Adevărata economie de piaţă – ce avem noi de priceput despre ea:


Producătorul capitalist este prins în capcana cantităţii. Ca să exişti în capitalism, trebuie să produci de la foarte mult în sus. Ca să produci colosal, trebuie să automatizezi, să investeşti în cercetare, în noi şi noi mijloace de producţie. În realitate, există UN SINGUR IMPERATIV: cantitatea. Nimic mai mult.

Ca să trăieşti ca meşteşugar, n-ai asemenea coşmaruri. Trebuie să produci bine. Cât de bine se poate. Nu trebuie să faci cercetare, trebuie doar să cunoşti bine vechile metode şi să fii la înălţimea lor. N-ai nevoie de nu ştiu ce linii de credite la bănci, totul e aproximativ la îndemâna ta, mai ales dacă vrei să continui o meserie practicată din generaţie în generaţie.

Hai să vorbim despre agricultură, la care mă pricep cât de cât, ca practician. Ca să produci multe cereale, ai nevoie de mecanizare. Costurile utilajelor sunt însă colosale. Prin comparaţie, caii şi uneltele tradiţionale sunt ieftine. Ce se întâmplă dacă vrei să nu fii un simplu ţăran, ci un fermier? Te împrumuţi la bancă. Ai de plătit împrumutul, precum şi dobânzile la împrumut (care nu sunt niciodată mici).
Trebuie ca întreaga ta mentalitate să se schimbe, să fie una CANTITATIVISTA. Repet, fermierul e un capitalist, pe el nu-l ţine dragostea de sat şi de muncile câmpului, el are o uzină de condus. Una care produce carne de porci, sau grâu, sau lapte de vacă. El nu mai are relaţii cu animalele lui, pentru ca nu poţi avea relaţii de afectivitate cu un strung.

 

Automatizare

 

Am cunoscut un om care a făcut acest pas. Avea o fermă de iepuri, cu un nucleu de 100 de iepuroaice mame. Mai ţinea şi 50 de capre. Avea, deci, specialitatea lui. Lucra singur, şi vindea cam 4000 de carcase de iepuri anual, plus laptele de la capre. La un moment dat s-a asociat cu alt fermier, şi produceau brânză de capra, era deci mai bine.

L-a pus dracul să se ducă la banca, la Credit Agricole (am uitat să spun că fermierul în cauza era francez). S-a împrumutat de 100.000 de euro. Numai că i-au pus condiţii. Să-şi tripleze nucleul de iepuroaice mame. Să ţină 200 de capre, nu 50. I s-a impus deci să fie capitalist, i s-a impus CANTITATEA.

A angajat oameni. A introdus elemente de automatizare. A cumpărat utilaje. A pierdut legăturile ţesute între el şi animale, n-a mai văzut în ele decât unităţi de producţie. A început să muncească mai mult, şi mai mult, fiind permanent în criza de timp. Devenise un fermier, nu mai era un ageamiu, carevasăzică.

Într-o zi, piaţa franceză a fost invadată de carcase de iepuri din Polonia şi Ungaria. Ieftini şi enorm de mulţi. El n-a putut coborî preţurile suficient, avea o bancă de plătit, avea angajaţi, protejaţi de legi şi de convenţii salariale. A dat faliment. Credit Agricole i-a luat totul.
Întrebare: dacă ar fi rămas un mic producător, ca până atunci, s-ar fi putut adapta? El e convins că da. Şi eu sunt convins.

Distributismul nu înseamnă distribuirea feliilor de pâine în mod egal. Distributismul nu înseamnă în linii mari să împarţi rezultate, ci premise. Distributismul nu înseamnă, nici atunci când vine vorba de împărţit ceva, să se împartă în mod egal.
Distributismul nu vizează rezultatele muncii, ci premisele ei. Cu împărţitul sărăciei s-a ocupat socialismul, cu coagularea bogăţiei s-a ocupat capitalismul. Într-un anume sens, şi socialismul, şi capitalismul au fost concomitent forme ale raptului instituţionalizat. Socialismul a vrut să ia de la bogaţi, capitalismul de la săraci. Nu discutăm de moralitate aici, când vine vorba să iei, se numeşte furt şi basta.

