Atentatul din Portland – ce s-a întâmplat cu adevărat:

Cu telefonul mobil în mâinile-i transpirate şi tremurânde, tânărul terorist a introdus codul care urma neândoielnic să declanşeze gigantică bombă ascunsă în vanul amplasat strategic în piaţa centrală a oraşului Portland, din statul american Oregon, tocmai în timpul ceremoniei de inaugurare a bradului de Crăciun, din iarna aceasta. Odată, apoi a două oară cu febrilitate, înainte ca agenţii înarmaţi până în dinţi ai FBI să-l ia în tărbacă pe somalezul Mohamed Osman Mohamud, de 19 ani şi cetăţean naturalizat al Statelor Unite.  Succes major în lupta anti-teroristă, sau doar fâsâiala inofensivă a unor butoaie umplute cu nisip ? Să aflăm:

Nu a trecut bine 1 an de cand autoritatile americane scurgeau mass-mediei controlate mai abitir decat in comunism „stirea” ca un tanar nigerian imbarcat fara pasaport sau viza din Yemen catre Detroit, incercase fara succes sa se auto-detoneze la bordul uriasului Airbus A-330 taman in ziua Craciunului – cat cinism la teroristii astia! Sa fie ceva diferit de data asta ? Nu s-ar parea:

„Amenintarea a fost cat se poate de reala”, afirma Arthur Balzan, agent special responsabil al FBI in Oregon. „Investigatia noastra indica ca Mohamud era absolut dedicat punerii in practica a unui atac la scara foarte mare”. Mr. Balzan trage bezele cu nerusinare…

Mai spune unul Shapiro aflat pe buna dreptate ca purtator de cuvant al Casei Albe, ca Pres. Obama avea cunostinta asupra operatiunii FBI, inainte de arestarea din ziua de Vineri. Zice Shapiro mai departe ca Obama a fost asigurat de catre FBI ca ei se afla in deplin control al operatiunii si ca publicul nu se afla in nici un fel de pericol. Cred si eu: „E-al nostru sefu’, l-am facut pe fraier, stati linistit, va da bine pentru imaginea Dvs. ca luptator determinat impotriva terorismului, iar noua ne va justifica salariile – unde mai pui ca veti avea pretextul perfect pentru a invada o tara-doua africane, si pentru a impune perchezitii obligatorii ale automobilelor aici…”

„Evenimentele ultimelor 24 de ore subliniaza necesitatea continuarii vigilentei asupra terorismului aici si inafara – Presedintele multumeste profesionistilor FBI,  ai Departamentului Justitiei si ai restului agentiilor de informatii, politie si Securitatii Patriei ,  care au servit din nou cu pricepere si hotarare extraordinara, precum si cu dedicatia pe care responsabilitatea lor enorma o cere…”

‘ia fugi de-aci’ mai Itic, zic eu. Ati vazut undeva o gura mai plina de rahat decat a lui Shapiro asta ?  Ca agentiile federale americane au deprins bine tactica de a creea teroristi pentru a-i folosi mai apoi ca pretext pentru actiunile lor criminale, e clar de-acum. De unde altundeva sa inveti mai bine decat direct de la sursa originala a terorismului ?

Un oficial al politiei ne-autorizat sa discute investigatia in mod public, vorbind sub conditia anonimatului, a spus catre Associated Press ca agentii politiei federale au inceput sa il investigheze pe suspect dupa ce au fost informati de catre un cetatean ingrijorat asupra atitudinii adolescentului.

Deandata a fost demarata o actiune de prindere in capcana a unui copil care in frustrarea lui vis-a-vis de politica cu adevarat terorista a imperiului decadent aflat sub comanda sionista, a lasat sa ii scape o injuratura-doua la adresa sa – „bine ar fi daca le-ar trage-o cineva..„, sau ceva de genul.

Cum prioritatile agentiilor americane de securitate au fost deturnate de catre statul Israel de la 11 Sept. 2001, au si acestea nevoie de gasirea unor tapi ispasitori minori atunci cand situatia internationala nu permite declansarea unui nou razboi, si-a unora mai mari ( cei 19 deturnatori arabi de avioane echipati cu bricege, in frunte cu seful lor, bau-baul international Osama Bin-Laden, a carui familie continua in chip misterios sa primeasca contracte in valoare de miliarde de dolari), atunci cand conditiile sunt prielnice pentru declansarea unei alte tragedii planetare, sub steag fals.  America are intr-adevar cei mai periculosi dusmani pe care banii ii pot cumpara!

FBI sustine ca Mohamud planuia de cateva luni bune atacul, el trimitand prin posta componente pentru fabricarea bombelor ( cel mai probabil sireturi pe post de fitil ), agentilor ascunsi ai FBI, care credea el, vor ansambla dispozitivul. Conform agentului, Mohamud a conceput planul de unul singur, fara instructiuni din partea vre-unei organizatii teroriste straine si a planificat parcarea vanului pentru a creea un numar cat mai mare de victime. Autoritatile au permis planului sa mearga mai departe pentru a strange suficienta evidenta in scopul condamnarii suspectului.  Cred si eu: de unde un complot mai bun decat unul urzit in salile de conferinta din sediul FBI ?

Sediul FBI - un pic sinistru, eh?

Fireste, afacerea este doar ultimul montaj dintr-o lunga sarada de false atacuri teroriste, toate concepute si executate dupa acelasi calapod:  nu demult, Faisal Shahzad planuia sa detoneze un automobil incarcat deasemena cu falsi explozibili, in Times Square, New York, un loc atat de infect, incat paguba nu ar fi fost cine stie ce…  Doar luna trecuta Farooque Ahmed a fost arestat in Washingron DC si pus sub acuzatia ca s-ar fi plimbat prin statiile de metrou aflat in misiune de recunoastere pentru organizatia al carei nume starneste zambete nu frica, celor care cuunosc adevarul. In mod similar, „atentatul” era nimic altceva decat o capcana intinsa de catre vajnicii spioni care nu au nimic mai bun de facut decat sa-si inventeze dusmani, atunci cand acestia nu exista.

In Iunie, un agentt FBI l-a contactat pe Mohamud, oferindu-i „sansa” sa lupte jihadul violent. Acesta si colegii lui, l-au condus pe tanarul fazan in lat, detonand o bomba „de proba”, in padurile statului Oregon, cu promisiunea ca cea reala va fi de nu stiu cate ori mai letala.  Evident, vanul era incarcat cu butoaie de 55 de Gall. ( 205 L ), pline cu material inert si conectate intre ele cu fuzibili falsi. Vanul a fost parcat langa ceremonia din centrul orasului, iar lui Mohamud i-a fost inmanat un celular care credea el, va detona incarcatura, pe cand aparatul nu era capabil nici macar sa o apeleze pe ma-sa !

In concluzie, ne putem astepta la mai multe astfel de evenimente, chiar si aici la noi. Mai repede sau mai tarziu, nici unul dintre aservitii marelui licurici nu a fost scutit, intr-o masura mai mult sau mai putin letala, dupa cum Londra, Madrid, sau Paris, au dovedit-o din plin, de „binefacerile” unor aliante plasmuite de catre niste minti bolnave.

Sa speram numai ca Romania e prea mica pentru asa ceva, desi actiunule imperiului fata de noi, dovedesc importanta imensa pe care ea o are ca tampon al sau, fata de Rusia.  Cum în politicieni numai proştii îşi pun speranţa, nouă celorlalţi ne rămâne să ne încredem în El şi să-L rugăm pe Dumnezeu.

Vizita în România a parvenitului cu paşaport albastru

Un e-mail care a făcut deliciul românilor cu glagorie şi iubire de ţară din State datând din vremurile când nu prea erau încă bloguri , merită împărţit cu toată lumea. Cum e sfârşit de săptămâna, subiectul va fi unul uşor, extrem de hazos chiar, dar care merită citit: vizita în România a parvenitului ( nu dpv material! ) trăitor înafară, care prin statutul lui de deţinător de paşaport albastru, crede că impresionează pe cineva. M-am lovit de destui dintr-ăştia care nu puteau spune decât „thanks” şi ăla cu accent, dacă le ţineai uşa proptită!

