozitor s-ar fi abătut asupra lor.  Armata nu e evident nici ea scutită de efectele unei guvernări mult mai preocupată în a satisface mofturile bastardului arogant cu care ne-a pricopsit FMI, sau în a întoarce capul de la samavolniciile reprezentantilor marelui licurici, decât de a servi poporul pe care pretinde că îl reprezintă.  Mergem din rău, în mai rău în mod planificat, dar  fundul sacului întârzie să se arate..

Avioanele F-16 care vor înlocui aceste hârburi sovietico-israeliene, nu sunt nici ele în stare de zbor, având aproximativ aceeaşi vârstă şi precum Migurile, urmează a fi modernizate contra sumei de peste 1 miliard de euro, ghici ghicitoare unde ?  Asta pe când cei de la Grippen sau Eurofighter, s-au oferit să ne vândă avioane noi-nouţe şi moderne, la acelaşi preţ. Decizia a aparţinut aceluiaşi guvern care închide spitalele, taie medicamentele vârstnicilor, hăcuieşte pensiile şi salariile celor suficient de ne-norocoşi să depindă de el, în vreme ce privatizează galopant orice nu s-a furat încă sub guvernările anterioare, ne-uitând să ne procopsească cu un TVA care reprezintă un sfert din preţul necesităţilor noastre. Deh, cerinţe ale FMI…

E una să-ţi slujeşti poporul încercând să te înţelegi cu cei cu care eşti prea mic pentru a te pune, cu totul alta să sari în poziţie de drepţi la fiecare flatulenţă toxică de-a lor, ba’ să mai şi pretinzi că e parfum de roze!

Între timp, singurii care ar putea face ceva pentru a redresa situaţia aşteaptă cuminţi următoarea catastrofă.  Mai dulce e o pensie consumată în tihnă decât a-ţi onora jurământul luat faţă de ţară?  „Jur credinţa patriei mele, România. Jur să-mi apăr ţara chiar cu preţul vieţii. Jur să respect legile ţării şi regulamentele militare. Aşa să-mi ajute Dumnezeu.”

Cum tot e la modă să preluam de la americani, ar trebui să ne uităm şi la lucrurile lor bune: ei spun aşa „I (name), do solemnly swear that I will support and defend the Constitution of the United States against all enemies, foreign and domestic…”  Jur că voi sprijini şi apăra Constituţia Statelor Unite împotriva tuturor inamicilor străini şi autohtoni..  Jurământul lor recunoaşte faptul că ţara are duşmani în interiorul ei, împotriva cărora militarii jură să acţioneze.

De ce ar fi diferită situaţia României ?  S-ar fi putut instala comunismul criminal la noi, fără o coloană a V-a ostilă şi trădătoare, provenită din interiorul ţării ? Cozile de topor au existat, există şi vor continua să fie. Important e să dezvoltăm un mecanism eficient care să le depisteze şi neutralizeze înainte ca acestea să provoace prăpăd, iar asta nu se poate face decât din interiorul sistemului.  Domnilor militari din Forţele Armate, SRI, SIE, DGIPI, Poliţie şi alţii ca voi, ce spuneţi – vă ridicaţi la măsura jurământului depus ?  Neamul vă aşteaptă acum mai mult ca niciodată!

O Românie nouă, timpul ei a venit!