Distributismul sesizează nedreptatea în alt punct: în accesul la mijloacele de producţie. Proletarul e la fel de fragil şi sub socialism, şi sub capitalism. De la ambele are aşteptări, şi cine aşteaptă e până la urmă un om cu mâna întinsă, un cerşetor deghizat. Ambele orânduiri îi pot da din când în când ceea ce vrea, poate şi mai mult, dar proletarul rămâne consecvent dependent de cel care-i dă.

Distributismul (cuvânt nou pentru haine vechi) vrea să lichideze proletarul transformându-l în producător. Cu cât vor fi mai mulţi producători, cu atât va fi mai bine pentru toţi: producători individuali, asociaţi, mergând până la mari cooperative de lucrători-proprietari.
Forme ale distributismului există în România, în partea pe care o considerăm cea mai puţin moderna. Islazurile comunale sunt forme ale coproprietăţii. Cel mai sărac om din sat, care n-are o palma de păşune a lui, are acces la bunul comun. Nu devine bogat din asta, dar n-are a întinde mâna la pomana nimănui. Dacă vrea mai mult, cumpără pământ. Nu se pune problema egalităţii aici, dar nici a pomenilor din partea sistemului.


Păcat că ideea de cooperativă a fost compromisă de comunism. Va trebui să le reinventăm. Să facem cooperative la ţară, dar şi la oraş. Să dezvoltăm în regim de cooperative exploataţii agricole şi ateliere meşteşugăreşti. Se poate. Chiar foarte bine se poate.

Hai să venim şi cu un exemplu concret. Zilele trecute mi-am cumpărat o geantă din piele de la o familie care are propriul atelier, în inima Clujului. Am dat mai puţin decât pe una de import, italienească, Leonardo. Cu 100 de lei mai puţin. Mă vede zilele trecute un prieten, amator şi el de lucruri frumoase şi trainice. De la Bel-Art, zice? Da, îi răspund. Fii sigur ca te ţine 10 ani, îmi spune. Înainte avusesem una italienească, m-a ţinut 3 ani, după care a trebuit s-o convertesc în geantă de scule, nu mai era buna de nimic.

Deci se poate. O familie deţine un atelier de pielărie. Produc puţin, vând greu, dar obiectele sunt făcute pentru un deceniu. Sunt proprietarii mijloacelor de producţie, nu trăiesc strălucitor, dar nu asta e ideea. Sunt un punct de referinţă pentru clienţii lor. Asta e distributismul.

Unii spun ca distributismul va aduce şomaj şi stagnare. Lăsăm deoparte faptul că şomajul este consecinţa urbanizării şi a capitalismului, fiind necunoscut (cel puţin ca flagel social) înainte de revoluţia industrială. Deja mi se pare semnificativ, totuşi. Capitalistul, dacă are de ales între un robot şi un angajat, preferă robotul. Nu degeaba muncitorii care au văzut productivitatea maşinilor le-au distrus, la începuturile capitalismului, pentru că e clar că maşina este cea care-l trimite pe om în şomaj, nu altcineva.

Însă mai e ceva. Se spune că progresul este apanajul capitalismului. Problema e dacă trebuie să ne scoatem pălăria şi să ne închinăm la progres. Aici eu zic că nu. Dacă va mai tine mult, progresul o să ne omoare pe toţi. Şi asta o ştiu toţi oamenii care au priceput că o jucărie mai bună azi ca ieri e până la urmă acelaşi lucru, doar că-ţi ia ochii.

Sunt filosof? Nu. Când Renault a scos pe piaţă Loganul, ziariştii de specialitate au strâmbat din nas. Ba că motorizarea era deja folosită pe nu ştiu câte maşini, ba că bordul e de la cutare Megane din ’80, ba că maşina e prea colţuroasă, ba că lipsesc dotările, ba că e prea urâtă şi prea leneşă. Şi totuşi, maşina se vinde ceva de speriat. De ce? Pentru că oamenii au fost bucuroşi să cumpere o maşină făcută din bucăţi deja utilizate la alte modele, fără cine ştie ce dotări, fără mofturi. Fără progres. O maşină pur şi simplu.