Înainte de a trimite fotografii cu casa, maşinile şi portbagajul plin după sesiunea săptămânală de „shopping” acasă, aveau întâi grijă să ţi le arate şi ţie, „ce spui, aşa-i că o să-i dea gata” ?  Cea mai mare pedeapsă le venea de regulă prin copiii lor, care nu putea fi luaţi nicăieri fără consola portabila de jocuri video, mai cu seamă la biserică. Am văzut cu ochii mei cum un copilaş fost drăguţ şi timid în urmă cu numai 2 ani pe când sosiseră cu toţii din România, i-a strigat maică-sii „f… you”, în sala socială unde eram congregati la masa lunară a bisericii, pentru că refuzase să-i mai dea Coca-cola ! Observase şi ea biata, că băutură îl făcea pe puşti să sară pe pereţi. Aceştia erau însă oameni de treabă, care nu se lăudau deloc cu realizările lor, doar mai încrezători în reclama sistemului în ghearele căruia tocmai picaseră! Să râdem puţin de ceilalţi:

Episodul 1. Vizita în România

Iată-mă după o lungă perioadă de timp, din nou pe net. De schimbat nu s-a schimbat prea mult. Poate numai Windows-­ul meu s-a convertit în ceva mai inteligent, dindu-şi numele de xp. Aceleaşi caractere antiromâneşti, care încearcă să dea lecţii românilor care de, nu le-au urmat exemplul şi s-au încăpăţînat să rămînă în ţară. Aşadar românii de aiurea, care în episoadele mele din August şi Septembrie , le spuneam români din Aiurealand , nu se simt bine acolo în bârlogul lor, uitaţi de timp, rude şi prieteni. Ei continuă să atace, să muşte, să înfiereze, din faţă, din spate, orice încercare de a-i demasca din partea unui alt confrate de existentă. Şi nu e nimic mai adevărat decît un articol spus de cineva care a trăit sau trăieşte printre ei, ca subsemnatul.

A scrie din nou, m-a determinat şi faptul că la episoadele mele din lunile menţionate mai sus, primeam atîta  „corespondenţă” încât a trebuit să o angajez pe soţia mea cu jumătate de normă să fac faţă…

Ce să mai lungim vorba şi să începem un nou episod. Vizita în România. Mulţi români,o dată la 2 ani sau 3 ani fac o vizită în România. Dar ce credeţi dragi iubitori ai ecranului din faţa dvs, se duc în vizită ? Nu, se duc să facă analiza punctelor negative prin care trece ţara. Se duc să-şi mai ia gură de oxygen ca să mai poată trăi încă un an în Aiurealand. Dar în sfîrşit, să vedem cum decurge vizita.
Încă de la Otopeni, pardon, încă de cînd se urcă în Tarom la Frankfurt, începe „inspecţia”. Opa, cafeaua I-a venit după al treilea fel de mîncare şi nu înainte ca data trecută. Şi bineînţeles că era cam rece nu la 57.8 grade Celsius aşa cum o bea el la dugeana chinezului din colţ, acolo la 100 de km de centrul oraşului, în cartierul lui. Stewardesele românce au fost ok, că de femei frumoase şi zvelte, slavă Domnului, nu prea întîlneşti prin Aiurealand. Asta din cauza a doi factori : fish and chips.

Zgâlţiit cam tare în comparaţie cu alte linii aeriene ( aici nu sunt deloc de acord, având parte de cele mai line zboruri cu piloţii noştri, lucru apreciat de întreaga familie – Eufrosin ), iată-­ne ajunşi la Otopeni. Îşi pregăteşte tacticos 10 dolari schimbaţi să-I dea vameşului. Face caz din asta şi bineînţeles strigă în gura mare şi către ceilalţi pasageri.
„Haideţi să punem cîte o cărămidă la vila lui de lîngă Bucureşti”. Mă rog, ajunge la vamă. Paşaportul e expirat. De ce domnule nu aţi anunţat în Evenimentul Zilei că trebuie să vin cu paşaport valid, că eu nu ştiam. E vină cui? Într-un tîrziu scoate paşaportul albastru de Aiurealand şi-l întinde vameşului. Acesta îi pretinde taxa de intrare-n ţara ca posesor de paşaport străin. Supărat că nu I-a luat cei zece dolari schimbaţi şi că a trebuit să plătească 30 cu chitanţă , o întinde spre ieşire.

La ieşire un hamal îi sare în „ajutor”. Vazindu-se”jefuit” la drumul mare, începe să arunce vorbe „grele” bietului om. Sărăcea pentru 10 cenţi. Ca de obicei cineva din familie îl aşteaptă. Să zicem fratele. Dacă acesta vine cu amărîtă de Dacie, îi spune. Nu aţi mai evoluat şi voi ba deloc, sărăntocilor. Tot aşa aţi rămas, la Dacie?  Dacă fratele vine cu un Opel sau Renault de ultimul tip, zice. Bă cît a furat fratemiu de şi-a luat,al dracu, maşină ce nu am nici eu în Aiurealand. Eu mă tîrîi cu Fordul ăla puturos din 86 şi frate-meu ce maşină are.

Începe călătoria cu maşina spre casă. La marginea Bucureştiului, case frumoase, unele cu etaj, altele fără, perfect aliniate şi foarte îngrijite. Aaa da, zice personajul nostru, toate sînt din bani furaţi, nici nu merită să mă uit la ele.
Înaintează spre inimă Bucureştiului , magazine frumoase, oameni bine îmbrăcaţi, bisnisuri care merg pe idei proprii sau francize. La fiecare în parte le găseşte originea de hoţi şi de constructori de averi fabuloase din furt.
Pe măsura vizitei se întîlneşte cu foşti colegi. Este impresionat şi mort de invidie cînd vede că s-au mutat într-o casă mai mare sau şi-au luat altă maşină sau alt servici mai bine plătit. Cu nasul pe sus, cu aer de Aiurealand, le spune ce salariu are el pe an, pe lîngă cele cîteva sute de dolari ale prietenilor pe lună. Omite să spună că mai are de plătit la casă vreo 25 de ani cîte un salariu pe lună. Cînd mai aude că şi-au petrecut cîte un concediu prin Grecia sau chiar Europa, cade de acord cu sine însuşi că nu mai sînt compatibili aşa cum erau înainte de a pleca el din ţară.

Cu carneţelul plin de consemnări, hîrtii pe străzi, cîini pe trotuare, gropi, clădiri nevopsite, ţigani, micii de la tanti Aglaia din colţ aveau prea mult bicarbonat ( asta am mai zis-o) se pregăteşte să se întoarcă în Aiurealand la vecinii lui cei dragi : Lee Chen Su de peste drum, Hassan Karim din stînga şi Anastopulos, om de la ţară din Grecia, venit de peste 30 ani, neadaptat la viaţa de Aiurea nici pînă în zilele noastre. Dacă are cumva norocul să aibă vre-un prieten român, îi spune tacticos:
” Ce România ba, mor de foame pe capete şi e plin de hoţi”. Tot mai bine e aici în faţa frigiderului plin de chimicale. Dă-l dracu de colesterol, îl „rezolvăm” noi cumva.
Al dvs.,
Radu Constantin
Undeva în Aiurealand
P.S. Aş vrea să precizez ca nu am nimic personal cu cineva, dar consider că nu se face nici un bine României făcîndu-i-se publicitate negativă. Eu mă declar un apărător al ei. De aceea am încercat în trecut şi o să încerc să povestesc cu cuvintele mele, mai puţin „alese”, „viaţa” exromanilor din Aiurealand ( Europa de Vest, America de nord, Australia etc.)Să nu credeţi că ei au o viaţă nemaipomenită. Unii trăiesc adevărate tragedii terminînd la balamuc, datorită străinătăţii. Mai tragic este că dintre ei sînt cei care dau sfaturi şi critică România.

Educaţia în America: discriminare, lipsă de bani sau distrugere programată ?