Succesul modelului Logan arată ca nici stagnarea nu-i rea. N-avem nevoie de rachete, sunt suficiente maşinile decente. Progresul poate lua şi o mică pauză. Progresul e scump, e mai ieftin să te mulţumeşti cu ceea ce este.

Marea problemă a capitalismului este chiar asta: e exorbitant de scump. Are nevoie de oameni care să nu-şi aparţină, care să muncească până peste poate, care să se anuleze spiritual, sacrificându-se pe altarul capitalismului. Nici o orânduire de până acum n-a avut asemenea pretenţii de la om, fără să fie capabilă să dea ceva în schimb. Capitalismul mai este scump şi pentru că aruncă bani pe tâmpenii (publicitate, entertainment), schimbă prea des aparenţele în numele progresului, consumă enorm de multă energie. Situaţia nu poate dura indefinit, vine o vreme când face poc. Nu poţi să rozi oameni, resurse şi energie fără să pui ceva în loc. Nu totdeauna.

sursa: Radu Iliescu,  A Treia Forţă. România profundă

Anunțuri

20 răspunsuri

  1. – ce nevoie ai de o maşină rapidă, dacă nu ai unde să fugi pentr că nu ai şosele, iar chiar dacă ai avea, nu te lasă legea.

    – cele mai multe produse capitaliste sunt făcute să dureze atât cât să îi ofere proprietarului/rei impresia de durabilitate (impresie falsă, după cum se va vedea în continuare) penrtu a putea fi dispus să cumpere un produs nou la scurt timp. de ce să cumpere unul nou? din mii de motive. iar unul dintre ele este „îmbătrânirea morală“… loganul e mai leneş decât multe maşini vechi, străine, dar are colţurile mai teşite (sau oricare alt motiv vreţi).
    calculatoarele portabile sau componentele pentru cele de birou sunt făcute în ţări aşa-zis sărace, unde mâna de lucru este ieftină, dar, în acelaşi timp, nespecializată. se foloseşte puţin fludor (sau ce s-o mai folosi acum), iar în câţiva ani te miri de ce pocneşte.

    mercedesul şi-a construit reputaţia pe sloganul care avea acoperire: maşina de o sută de ani. azi? prea puţine maşini actuale mai trec de 10 ani (şi nu mă refer la îmbătrânirea morală). după cel mult 5 ani încep să cadă piesele. iar piesele schimbate sunt potrivite de tot soiul de „meseriaşi“ care le aşează în conformitate cu şpaga dată (chiar dacă maşina este în garanţie). tabla nu mai este ca pe vremuri, după 2-3-4 ani începe să ruginească. dacă dai cu ea într-o maşină veche îi plângi de milă.

    şi aşa mai departe.

    de fapt, capitalismul înseamnă consumis. unul la pas alergător şi fără pauză de tras sufletul.

    din punctul ăsta de vedere, comunismul (deşi şi ideea de comunism a fost trasă prin noroi de cei/cele care l-au pus în practică) îţi oferea o garanţie a lucrului bine făcut. iar piesele de schimb (acolo unde era nevoie) se găseau oriunde, la preţuri rezonabile, iar ceic are trebuiau să le aşeze la locurile lor cunoşteau meseria. pentru că asta făceau de când se ştiau,, schimbări majore nu prea erau (iar dacă erau se făceau instructaje peste instructaje), iar schimbul de informaţii nu era interzis (stupid) de vreun contract de confidenţialitate…

    nu sunt fanul niciuneia dintre orânduirile sociale prin care am trecut ca omenire, ci sunt fanul lucrului bine făcut. a simţului de răspundere şi nu a asumării răspunderii pentru că ştii că nu te trage nimeni de urechi şi nu vei avea de suferit de pe urma ei. sunt fanul înrăit al lucrurilor făcute să dureze, al lucrurilor care merg ca unse, al lucrurilor făcute ca la carte.

    • in al 3-lea razboi mondial armat dac va fi , vor fi spulberate toate aceste obiecte de lux in cateva clipe …. deci ce sant averile mari ??? praf in vant … iluzii optice …

    • Comunismul nu prea se poate spune ca oferea garantia lucrului bine facut. Nu cred ca lucrurile erau neaparat mai trainice, desi unele (mobila, sa zicem) chiar asa erau, numai ca produsele se gaseau greu si deci se inlocuiau mult mai rar. Stii probabil cat de greu se cumpara o masina, cat se astepta, asta pe langa faptul ca nu aveai de ales intre multe marci/modele, toti aveau Dacii. Daciile astea doar ni se par noua acum niste masini trainice, de fapt se stricau des. Erau insa niste masini foarte rudimentare pe care oamenii, de nevoie, invatasera sa le repare, chiar prin improvizatii. Sincer vorbind, in comparatie cu tehnica anilor 80 din restul lumii, produsele comuniste erau in marea lor majoritate mult ramase in urma si de o calitate inferioara, numai ca noi numai pe alea le aveam.
      Imbatranirea morala a produselor de azi poate e exagerata de marketing, dar e in multe cazuri reala. La calculatoare, de exemplu, unul produs prin 2002-2004 nu mai e azi bun de nimic, nu mai poate rula aproape nici un program si pentru nevoile de azi are o memorie foarte insuficienta. Chiar dupa 1-2 ani incepe sa se vada ramanerea in urma.

      • MArea majortiate a lucrurilor chiar ţineau mai mult decât cele fabricate în ultima vreme.

        Daciile… da, exista şia tunci, ca şi acum NOROCUL, ŞANSA. Partea bună era că piesele de schimb, aşa cum am spus mai sus, se găseau peste tot, iar meseriaşiii cunoşteau meseria. Am auzit de nenumărate ori oameni care şi-au luat maşini străine şi care au avut probleme cu ele imediat după ce le-au luat şi nu găseau niciun meseriaş care le rezolve. Iar de la service-urile firmelor respective erau la fel de „meseriaşi“ ca şi cei de la service-urile de cartier.

        Gândeş-te, apoi, la preţul pe care îl plăteşti acum pentru piesele de scchimb şi la cel pe care îl plăteai atunci. La preţul manoperei de acum şi cel de atunci.

        Gândeşte-te la consumul de carburant care, în multe exemple, nu a scăzut, ci a crescut.

        Gândeşte-te la dotările de atunci şi cele de acum. Şi îţi dau exemplu o grămadă de maşini vechi care au dotări ultra pe care astea noi le bagă la suprapreţ.

        Şi multe altele.

        Calculatoarele sunt foarte bune şi după 10 ani, pentru marea majoritate a oamenilor. Da, dacă vrei să joci nu ştiu ce joc, nu mai sunt bune. Dacă eşti disperat/ă să ai ultimul program, care nu are decât o mică diferenţă, de multe ori, fără importanţă, faţă de varianta anterioară, s-ar putea să îţi ceară un calculator mai performant pentru că a fost modificat să facă acest lucru. Dar crede-mă că merge la fel de bine şi pe unul vechi.

        Acelaşi lucru şi cu jocurile. Nu este vorba neapărat de super efecte care să aibă nevoie de putere şi placă grafică de ultimă generaţie.

        Este aceeaşi manevră ca în cazul viruşilor. Companiile astea sunt interconectate. Ori cei care produc programe sunt „răsplătiţi“ de către fabricanţi pentru a le face astfel încât să necesite un calculator mai puternic. Gândeşte-te că sunt multe componente pe care le poţi schimba dar care nu se mai potrivesc cu vechiul soclu exact din acelaşi motiv.