Ca să vezi discrepanţele extraordinare între două sisteme, unul în care salarii grase sunt plătite pentru a produce idioţi pe bandă rulantă, al doilea, unde copii valoroşi continuă să absolve liceul, în ciuda salariilor de mizerie şi-acelea tâiate cu cinism, pe care le trudesc profesorii şi învăţătorii lor!

În Statele Unite, doar 12% dintre copiii negri citesc bine în clasa a IV-a, rata fiind de 38% pentru copiii albi. La matematică ratele sunt 12, respectiv 44%, la acelaşi nivel.  Se face poliloghie multă pe seama diferenţei semnificative între rezultatele copiilor albi şi a celor negri, rezultând în obişnuitele recomandări liberale de a arunca mai mulţi bani pe geam „pentru educaţie”. Cine se poate opune unui asemenea ţel nobil ?  Esenţa este însă următoarea: în ciuda faptului că peste $30.000/an/cap de copil sunt cheltuiţi în şcolile publice (ale guvernului) în SUA, practic se produce o masă de semi-analfabeţi care vor fi fericiţi vânzând produse făcute de către cei cu ochii oblici peste mări şi ţări.

Viitoarele elite nu participă în jocul acesta, părinţii lor cheltuind mii, chiar zeci de mii de dolari pe an, pentru a-i educa în şcoli private, de unde tot vor ieşi ciuntiţi sufleteşte, dar măcar capabili de a vorbi corect engleza, cu cunoştinţe temeinice de geografie şi de istorie, bineînţeles falsificată. Politikul-corekt ramâne totuşi prioritatea #1, indiferent de banii cheltuiţi, înafara şcolilor evreieşti Yeshiva, unde se spune lucrurilor pe nume ( de ex. copiii înscrişi acolo, nu au parte de „binefacerile vaccinării obligatorii”).

Cu zeci de ani în urmă, pentru copiii educaţi în şcolile publice americane, se cheltuiau sume de zece ori mai mici, iar rezultatele negrilor de atunci erau echivalente cu cele ale albilor de azi, de unde rezultă că nu banii şi nici discriminarea nu sunt problema,  Fireşte, comunităţile aveau o oarecare libertate în a decide dacă să îi înveţe pe copii minciuni despre dinozauri vechi de milioane de ani şi alte bălării, sau adevărul Creaţiei.

Astăzi doar amintirea în treacăt a faptului că ar exista o „teorie alternativă” evoluţionismului, produce accese de isterie din partea ACLU (American Civil Liberties Union) şi-a altor „binefăcători” de profesie, mai toţi avocaţi, mai toţi de o anumită extracţie, care de regulă reuşesc să umple de ruşine şi să golească de bani nefericitul district şcolar care a îndrăznit să comită erezia!

Între timp, preceptele noii educaţii americane continuă neabătute în SUA şi demult în întregul vest: încălzirea globală, diversitatea, sexul anal sau masturbaţia deghizate ca „educaţie anti-SIDA”, stârnirea curiozităţii asupra drogurilor sub masca educaţiei anti-drog şi în general obişnuita toleranţă faţă de pletora lucrurilor cu adevărat intolerabile…

Pentru aceasta, profesorii sunt plătiţi sume regeşti: În statul Michigan aflat sub un deficit de 1,6 miliarde de dolari (dolari noi, he, he),  un profesor absolvent de facultate cu „masterat”, începe la $40.000/an.  După o decadă de experienţă în îndobitocirea tineretului, răsplata creşte la $82.000/an, ajungând lejer să bată suta de mii, pentru doar 9 luni lucrate şi toate sărbătorile libere (sunt multe sărbători acolo, dar n-au nimic de-a face cu Sfinţii, înafara Paştilor şi a Crăciunului, pe care cei de alte persuasiuni, le pot lua la alegere, oricând pe parcursul anului).

Astfel, doar în judeţele Wayne, Oakland, Macomb şi Livingston, există peste 300 de profesori care câştigă peste $100.000/an, asta într-un stat în care un inginer auto cu experienţă de 20 de ani, de-abia ajunge la $90.000 , după care este pus pe liber, pentru că „câştiga prea mult”.  Suma constituie dublul venitului mediu per familie (nu per angajat!), în statul Michigan.  Uitasem să menţionez că angajaţii statului, au propriul lor plan de pensie, sponsorizat de stat şi mult superior aşa-zisului „social security” care-ţi asigură că vei mânca conserve pentru câini la vârsta senectuţii. Cine a spus că socialismul nu există taman în mijlocul societăţii capitaliste, nu cunoaşte nimic despre începuturile Americii!

Legendele de Thanksgiving cu coloniştii care făceau foame şi indienii care i-au salvat, nu au decât un sâmbure de adevăr, acela fiind foametea. Aceasta era însă rezultatul experimentului socialist pe care întâiul guvernator al coloniştilor îl impusese pe pământurile de lângă stânca Plymouth Rock, căci întreg terenul era lucrat în comun, cu împărţirea egală a mâncării indiferent de hărnicia sau lenea primilor americani. În doar doi ani, numărul lor se înjumătăţise. Văzând rezultatele dezastruoase ale cooperativei socialiste de producţie pe care o înfiinţase, guvernatorului i-a venit ideea să lotizeze pământul, oferind fiecărei familiii posibilitatea să planteze ce doreşte, să păstreze integral rezultatele muncii lor şi mai apoi să facă comerţ cu ele. Destinul lor s-a schimbat radical în bine de atunci, păcat că nu a ţinut prea mult…

În concluzie, o ţară fostă cu adevărat capitalistă a devenit în nici 300 de ani un adevărat rai pentru paraziţi şi scursuri de toate soiurile ( nu aveţi idee câte bilete gratuite pentru mâncare  primesc din partea statului anumite familii de emigranţi, pe lângă asigurarea medicală, şcolarizare etc.) deşi dacă faci socoteala la sfârşit, ceea ce primeşti gratis este exact ceea ce te duce la pierzanie, pe când ţara noastră fostă socialistă, a devenit un paradis capitalisto-securisto-cumetrist, în care cei care încearcă din inimă să ne educe copiii, sunt batjocoriţi în ultimul hal, deopotrivă cu toţi cetăţenii lipsiţi de privilegiul existenţei unui mahăr comunist în familie.

Ce-i de făcut? Nu pretind să am soluţii la toate problemele noastre, dar un început bun ar fi să mai răbdăm o vreme, implorând mila Lui Dumnezeu asupra noastră în particular şi a întregii Românii în general. Abandonul ţării e exact rezultatul pe care mizează netrebnicii care-au adus-o aici şi nu trebuie contemplat sub nici un chip, mai cu seamă când aflăm realitatea din spatele gardului spoit frumos pe dinafară. Puţină răbdare, credinţă şi determinare din partea noastră acum, pot şi vor da rezultate cu mult mai bune decât cele ale primilor colonişti din Massachussets Bay.

Surse:  Detroit News, New York Times

Pistoale versus coase şi topoare: ce au făcut cu ţara

Pentru a doua oară în ultimele 6 luni, asistăm la ceea ce va deveni un fenomen în România: revolte spontane ale oamenilor de rând păgubiţi de marile companii străine prin pământuri obţinute ilegal, dând şpagă acolo unde trebuie, la nivel judeţean. Întâi localnicii unui sat din Dobrogea s-au răsculat în frunte cu primarul lor, când prefectul a dispus darea în folosinţă a câtorva sute de hectare de pământ unei companii care operează desfigurantele turbine eoliene, dar agenţii angajaţi de către companie au prevalat, deschizând focul asupra sătenilor.  De data asta în jud. Botoşani însă, rezultatul a fost altul, sătenii hotărâţi să îşi păstreze pământurile milenare, reuşind să îi pună pe fugă pe cei 38 de paznici înarmaţi, în ciuda faptului că aceştia au deschis focul asupra lor.