        În încheiere, din punctul lor de vedere, banul trebuie să circule. Dar doar într-o singură direcţie: de la noi la ei. Ei ne dau ceva, cât să avem impresia că suntem răsplătiţi pentru munca (de multe ori nepreţuită) pe care o deunem, iar apoi vin cu trompeta să ne îndemne la aruncarea banilor în buzunarele lor.

        • Cred ca exagerezi cu calitatea Daciilor. Erau masini facute cu costuri minime si din start gandite sa fie folosite mult timp, in ciuda calitatii lor inferioare. Pretul pieselor de schimb si al reparatiilor e irelevant, pentru ca sistemul economic era comunist, si deci preturile erau hotarate centralizat si nu aveau nimic in comun cu eficienta economica. Dacia avea intr-adevar cateva calitati, pe care le scoti tu in evidenta, dar ele aveau sens numai in societatea comunista. De fapt, era o masina complet inferioara, invechita ca design si tehnica, fara dotari elementare.

          Eu inca mai am, de exemplu, prima mea masina, un Opel fabricat in 1993 si pe care l-am cumparat initial la mana a doua, adus din Germania. Masina inca mai functioneaza fara probleme, dupa 17 ani, si n-a avut niciodata probleme majore, desi acum e cam ruginita din cauza ca o conduc maxim de 2-3 ori pe an. Majoritatea masinilor de azi ar putea fi folosite mult timp, desi e corect ca reparatiile nu mai pot fi facute prin improvizatii in fata blocului.

          Referitor la ce ai spus ca n-ar fi nevoie de masini rapide pt. ca n-avem sosele: asta e valabil in Romania, unde guvernul fura in loc sa faca autostrazi. In alte tari e plin de ele si se poate merge prin toata Europa numai pe autostrazi si numai cu 130-140km/h.

          Si cu calculatoarele cred ca gresesti. Unul vechi e poate bun pentru operatii elementare, precum a trimite un mail sau a scrie un document in Word, dar cam atat. Cred ca am mai spus, modelele vechi au o memorie foarte mica pentru ce e nevoie acum, nu pot citi sau scrie DVD-uri, nu pot deschide o multime de pagini de Internet, functioneaza in general foarte incet, nu suporta programele cat de cat noi, etc, etc. Chiar sunt curios, al tau cat de vechi e? Sunt convins ca n-are 10 ani vechime.

          Teoriile precum cea din articol par foarte tentante, dar nu sunt pe aceeasi lungime de unda cu natura umana. Stagnarea si mediocritatea generala pe care le presupune un astfel de sistem sunt azi practic imposibile.

  2. capitalismul mai este scump pentru că roade încontinuu cantităţi uriaşe de resurse. oameni, animale, plante, resursele pământului.

    a pune în loc lucruri artificiale, doar pentru a da bine la cifre, nu este o soluţie sustenabilă, cel puţin nu pe termen lung.

    iar, în cele din urmă, deşi nula urmă, progresul bazat pe consumism ajunge foarte repede (din motive pe care le consider la mintea găinii) într-un blocaj mai mare decât cel provocat acum de sforari.

  3. Capitalismul este sclavagismul modern care s-a extins la toate mijloacele de care se pot folosi pentru scopul unic: PROFITUL.
    Ei bine, aceasta este problema omenirii moderne: consumul in exces a resurselor.
    In natura animalele folosesc resursele exclusiv pentru satisfacerea nevoilor imediate si nu le strang, depoziteaza si proceseaza(caci altfel se strica) pe termen lung antrenand astfel alte consumuri inutile.
    Noua ne trebuie mai multe case, masini, bijuterii, camari pline cu mancare conservata bine sa nu se altereze desi avem o singura intrare si 2 iesiri in functie de consistenta materialului ce se evacueaza.
    Deci lacomia strica omenia!
    Fetita mea de 5 ani stie deja ca reclamele sunt mincinoase si ma intreaba de fiecare data daca ” si astia mint?” atunci cand vede o reclama noua.
    I-am demostrat cumparand si aratandu-i produse la care se face reclama si a inteles prin comparatie ca nu sunt asa cum le prezinta ei.
    Acesta cred ca este un prim pas catre schimbare. Asta pot face doar parintii care au inteles deja cum stau lucrurile desigur.
    Toate bune!

  4. Tot ce vad azi in jurul meu, ma convinge pe deplin, ca totul este numai lacomie, si distrugerea deliberata a naturii. Sunt fiu de taran, si am trecut vara trecuta prin citeva sate din sudul Dobrogei , Ostrov, Baneasa, Oltina, Ion Corvin; nu mi-a venit sa cred in ce stare jalnica sunt. Pina in 90 era o placere sa privesti dealurile pline de livezi si vii atent ingrijite, acum e pustiu, totul a fost taiati si arsi, ptr ca cine nu a muncit inainte de 90 , nu munceste nici acum la sate, doar asteapta sa le dea comuna ajutor, sa aiba ce bea 2-3 zile la circiuma satului. Apoi a venit vorba de lacuri; zic, cel putin aveti peste, si aduce ceva venituri comunei( e vorba de lacul Oltina) , Raspunsul, nici nu-i vedem coada , este al tov. adrian nastase . Mi-au cazut ochii-n gura cind am auzit! „Cum, e proprietatea comunei, nu e legal asa ceva! E, uite ca la noi orice e posibil. De ce oare, orasele si comunele noastre , nu au sa zic asa, „autonomie”, sa nu mai astepte in fiecare luna banii de la judet ptr plata bugetarilor. Modelul nordic mi se pare destul de practic; comuna sau orasul isi face singura bugetul pe fiecare an, si trage din salariul fiecarui muncitor, sau somer, o cota parte, care merge la serviciile de baza (sanatate, invatamint etc).Sunt convins ca in fiecare sat, comuna, oras, sunt destule posibilitati de dezvoltare locala, mai ales agricultura, cresterea animalelor, pomicultura, viticultura, pescarie. Dar tot la fel de mult sunt convins , ca toate acestea au fost „ajutate „sa nu mai functioneze. Cit de Un taran la coasaspre reclamele care apar, sunt o mizerie. O marfa buna, se vinde singura, nu e nevoie de a cheltui bani si energie in plus. Cred ca toate au o limita; stiinta se va termina, si sper ca si lacomia , pe care unii o numesc profit, sau mai stiu eu cum. O gluma veche dar actuala; reporterul il intreaba pe un taran ” CUm e bade, nu e mai bine in comunism decit atunci cund lucrai la arendas? Cite camasi aveai atunci? ” ” Apoi de, ce sa zic aveam 5 camasi de in”. Si acum a cite ai? „Pai , mai am 3 din alea 5.” Si chestia cu productivitatea muncii .Un taran la coasa, vine brigadierul si zice ” Badie miine sa faci coasa dubla , sa tai in ambele sensuri, si inainte si inapoi. Taranul vine a doua zi cu coasa dubla, vine si brigadierul, il admira, si ii zice, ” auzi bade, miine sa iei si o grebla o legi la spate, si stringi si ce cosesti , ca sa mearga treaba mai repede. ” Bietul taran , vine ziua urmatoare asa cum ia spus sefu. Pe la prinz, cind il vede pe sef venind, lasa tot si o rupe la fuga spre sat. Acasa il intreaba sotia ce s-a intimplat de e asa de palid. II explica toata povestea si zice „Brigadierul asta e nebun, e in stare sa-mi lege si un felinar de „sula, sa pot cosi si noaptea”! Iertati-ma de v-am plictisit.

  5. Cantitate , risipa , lacomie , cultul banului , apologia sexualitatii vulgare (de ex. Iurie Darie si Anca Pandrea) , compromisul , manipularea , otravirea colectiva cu alimente, minciuna pe post de adevar…..

    Dumnezeu nu este cantitativ , El umbla dupa oaia ratacita.