Aceste incidente să ne înţelegem, nu au loc din vina localnicilor şi nici din cea a angajaţilor unor firme de pază plătiţi să-şi facă datoria deşi s-ar putea mai cu discernământ, ci numai datorită corupţiei existenţe la nivel politic de sus până jos, în România. Pentru suma potrivită lichelele alese ar vinde-o şi pe mama lor, ‘darmite pământul ţării..  Până când politicul nu se primeneşte, asemena incidente vor mai avea loc. Pentru a nu ajunge la topoare trebuie multă atenţie la ce scriem pe buletinele de vot, iar pentru a avea pe cine scrie acolo, trebuie să ne deşteptăm ca neam.

O Românie nouă, timpul ei a venit!

‘Sărăcia şi nevoile oamenilor de la ţară au readus sâmbătă în actualitate evenimente demult uitate. O adevărată răscoală a avut loc în comuna Vârfu Câmpului, sătenii din localitatea suceveană Hânţeşti răzvrătindu-se cu furci, coase şi topoare împotriva celui care a intrat în posesia a 148 de hectare de pământ.

Conflictul mocnea de mai bine de un an, după ce un om de afaceri austriac a cumpărat pământ în zonă. 70 de familii, care susţin că deţin acte de proprietate pe acest teren, moştenit din tată în fiu, au pus mâna pe furci şi topoare şi au încercat să-şi apere proprietatea. Peste o sută de oameni au declanşat o adevărată răscoală, după ce tractoarele societăţii agricole cu sediul în Rădăuţi au început să are terenul sub protecţia a 38 de angajaţi ai unei firme de pază. Potrivit sătenilor, bodyguarzii au fost aduşi după ce în urmă cu câteva zile responsabilii societăţii agricole au fost împiedicaţi să-şi lucreze terenul. Lupta dintre săteni şi agenţi a durat câteva ore, timp în care aceştia din urmă au făcut uz de spray-uri lacrimogene şi chiar de armament, trăgând cu pistoale cu bile de cauciuc.

Chemaţi prin 112, poliţiştii şi jandarmii au ajuns la faţa locului cu nu mai puţin de 10 echipaje, şase de la Dorohoi şi Bucecea, Detaşamentul de Intervenţie Rapidă a Jandarmeriei, Detaşamentul de Poliţie pentru Intervenţie Rapidă şi unul format din lucrătorii posturilor de poliţie din zonă, atât din judeţul nostru, cât şi din Suceava. Oamenii legii au apucat să vadă doar cum angajaţii firmei de pază fugeau cu un camion.

„Au tras cu pistoalele şi ne-au bătut cu bastoanele”

În urma luptei au fost rănite zeci de persoane, însă majoritatea au fost duse acasă, de rude, chiar dacă în sat au ajuns echipaje de ambulanţă, atât de la Botoşani cât şi de la Suceava. Acestea au dus la Spitalul de Urgenţă din Suceava, unitatea sanitară cea mai apropiată, şase săteni, printre care şi doi copii, toţi cu contuzii prin împuşcare şi probleme oculare din cauza spray-ului lacrimogen. „Ne-am adunat cu ce am avut la îndemână să ne apărăm pământul. Mascaţii de la firma de pază au sărit la noi cu gaze lacrimogene. Au tras cu pistoalele şi ne-au bătut cu bastoanele de cauciuc”, a declarat Dumitru Somn de 76 de ani, una dintre persoanele preluate de ambulanţă. Bătrânul a mai susţinut că agenţii de pază l-au bătut fără milă în timp ce el se zvârcolea de durere şi cerea să fie lăsat în viaţă.

Spre seară, cinci agenţi de pază s-au prezentat la Spitalul Judeţean Botoşani, acuzând traumatisme craniene, faciale şi la braţe. „Noi am fost contractaţi să asigurăm paza utilajelor care lucrau terenul. Am fost provocaţi de sătenii care au sărit la oamenii noştri cu furcile şi topoarele şi a trebuit să acţionăm”, a precizat Iacob Oniga, reprezentantul firmei de pază.

Povestea celor aproape 150 de hectare de teren este destul de încâlcită şi a intrat în atenţia autorităţilor, care vor trebui să stabilească cine este proprietarul de drept al terenului disputat. Sătenii spun că au titluri de proprietate pe suprafeţele respective şi că lucrează pământul încă de după cel de-al Doilea Război Mondial, în timp ce societatea agricolă deţine un contract de vânzare cumpărare din 2008, iar întreaga suprafaţă este intabulată şi înregistrată la Oficiul de cadastru. Angela Zarojanu, subprefectul de Suceava, precizează că localnicii au acte de proprietate pe care le-au obţinut după 1989, doar pe baza unor declaraţii date de martori. Autorităţile cred că aceleaşi parcele au fost vândute de câteva ori şi că austriacul a cumpărat fără să ştie că lotul are mai mulţi stăpâni.

sursa Monitorul de Botosani

-Tudor CHIRIAC

– Marius PRELIPCEANU

Cum să acoperi o crimă, aproape perfect:

Vă place „CSI” sau „Jordan”? Nu vă învinuieşte nimeni. Unde altundeva să vezi atâţia legişti dedicaţi meseriei lor, care folosesc ultimul răcnet în materie de tehnologie pentru elucidarea cazurilor ? Haideţi să vedem cum se întâmplă lucrurile în realitate:
Un bărbat este găsit înecat într-un lac. Natural, corpul este supus autopsiei, iar medicul legist declară moartea ca fiind survenită în urma înecului. Familia nu crede versiunea oficială şi cere o autopsie independentă pentru care plăteşte din buzunar. Surpriza urmează când un glonte e găsit în mandibula bărbatului, glonte pe care autopsia oficială a statului Michigan l-a ignorat totalmente.

Legistul şef al judeţului Macomb din statul Michigan, Daniel Spitz , a declarat că va efectua „schimbări procedurale”, după ce un glonte a fost găsit în dantura lui David Widlak CEO al Community Central Bank, aflat plutind în lacul Saint Clair. Prins cu mâţa în sac, dl. Spitz a spus că va începe să facă radiografii cadavrelor, după ce mărturia lui depusă în faţa consiliului judeţean Macomb, s-a schimbat de două ori în două zile. Întâi se plânsese că nu dispune de echipamentul necesar pentru a-şi face treaba, apoi a afirmat că echipamentul este suficient, după ce s-a vădit vădit faptul că aparatura cu raze X face de fapt parte din dotarea cabinetului pe care dl. Spitz îl conduce.

În mod normal un medic legist îşi face treaba conştiincios indiferent care a fost statutul social al decedatului, cu cât mai mult ar fi trebuit să dea atenţie într-un asemena caz de profil, urmărit de media, căci era vorba de un Preşedinte de bancă, nu de un boschetar supradozat.
Părerea mea este că atunci când toate celelalte metode dau greş, iar cadavrul este găsit, nimic nu bate un legist care să joace împreună cu criminalii. Evident că Spitz a încercat să acopere crima, iar din păcate explicaţia şi angajamentul lui, vor fi acceptate de către Consiliul de conducere al judeţului. Eu unul l-aş investiga pe Spitz pentru conexiuni cu crima organizată, dar dacă cetăţenii statului Michigan sunt fericiţi să-l aibă, atunci de ce să mă mai plâng ?

sursa The Detroit News

Demolări planificate: amatori versus profesionişti!

Asta-i ce se întâmplă atunci când nu angajezi experţii în demolări care au făcut o treabă atât de bună la 11 Septembrie 2001, încât până şi clădirea WTC 7 care nu fusese lovită de vre-o aeronavă, s-a prăbuşit în exact aceeaşi manieră cu turnurile gemene:

Comparaţi asta cu expertiza militară combinată în părţi egale cu decepţia profesionistă a serviciilor secrete implicate şi cu ticăloşia politicianistă care a girat întreaga operaţiune:

Când e nevoie de un pretext pentru un nou război sau două, apelaţi numai la profesionişti! Numai noi putem elimina 3.000 de oameni într-o dimineaţă, asigurând astfel doza necesară de indignare publică menită să susţină răspunsul planificat! Pentru ca efectul să fie cât mai spectaculos, vom avea echipe de filmare prezente la faţa locului ca din întâmplare, pentru a surprinde carnajul şi a-l mediatiza!

Experţii noştri vă stau la dispoziţie gratuit – doar apelaţi: 1-800-mossad, iar dacă numărul sună ocupat căci suntem foarte solicitaţi, nu ezitaţi să folosiţi subsidiarele noastre, apelabile la : 1-800-cia, sau 1-800-mi6

Rezultate garantate!!!

Adio anonimitate cetăţene! Serviciile secrete, în slujba cui ?

Normal era ca după 1989 să scăpam de temuta şi omniprezenta securitate nu doar cu numele ci şi cu mentalităţile, precum şi cu faptele şi politicile la care dau naştere acestea. Celor care dau atenţie însă, le-a devenit clar încă demult că aceasta nu a fost să fie… Ultima confirmare a faptului că trăim într-un stat securisto-poliţienesc a oferit-o însuşi şeful SRI, George Maior mai ieri când afirma în stilul său tipic îmbârligat, la TVR următoarele:

„Romania are o problema pe care am semnalat-o mai demult, dar care, datorita unui context indus privind interceptarile de telefoane, nu a fost adoptata la nivel de Guvern – context indus privind alte aspecte care sunt firesti in activitatea serviciilor de informatii, folosirea interceptarilor pentru prevenirea unor asemenea evenimente – si ma refer la cartelele telefonice preplatite care la noi sunt anonimizate, in alte state europene, in toate, de fapt, exista obligativitatea inregistrarii lor, ca sa se cunoasca foarte clar numele persoanei ce poseda o asemenea cartela preplatita, astfel incat din punctul acesta de vedere noi avem o vulnerabilitate. Noi am ridicat problema si in CSAT si la nivel de Guvern, din pacate nu a fost rezolvata. Dar trag un semnal de alarma in perspectiva in legatura cu acest lucru,”

Mie unuia îmi miroase urât afirmaţia asta, care descâlcită înseamnă că nu vom mai putea cumpăra un telefon mobil cu cartelă pre-plătită, fără a ne dovedi identitatea. Ea denotă că mentalităţile securiste nu au fost depăşite încă tocmai la vârful instituţiei, de unde curg ordinele, în ciuda spoielii de democraţie dată din bidineaua mult prea lata a NATO şi-a diplomelor oferite de către agenţiile de securitate şi spionaj americane, către numitul personaj. Apropo, acceptarea unui premiu sau a unei diplome „de excelenţă” din partea cuiva, nu constituie acceptul implicit al superiorităţii ierarhice a celui care oferă decoraţia ? Unde aţi auzit ca elevii să îşi premieze profesorii ?

Continua el:

Din pacate exista o lipsa de cultura de securitate la nivelul opiniei publice in general, noi incercam sa realizam niste actiuni in acest sens, dar sunt destul de sceptic, vazand cum se desfasoara dezbaterea pe serviciile de informatii in Romania.

Ei stimabile, problema e că într-o ţară liberă, prosperă şi prielnică cetăţenilor ei, precum poate fii România, nu este nevoie ca cetăţeanul să aibă o „cultură a securităţii”, ci e nevoie de agenţii ale statului care să-şi facă treaba numai şi numai în folosul cetăţenilor care le plătesc salariile şi nu într-a unor trepăduşii occidentali cu sorţuleţe, străini de neam şi ţară! Când guvernul face ce trebuie pentru popor, nu e nevoie de un spion la fiecare 100 de locuitori!

Ginitorul

 

Fireşte şi de bun-simţ, idioţenia asta nu este necesară – să enumerăm motivele:

1. Nu e adevărat! In SUA se pot cumpăra liniştit cartele anonime cu numerar. Urmărirea unui anume telefon mobil a trecut demult de stadiul în care un agent parcat afară, asculta cu un „scanner” telefonul omului. Astăzi există sisteme care în timp ce sunt portabile, pot recepţiona telefoanele ţintă oriunde în ţară s-ar iniţia o convorbire prin ele, pentru că acestea urmăresc celulele şi nu telefonul individual. Ele captează numărul unic IMEI al mobilului urmărit, oriunde ar fi folosit acesta. Schimbarea cartelei nu înseamnă nimic pentru un astfel de sistem.

2. Telefoanele se pot pierde, fura etc. Au fost dezvoltate însă programe de calculator care urmărind întregul trafic telefonic fix şi mobil al ţării, continentului etc., detectează numai timbrul vocal al persoanei urmărite. Indiferent dacă aceasta iniţiază o convorbire prin cartelă anonimă de la un telefon public, ea va fi localizată şi monitorizată în câteva secunde.

3. Sateliţii: aici povestea e şi mai specială, căci nu degeaba se plângeau public Vântu sau politicieni foşti la putere că sunt urmăriţi prin satelit. Sateliţii au o rezoluţie atât de bună, încât pot penetra nori, ploaie, ceaţă cu radarele lor, pentru a oferi imaginea perfectă a orice are omul în buzunar prin acoperişul casei sale! A asculta astfel un telefon devine redundant deşi nu imposibil, căci senzorii ultra performanţi ai satelitului detectează cu uşurinţă temperatura corpului, pulsul omului, ba chiar şi starea lui fizică şi psihică. Cei fără faima şi banii lui Vântu au parte de un tratament care cuprinde întregul arsenal al sateliţilor, nu numai funcţiunile lor de monitorizare.

4. Scopul unui serviciu intern de securitate ar trebui să fie detectarea şi anihilarea ameninţărilor la adresa securităţii naţiunii, deci şi a politicului care conduce naţiunea, în nici un chip monitorizarea totală a poporului în beneficiul unui politic autohton corupt şi a controlorilor săi străini. Urmărirea gen pătură, 24/7 a întregii populaţii nu e un model bun de securitate, decât atunci când politicul foloseşte serviciile pentru a-şi detecta şi controla oponenţii mai mult sau mai puţin viabili, dar a avea oponenţi este perfect normal într-o democraţie!

Din rândurile cui să se ridice următorii conducători ai naţiunii, dacă nu din sănul ei ? Ori folosirea serviciilor pentru a preveni şi anihila ridicarea adevăratelor elite, este una criminală, satanică ca sorginte şi profund anti-românească. Dacă serviciile ar fi cu adevărat în slujba neamului, aşa ceva nu ar avea loc!

Din păcate nu cred că pot numi o singură ţară pe glob în care această situaţie să nu existe mai mult sau mai puţin, ajungându-se astfel ca o caracatiţă transfrontalieră criminală compusă din agenţi şi militari corupţi, traficanţi de droguri şi de arme, politicieni pedofili, mai toţi membri ai unei loji sau alteia să controleze mersul democraţiilor ai căror lideri văzuţi se schimbă tot la câţiva ani. Aceştia toţi îi slujesc pe cei cu banul, avându-l ca tată al lor al tuturor pe însuşi tatăl minciunii şi ducătorul la pierzanie diavol.

În consecinţă devine evident că bietul George Maior ca produs al unui sistem îndreptat împotriva elitelor naţiunii, nu poate face altceva decât ceea ce-a fost programat temeinic din copilărie să facă. Am ştii sigur că ne aflăm la începutul unei ere extraordinare de renaştere a României, atunci când în fruntea serviciilor ei de securitate s-ar găsi cei astăzi suprimaţi de către ele.

O Românie nouă, timpul ei a venit!

Medici masoni, cum să îi recunoaştem, de ce să-i evităm:

Taman ca in bancul cu ţiganul şi piranda:

‘-  Fă proastă, ce e sub pat si incepe cu „p” ? …
–  O pereche de papuci, bă boule!
– Ia’ zi , ce e sub pat si incepe cu „h” ?
– ???
– Vezi fă ce proastă esti? „Haialaltă” pereche de papuci…’

şi masoneria are o Mare Lojă Naţională A României despre al cărei „mare maestru” am râs cu lacrimi nu demult, precum mai are şi o „hailaltă” Mare Lojă Naţională din România, care s-a ales astăzi cu un şef nou, în persoana medicului pediatru Radu Bălănescu, director medical al Spitalului de Copii Grigore Alexandescu din Bucureşti.

masonel, doctorel…

Nu e de glumă, ăstora chiar li se schimbă faciesul ! Ei părinţi români, aveţi încredere în grija medicală acordată copiilor Dvs. de către unul care a jurat credinţă lui Lucifer ? Cum este compatibilă calitatea de satanist, cu cea de vindecător ? Cum poate unul ca ăsta slujind pe tatăl minciunii, să trateze dezinteresat copilaşi botezaţi întru Domnul Hristos ?

Nu maidegraba îi va înţepa cu toxicele şi debilitantele amestecuri altfel cunoscute ca vaccinuri şi prescrie pilule care fac mai mult rău decât bine, căci iată cine le fabrică la scară planetară cu profituri de miliarde de dolari toate aceastea: vedeţi aici.

Ar fi cazul să învăţam însemnele masonice, apoi să deschidem ochii la ce găsim în jurul nostru: are dl. doctor un astfel de inel pe deget, sau vre-un asemenea obelisc ciudat pe birou ?

Mai e ceva: oferiţi medicilor una dintre strângerile de mână masonice înainte de a vă lăsa trataţi de ei – dacă vi le întorc înapoi, efectuaţi o întoarcere scurtă de 180°, apoi mărşăluiţi afară din cabinet. Departe de a pierde ceva, vă veţi câştiga sănătatea şi poate chiar viaţa!

Cum să dai mâna ca un poponar!

Conquiztador – un joc nevinovat ?

Jocul online „Conquiztador” acaparează minţile şi timpul liber al multor adolescenţi români, precum şi al adulţilor, putându-se întâlni frecvent oameni trecuţi de 25 de ani, care se întrec în cunoştinţe cu cei cărora jocul le este adresat.  La prima vedere, acesta este un joc nevinovat de cultură generală, dar numai la prima vedere:

Având ocazia să asist la câteva astfel de întreceri, nu am putut să nu remarc faptul că printre întrebările al căror răspuns necesită cultură generală, sunt strecurate trivialităţi care nu au nimic de-a face cu educaţia armonioasă a tinerilor.

„În ce an a scos cutare vedetă albumul xyz?”

„Între ce ani a trăit fondatorul psihanalizei, Sigmund Freud  ? (oroare, ce om normal la cap ar vrea să reţină orice lucru cât de mic despre perversul pe ale cărui teorii demente se bazează psihiatria modernă?)

” Care actriţă joacă rolul „Rachel” din comedia Friends? ( cui şi de ce ar trebui să-i pese cu adevărat de asta? )

” Cine cântă Stairway to Heaven? ( tobogan către iad, maidegrabă! )

Aţi prins ideea, nu? Fireşte, pentru a conferi o aură de respectabilitate jocului, sunt puse şi întrebări pertinente despre valori ale neamului nostru ba’ chiar şi despre sfinţi! ( „În ce an a murit Păr. Arsenie Boca?  – cine e Sfântul protector al României? „). Aceasta produce un haos de nedescris în sufletul şi în mintea copilului nevinovat, care învaţă astfel că este de egală importanţă cunoaşterea credinţei, culturii şi a valorilor româneşti şi universale, cu umplerea nefolositoare a ei cu gunoiul culturii pop occidentale.

Fiecare răspuns corect, sau apropiat de cel corect, căci certitudinea nu este neapărat necesară, aduce automat un cor de „Aleluia”,  lauda care se aduce numai Lui Dumnezeu în sfintele biserici!

Pentru a completa dezastrul creat de aducerea în prim plan a trivialului, cele sfinte şi cele de valoare sunt bagatelizate. Ce să mai înţeleagă un biet copil din mascarada asta? Devine clar că nişte minţi diabolice se află în perpetuă conferinţă pentru a împrăştia şi distruge sufletele copiilor  români, prin aducerea haosului în minţile lor, locul de unde porneşte totul, filtrul care ar trebui să-i apere de rele.

Dacă nu mă credeţi, aruncaţi o privire data viitoare când adolescentul Dvs. concurează. Imaginea de început a jocului, ar trebui să ne dea de gândit: este prim planul divei pop Inna, cu faţa distorsionată aproape demonic. Ea este cea care a afirmat recent, citez din memorie: „nu mă opresc de la nimic atunci când este vorba de promovarea carierei mele”. Într-adevăr Inna, aşa e! Mai ieri ştirea că vampa şi-a scos un sân complet la vedere în timpul unui concert, a făcut deliciul bărbaţilor care se delectează cu astfel de nimicuri.

Daţi deci atenţie mare la viitura toxică care ne ia odraslele la vale, căci ea nu este aşa, din întâmplare: viitorul ţării şi deci şi al copiilor ei, este determinat de către cei care au acces ACUM la minţile lor!

Inna Conquiztador

Din peripeţiile democraţiei: cum să cazi în propriul tău laţ !

Cât de răcoritor este să vezi cum o unealtă de spionaj se întoarce tocmai împotriva celor care profită de pe urma naivităţii omeneşti – poate doar în Tibet se mai găseşte cineva fără cont pe Facebook!

Fiica Corrine, a Directorului spionajului britanic extern MI6, John Sawers, a arătat fără să vrea lumii întregi care a fost adevăratul scop al invadării şi distrugerii Irakului, de către „coaliţia celor doritori”, cum a numit euemistic fostul idiot de la Casa Albă, George Bush, banda de mercenari ai sionismului mondial care a jefuit Irakul.

Dacă în SUA anilor 2001-2006 indrăzneai să spui adevărul acesta evident, toate forţele iadului se dezlănţuiau asupra ta : minciuna oficială era a fost necesar ca bieţii oameni să fie trataţi cu fosfor şi uraniu sărăcit, pentru că aveau de gând să facă arme de distrugere în masă, propagandă regurgitată cu oarecare succes de către jigodiile din politica americană de astăzi cu referire la Iran. „Why not”, dacă are cine să-i creadă?

Să revenim: Corrine Sawers, a scos AKM-ul aurit şi jefuit din Palatul Prezidenţial al fostului Preşedinte Saddam Husseim la paradă în faţa lumii întregi – nimic mai satisfăcător pentru învingători decât să etaleze bogăţiile furate, decât poate capul pe tavă al şefului celor învinşi. Corinne e fată fină însă şi oricum nu dădea bine pentru PR-ul democraţiei-vândute-celui-mai-bun-platnic, cu toate că nici această gafă nu a dus la demisia tatălui ei spion-şef.

Trofeele razboiului

Dacă ar fi numai atât, plus Palatul întreg şi încă ar fi minunat pentru poporul irakian. Ştirea că petrolul lor va curge dinspre Mosul, Irak înspre Haifa, Israel, a fost raportată chair de ziarul evreiesc Haaretz, încă din 2003. De atunci o tăcere suspectă s-a lăsat peste întreaga afacere, ceea ce mă face să cred că bogăţiile naturale ale arabilor, sunt pompate în stil mare de către verişorii lor semiţi. Frate, frate, dar bombele costă bani!

Mosul-Haifa pipeline

Nimic mai bun pentru o biată ţară decât democraţia americană al cărei rezultat concret e jaful, fie prin FMI şi contracte prădalnice, fie direct la ţeava puştii..

Numai de am găsi odată conducătorul naţionalist şi suficient de abil încât să ne scutească de „binefacerile” imperiului, fără înjosirea degradantă şi distrugerea la care ne supun actualii guvernanţi!

Vrem să trăim liberi, teferi şi nevătămaţi? Să ne cunoaştem trecutul!

În urma revelaţiilor făcute ca urmare a desecretizarii unor părţi ale arhivelor KGB referitoare la degeneraţii criminali care au adus comunismul întâi în Rusia, apoi în lumea întreagă, cititorul „Arbore” mi-a trimis un comentariu care merită pus pe prima pagină. Veţi fi oripilaţi de cele ce veţi afla, dar lucrurile trebuiesc cunoscute aşa cum au fost ele.  Pe când evreii fac o treabă minunată publicizând suferinţele înaintaşilor lor,  noi ne procopsim taman cu Volodea Tismăneanu pe post de justititar anti-comunist? Ăsta nu expune, nici nu condamnă, ci acoperă pentru ei oameni buni!

Iată ce-ar continua să facă cu noi creştinii, dacă ar mai putea. Să nu cădem cumva în capcana gândirii cum că comunismul ar fi murit, căci e doar transformat şi în loc să vină de la Moscova, are coordonate mai ..vestice azi. Metodele s-au adaptat datorită incredibilelor salturi ştiinţifico-tehnologice, dar războiul rămâne şi e chiar mai insidios datorită ascunderii sale sub masca democraţiei.  Mijloacele moderne prin care suntem exterminaţi şi debilizati nu mai sunt foametea, ci otrăvirea alimentelor, apei şi-a aerului, pe când tortura se practică igienic, de la distanţă, fără a mai mirosi sângele celor torturaţi. Locul glonţului a fost luat de injecţiile letale numite vaccinuri, iar interzicerii credinţei, i s-a suprapus dementa propagandă homosexuală.  Să aflăm cum a fost atunci – vom înţelege şi mai bine ce se întâmplă acum:

“…….Istoricul de război Dmitri Volgokonov a găsit în arhivele KGB-ului un decret groaznic pe care l-a publicat în cartea sa. În acest decret Lenin cerea ca toţi ţăranii opozanţi ai bolşevicilor să fie spânzuraţi. Tiranul preciza:” Cel puţin o sută dintre ei, astfel încât să-i vadă toţi!”…..

….Listele cu cei împuşcaţi sau executaţi din alte motive erau publicate în săptămânalul Cekăi.
În felul aceste se poat edovedi ca 1,7 milioane de
oameni au fost executaţi în perioada 1918-1919. Un râu de sânge străbătea Rusia. În acord cu rapoartele oficiale sovietice din mai 1922, au fost executaţi 1 695 904 oameni din ianuarie 1921 până în aprilie 1922.
Printre victime erau episcopi, profesori, doctori, ofiţeri, poliţişti, jandarmi, avocaţi, funcţionari civili, jurnalişti, scriitori, artişti, infirmiere, muncitori şi ţărani…Crima lor era „gîndire antisocială”….
….Lenin era bine informat despre toate aceste crime grave. Toate documentele erau aduse pe biroul său. Lenin răspundea:” Puneţi mai multă forţă în teroare…împuşcaţi fiecare a zecea persoană, trimiteţi toţi suspecţii în lagăre de concentrare!”
Ideea “lagărelor de concentrare” nu a fost invenţia lui Hitler, după cum cred mulţi acum.
În realitate primul lagăr de concentrare a fost construit în 1838 în Statele Unite pentru indieni. Această metodă de izolare a oamenilor a atras deasemeni alţi diriguitori cruzi. În 1898 lagăre de concentrare au fost construite în Cuba, în care spaniolii închideau elementele opozante.
În 1901 englezii au folosit aceeaşi formă de încarcerare colectivă în timpul războiului bur, unde numele de “lagăr de concentrare” era deasemeni folosit. 26 000 de buri femei şi copii au fost înfometaţi până la moarte în lagărele britanice; 20 000 dintre ei aveau virste sub 16 ani. …
……Lenin deasemeni pretindea că fabrica era singura şcolă a muncitorilor. Ei nu aveau nevoie de altă educaţie. El sublinia că orcine ştia numai aritmetica simplă putea merge la fabrică….
….Lenin şi complicii săi nu au arestat pe nimeni. Ei executau pe cei mai activi diin societate, pe gânditorii liberi. Lenin a dat ordin să fie ucişi cât mai mulţi studenţi posibil din diverse oraşe. Cekiştii arestau pe orice tânăr care purta o şapcă de şcolar. Ei erau lichidaţi pentru că Lenin credea că intelectualii ruşi în devenire ar fi un pericol pentru regimul sovietic…..
….Autorul Vladimir Solukin dezvăluie că cekiştii erau interesaţi în special de băieţii chipeşi şi fetele frumoase. Aceştia erau primii destinaţi să fie ucişi. Se credea că erau mai mulţi intelectuali în rândurile persoanelor atrăgătoare. Tinerii atrăgători erau astfel ucişi ca periculoşi pentru societate. Nici o crimă la fel de teribilă ca aceasta nu s-a relatat până acum în istoria lumii…..
……În documentarul său “Rusia pe care am pierdut-o”, regizorul Stanislav Govorukin ne relatează cum preoţimea din Kherson a fost crucificată. Arhiepiscopul Andronikov din Perm a fost torturat: ochii i-au fost scoşi, urechile şi nasul tăiate. În Harkov preotul Dmitri a fost dezbrăcat. Atunci cînd a încercat să-şi facă semnul crucii un cekist i-a tăiat mâna dreaptă.
Câteva surse relatează cum cekiştii din Harkov plasau victimele în rând şi le băteau mâinile în cuie pe o masă, le tăiau încheieturle mâinilor cu un cuţit, le vărsau apă clcotită peste măini şi le jupuiau pielea. Aceasta era numită “ scoaterea mănuşii”. În alte locuri capul victimelor era aşezat pe o nicovală şi strivit încet cu un ciocan acţionat cu aburi. Cei ce urmau să fie supuşi la aceeaşi pedeapsă în ziua următoare erau forţaţi să privească. Ochii demnitarilor bisericii erau scoşi, limbile lor erau tăiate şi erau arşi de vii. Erau cekişti care obişnuiau să taie stomacul victimelor lor după care le scoteau un capăt din intestinul subţire şi îl fixau în cuie de un stâlp de telegraf şi cu un bici forţau pe nefericita victimă să alerge în jurul stâlpului până când întreg intestinul era desfăcut şi victima murea. Episcopul de Voronej a fost fiert de viu într-o oală mare după care călugării, ameninţaţi la cap cu revolverele, erau forţaţi să bea supa…..”
(IURI LINA-”Under the sign of the scorpion”)

Un film excepţional trimis de către un alt cititor, referitor la începuturile comunismului şi nu numai:

Noutăţi pentru cei care au depus cereri la Loteria vizelor

Românii care din varii motive încă au rămas înapoi în SUA dar care ştiu exact numele jocului, continuă să îmi relateze situaţia de la faţa locului – chiar eu. ca unul care cunoaşte perfect cultura, mentalităţile şi cerinţele minime ale locului, rămân surprins de halul în care-au degenerat lucrurile pe pământul unora care aveau toate mijloacele pentru a-şi păstra libertatea şi demnitatea naţională, doar că au uitat să le folosească atunci când era nevoie.

Acum, poate că e prea târziu, căci batjocura este deplină.

Redau mai jos nealterat raportul primit, cu înţelegerea faptului că ne-înţelegerea celor relatate, nu constituie o omisiune din partea mea, sau a celui care ne informează – vă aflaţi cumva „câştigători” la loteria vizelor? Think twice about it !

„Să vezi cum e acum la industria USA!

Suntem o minoritate minoră. Albii, unii şefi: doamne, domni, total imbecili. Ailalti albi „immersed in sports, cooking” din cutii („just add water”).

Cand am aterizat, am intrebat si eu, ca ingineru’: „Aveti ceva bibliotecă, cărti să mă pun la punct?”

Răspunsul a fost ca ăla din Idiocracy: „Water, ho, ho, you mean like in the toilet?” Cărti!?! Se bănuieste că ar fi undeva o bibliotecă dar e mai mult un zvon. Poate la research!

Un avantaj este că am inceput să inteleg engleza chineză, cam 70%. Sunt inconjurat de doamne inginere.

cainele ca mancare pentru inginerii chinezi

Avem si o micro bibliotecă a grupului, 4-5 cărti. „China the beautiful, Chinese cooking”, una potrivita pt. mediu – „Chinese for dummies” cu subtitlul „Chinese for the total idiot”, o carte de inginerie din anii ’80, oricum e un loc tehnic. Una cu „food around the globe”, de Shapiro. Folositoare carte, dă amanunte despre mancare dar mai ales despre istorie. La capitolul nostru, m-am umplut de rusine. Cate persecutii, lucruri urate, religie… Chiar mă gandeam ca să rup, in secret, paginile. Numai la noi cică e asa, nimic la rusi, unguri…

cineza pentru idioti

Sheful, „old timer”, ca de obicei nu mă inghite dar păstram amandoi distanta. E inamorat de orice este chinezesc – respectiv mancare si „chit-chat” cu doamnele.