  6. Foarte interesant subiectul, Felicitari..io cred ca nu capitalismul este vinovat..ci noi ca oameni…daca castigi sa zicem 2000 de lei pe luna muncind,nu-ti mai ajunge?!…ce faci te duci la banca si te imprumuti…aici e un risc foarte mare..de ce? deoarece omul e nesatul…pai da aia de la banca sunt fraeri sa-ti dea tie bani sa i investesti sa castigi…intai castiga ei apoi daca e sa fie castigi si tu…sansele in cazul unui credit sunt de 5%…parerea mea..cat despre munca: ne-am invatat sa ni se dea,de lucru,bani,mancare…ei bine acum nu-ti mai da nimeni nimic fara bani…capitalismul nu ar fi o idee proasta dar intervine gandul de imbogatire rapida…care a luat mintile tinerilor de azi…si io sunt tanar dar am ajuns la concluzia ca imbogatirea rapida nu ne este folositoare…fiecare ar trebui sa faca ceva si sa fie multumit cu cat de putin…

  7. Eufrosin pentru a produce cantitate ai nevoie de piata de desfacere..trebuie sa si vinzi…e adevarat,vinzi esti bun nu vinzi apuca-te de altceva…modernizarea e buna pana la un loc..aceasta sa nu inlocuiasca omul in totalitate…un robot lucreaza 24 din 24 , 7 din 7 etc …lucrul de serie cu ajutorul automatizarii scade pretul si cauta cantitatea….luxul in schimb are nevoie de calitate…sunt tinte de piata diferite: un somer nu va cumpara niciodata un produs din carne ecologic crescut animalul cu produse naturale cu un pret de 5 ori mai scump…este foarte simplu sa luam exemplu o ferma de porci: totul automatizat cu 2,3 angajati se pot creste 3000 de porci,folosind substante chimice pentru hranire se pot obtine tone de carne foarte ieftine…daca un kg de carne costa sa zicem 150 de lei…tu ca fermier mic cu 5 porci pe care ii cresti cu hrana naturala..nu vei obtine un profit asa mare deoarece folosesti produse scumpe…pe cand cel cu 3000 de porci hraniti cu produse chimice ieftine va fi mai castigat..trebuie sa mai stim urmatoarea treaba: cantitatea face profitul mare…sa facem o socoteala: ferma mare produce 4 tone de carne…taxe,hrana,angajati,restu iese 3 lei profit la kg…tie cu 5 produci 400 de kg, profit 1 leu…si o sa vinzi greu marfa deoarece lumea in genral cauta ieftin si cantitativ…concluzie: io zic ca automatizarile sunt facute pentru a ne usura munca si pentru a ne ajuta…dar nu sunt deacord cu automatizarea totala si disparitia omului din campul muncii.

    • dacă ăşa cu fermă ar hrăni animalele cu produse naturale, totul ar fi ok. când, însă, le hrăneşte cu chimicale iar apoi bate toba că el are carne naturală treaba nu mai e ok.

      • daca le-ar hrani cu produse naturale nu ar mai obtine profit asa mare…multi se bazeaza pe cumpararea unor produse cat mai ieftine…deoarece daca tu chiar vrei sa faci ceva din dragoste pentru acel domeniu si ai hrana foarte buna si foarte scumpa trebuie sa ridici si pretul carnii.

  8. Una din legile de baza ale capitalismului este „cererea stabileste pretul”. Sa vedem ce inseamna de fapt acest lucru.
    Daca o firma produce 1000 paini pe zi si le vinde la 1 leu bucata, fiind foarte multumita de afacerea aceasta, in momentul cand exista o lipsa de paine pe piata cauzata de un cataclism sau de marirea numarului de cumparatori, firma aceea care le poate produce mai departe cu aceleasi costuri si profit , va mari pretul doar fiindca mai multi au nevoie la acel moment de paine ei, pe care mai inainte o vindea f. multumit cu 1 leu. Faptul ca o cerere mai mai mare mareste pretul este bazata pe pura lacomie. In acelasi timp aceeasi firma va da painea mai ieftin la un cumparator grosist care ii promite sa-i ia toate painile la un loc sau o cantitate mai mare de paini astfel incat acesta sa nu se mai chinuie sa le vanda cu bucata (desi le vinde fara probleme si cu bucata)
    Intr-un caz lacomia producatorului va mari pretul in celalalt caz lacomia si comoditatea va micsora pretul de vanzare, desi costurile productiei sunt aceleasi.
    In ambele cazuri se schimba doar profitul.
    In primul caz firma va exploata indivizii din lacomie, in al doilea va face un favor celor mai mari ca el, spre pierderea lui, caci cumparatorii puternici ii vor dicta conditii si pretul caci a devenit dependent de numai unul. In primul caz este lacom, in al doilea caz este prost si va fi condus de lacomia altora.