Ghici ce sunt astia - sobolani? Ati ghicit!

Nimeni nu miscă, toată lumea e stresată la maximum. As putea scrie o carte.

Totul este „plan’, schedules, cam o treime din timp sunt in sedinte unde planificăm sau dăm explicatii de ce suntem in urma planului.

Ca pe vremurile de aur:

„Ce mai faci băi?’

„Mă doare in … de plan!”

Azi e, să-i zic frumos, zi de odihna, neplătita pt. mine.

„Election Day” carevasăzică.

Li s-a spus si toti au inteles, n-ai voie să zici nimic controversat, nu vorbesti nimic despre religie si politică.

Numai musulmanii ne dau „free lunch” cand se sărbatoreste sfarsitul perioadei cand nu mănanca ei pana seara. Dar asta nu e ceva „religios”, e „cute”. Singura intrebare, cu fior in glas: „trebe’ să aducem si noi ceva?” Si răspunsul: ‘nu nimic” le-a descretit fruntile crestinilor. Tot ăia au băi speciale unde se spală ei inainte de prayers. Am intrebat ceva persoane că daca nu e cumva discriminare, că noi nu putem să avem nici Bible study. si persoana, zice cu intelegere: „Inainte se spălau in chiuvetele din closete si se făcea apă pe jos, acum au locul lor…” Cu alte cuvinte nimic religios, ci o problemă strict gospodarească.”

Pe a cui muzică joacă România Liberă?

Un ziar naţional de largă circulaţie este credibil în ochii naţiunii prin însuşi tirajul său, precum şi prin calitatea articolelor şi a tehnoredactării sale.  Cu toate astea, atunci când scrisul măiestru şi imaginile pline de semificaţie se bat cap în cap cu pilonii naţiunii noastre, e timpul să ne întrebăm: „de când a devenit profesionalismul doar un pretext pentru a avansa o agendă străină nouă? ”
Astfel, ziarul care de regulă îmi publică comentariile folosind şiretlicul întârzierii lor până când cei mai mulţi cititori îl vor fi perindat pe ziua respectivă (exprimarea e liberă, doar că niţel tardivă!), a fost prins în flagrant delict pe prima pagină – comentariile celor mai alerţi cititori ai săi, spun totul:

Ce ironie! Am deschis site-ul „Romaniei libere” si, chiar pe prima pagina, una in stanga si una in dreapta, doua stiri.
Cea din stanga: „Cum a facut Teodosie rost de un milioan de euro”, adica articolul de fata.
Cea din dreapta: „Prima beatificare a unui episcop martir catolic”.
Orotdocsi cu goana dupa bani, catolicii cu martirii!

Ii e ciuda…ciudateniei mediopate

Articlerului, evident, ii este ciuda ca parintii crestini-ortodocsi Misieni au platit angaralele IMPUSE de staulul bashitlerist. Ar trebui ca gaze-tarul sa’si verse…icrele in alte ape. Romania Libera trebuie sa fie libera si frumoasa, nu uratzita de nerozi!
Eu, unul, ma bucur nespus ca Inalt Prea Sfintia Sa Arhiepiscopul Misienilor i’a platit pe Bok si Bashitler, si nu invers. …

Biserica-i – a NOASTRA

Multumim I.P.S. TEODOSIE PETRESCU, ca a gasit solutia potrivita, pentru inlaturarea litigiului. Foarte multi de rea credinta, gasesc prilej de a arunca cu noroi,in biserica. Sectele cat si oameni fara frica de Dumnezeu, se manifesta cu cuvinte de ocara , ne stiind ca vor da socoteala candva, cuiva. Multumesc preotilor care au contribuit la achitarea datoriilor. DOAMNE AJUTA.

În urma unei anchete, se pare că au fost descoperiţi cei pe a căror muzică dansează RL, cotidianul pe vremuri cunoscut ca România Liberă – aflaţi-i!

MIG-ul prăbuşit astăzi, mai mult decât un simplu accident

A mai căzut din cer un MIG 21 Lancer acum o oră lângă Câmpia Turzii, în apropierea bazei aeriene 71. Cei doi piloţi n-au apucat să se catapulteze…Dumnezeu să-i ierte şi odihnească!  Se vede că modernizarea MIG-urilor începută în 1995 de către firma israeliană Elbit nu le prieşte, acesta fiind ultimul dintr-o prea lungă serie de accidente soldate cu moartea piloţilor noştri.

Această ultima tragedie însă, nu mai poate fi pusă simplu în categoria „accidente”, ci este simptomatică măsurii dezastrului care s-a abătut peste România la toate nivelele.  Din maternităţi, în străzi sau în casele lor şi până în carlinga avioanelor de vânătoare, pier românii pe capete, de parcă un blestem îngrozitor s-ar fi abătut asupra lor.  Armata nu e evident nici ea scutită de efectele unei guvernări mult mai preocupată în a satisface mofturile bastardului arogant cu care ne-a pricopsit FMI, sau în a întoarce capul de la samavolniciile reprezentantilor marelui licurici, decât de a servi poporul pe care pretinde că îl reprezintă.  Mergem din rău, în mai rău în mod planificat, dar  fundul sacului întârzie să se arate..

Avioanele F-16 care vor înlocui aceste hârburi sovietico-israeliene, nu sunt nici ele în stare de zbor, având aproximativ aceeaşi vârstă şi precum Migurile, urmează a fi modernizate contra sumei de peste 1 miliard de euro, ghici ghicitoare unde ?  Asta pe când cei de la Grippen sau Eurofighter, s-au oferit să ne vândă avioane noi-nouţe şi moderne, la acelaşi preţ. Decizia a aparţinut aceluiaşi guvern care închide spitalele, taie medicamentele vârstnicilor, hăcuieşte pensiile şi salariile celor suficient de ne-norocoşi să depindă de el, în vreme ce privatizează galopant orice nu s-a furat încă sub guvernările anterioare, ne-uitând să ne procopsească cu un TVA care reprezintă un sfert din preţul necesităţilor noastre. Deh, cerinţe ale FMI…

E una să-ţi slujeşti poporul încercând să te înţelegi cu cei cu care eşti prea mic pentru a te pune, cu totul alta să sari în poziţie de drepţi la fiecare flatulenţă toxică de-a lor, ba’ să mai şi pretinzi că e parfum de roze!

Între timp, singurii care ar putea face ceva pentru a redresa situaţia aşteaptă cuminţi următoarea catastrofă.  Mai dulce e o pensie consumată în tihnă decât a-ţi onora jurământul luat faţă de ţară?  „Jur credinţa patriei mele, România. Jur să-mi apăr ţara chiar cu preţul vieţii. Jur să respect legile ţării şi regulamentele militare. Aşa să-mi ajute Dumnezeu.”

Cum tot e la modă să preluam de la americani, ar trebui să ne uităm şi la lucrurile lor bune: ei spun aşa „I (name), do solemnly swear that I will support and defend the Constitution of the United States against all enemies, foreign and domestic…”  Jur că voi sprijini şi apăra Constituţia Statelor Unite împotriva tuturor inamicilor străini şi autohtoni..  Jurământul lor recunoaşte faptul că ţara are duşmani în interiorul ei, împotriva cărora militarii jură să acţioneze.

De ce ar fi diferită situaţia României ?  S-ar fi putut instala comunismul criminal la noi, fără o coloană a V-a ostilă şi trădătoare, provenită din interiorul ţării ? Cozile de topor au existat, există şi vor continua să fie. Important e să dezvoltăm un mecanism eficient care să le depisteze şi neutralizeze înainte ca acestea să provoace prăpăd, iar asta nu se poate face decât din interiorul sistemului.  Domnilor militari din Forţele Armate, SRI, SIE, DGIPI, Poliţie şi alţii ca voi, ce spuneţi – vă ridicaţi la măsura jurământului depus ?  Neamul vă aşteaptă acum mai mult ca niciodată!

O Românie nouă, timpul ei a venit!