    Toate greselile societatii se pot reduce la greselile si insusirile individului. Am devenit comozi si lacomi, spre urmare si prosti, si ca urmare vom fi condusi si inrobiti de cei destepti sau de cei puternici care au stiut candva in trecut sa fie destepti si sa profite de fraieri, lacomi si de cei comozi. Iar guvernele sunt o imagine concentrata a sumei indivizilor societatii.

    Vedeti filmul FOOD Inc,, pt. a intelege ce este capitalismul de fapt si unde duce.

    Filmul FOOD Inc, tradus in romana, online
    http://fymaaa.blogspot.com/search/label/CODEX%20ALIMENTARIUS

    • Pretul painii creste atunci cand:
      -se scumpeste graul(prea putin grau creste pretul lui)
      -se scumpeste energia
      -se fac modernizari
      -se scumpesc drojdia si sarea
      Ce ai observat tu e probabil urmatorul fapt: toti profita si la o scumpire de 3% mai pune si comerciantu inca 2 sa fie 5% …acel 2 fiind nejusticat.

  9. Cititi si semnati PETITIA impotriva folosirii in premiera in Romania a unei substante cancerigene-INITIUM .

    ivanovele.wordpress.com

    Romania este prima tara din lume care va folosi in agricultura un compus chimic pe baza de initium, un ingredient activ din noua clasa a substantelor chimice impuse de”Codex Alimentarius”.
    Produsele vor fi furnizate de compania germana BASF si vor fi folosite pentru culturile de struguri, cartofi, rosii, castraveti si ceapa.
    Pentru publicul larg se spune ca „beneficiile pe care le-ar aduce aceasta substanta sunt legate in primul rand de combaterea daunatorilor, dar, totodata ea micsoreaza si durata in care se obtine recolta.” Dupa ce acest produs va fi experimentat in Romania, urmeaza sa fie omologata utilizarea lui si in Olanda, Germania, Franta, SUA, Canada si Marea Britanie.
    Neoficial, conform cercetatorilor care combat „Codex Alimentarius”, folosirea produselor cu initium sporeste cu pana la 65% rata riscului de cancer de colon, substanta, care intra rapid in combinatii chimice, devenind reziduala in organism. De pilda 1 mg de initium intrat in organism o singura data se elimina in aproape un an. Or, daca acest produs este folosit zilnic, practic el nu mai este eliminat din organism. Apoi, asa cum initium ajuta la cresterea rapida a celulelor leguminoase, la fel de repede va conduce la marirea tumorilor maligne. (sursa: Agentia de Investigatii Media)

  10. Check this out:
    http://www.good.is/post/mcdonald-s-hamburgers-don-t-age/

    Davies a cumparat de la McDonalds un Hamburger si cartofi prajiti si a vrut sa vada cum se altereaza fotografiindu-i zilnic. Spre surpriza tuturor acestia
    si-au pastrat forma nealterand inca dupa 137 de zile (4 luni si jumate).
    Portia de la McDonalds a ajuns in ziare si la televiziune si toata lumea se mira cum se poate ca niste produse alimentare sa nu se strice…
    Mai trebuie sa ne miram ?

    • normal că nu.
      mai sunt însă unii, care se dau mari cunoscători şi dezvăluitori ai sistemului care se miră şi se întreabă dacă ar fi ceva în neregulă cu aceste chimicale.

Răspunde!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: