Justiţie nu doar oarbă, ci de-a dreptul proastă: responsabili dpv legal, la 4 ani!

Trăind atâta amar de vreme pe pământul celor care se cred liberi în ciuda evidenţei şi obişnuit fiind cu prezenţa ubicuă a avocaţilor dotaţi cu „scanners” (receptoare radio performante) cu care ascultau poliţia ca mai apoi să urmărească literalmente ambulanţa până la Urgenţă pentru a-i propune rănitului un gheşeft rezultat din darea în judecată a orişicui, ar trebui că următoare ştire să nu mă mai surprindă. În fond eram acolo atunci când poliţia statului Florida a pus în cătuşe un băieţel de 6 ani care nu îşi purta casca regulamentara pe când se dădea cu bicicleta…

Ţara în care te temeai din suflet atunci când copiii tăi se juleau la genunchi, sau poate se învineţeau ferească sfântul la faţă, căci nu lipseau binevoitorii care să sune teroriştii deghizaţi ca servicii sociale care să ţi-i umfle din curtea şcolii pentru a-i da apoi spre adopţie unui cuplu de homosexuali, continuă să ne dea exemplele de groază care ar trebui să pună în modul cel mai serios pe gânduri, pe tot românul care crede că L-a prins pe Dumnezeu de picior la loteria vizelor..

Într-adevăr, peste 50% din cuplurile înregistrate naţional ca părinţi adoptivi, sunt homosexuali sau lesbiene. Chiar dacă vă obţineţi copiii înapoi (dacă doar unul are julitură, îi răpesc pe toţi, pentru a „preveni abuzul”!), după un an-doi în „grija” lor tandră, vă garantez, nu vor mai fii aceiaşi.

În New York astăzi au fost atinse noi cote ale absurdului într-o societate aflată în derivă:  doi copilaşi de 4 ani, un băieţel şi o fetiţă, au fost declaraţi responsabili pentru accidentul care a avut loc atunci când dându-se cu bicicleta împreună pe strada 52 din Manhattan sub supravegherea mamelor lor, au lovit din greşeală o bătrână de 87 de ani care şi-a rupt şoldul în urma căzăturii.  Nu mă îndoiesc că îşi purtau căştile, dar când ghinionul te urmăreşte, fragezia vârstei nu contează: trustul bătrânei milionare a dat în judecată cei doi copii, precum şi pe mamele lor pretinzând că au fost neglijenţi. În mod normal aţi râde de absurdul situaţiei, dar nu şi în America:

Judecătorul  Paul Wooten al Curţii Supreme din  Manhattan, i-a declarat pe copii responsabili pentru accident, permiţând procesului să meargă mai departe. Cererea de anulare a procesului făcută de avocata celor două mame a fost respinsă pe temeiul că unul dintre copii, fetiţa Juliet, este la doar trei luni distanţă de împlinirea vârstei de 5 ani!  Prezenţa părinţilor în timpul activităţii copiilor nu a contat în faţa judecătorului care şi-a exprimat dezaprobarea pentru „lipsa prudenţei” dovedită de cei doi copii.

Uitasem să menţionez: femeia în vârstă de 87 de ani, a murit din cauze ne-conectate accidentului la trei luni după ce acesta a avut loc. Cu toate astea, procesul e pe rol. Pagube de ordinul milioanelor de dolari atârnă nu numai peste capetele părinţilor, cât şi peste ale celor doi copilaşi, înainte ca ei să fi câştigat un singur ban. Curtea supremă din Manhattan, le poate distruge viitorul din cauza unui simplu accident de bicicletă la vârsta nevinovăţiei.

Dacă cunoaşteţi pe cineva care „a lovit” loteria vizelor, daţi-i informaţia spre digerare: ajutându-i să evite un mare rău, se cheamă că le-aţi făcut un nespus bine.

sursa New York Times

Din arhiva KGB – Zinoviev către Lenin: „Te pup pe tine şi fun­dul tău marxist”

Data viitoare când îi auzim pe trepăduşii politikului-corekt lustruind pe tema „ne-discriminării minorităţilor sexuale” şi a altor porcării anti-românesti asortate, să ne aducem doar aminte ai cui degeneraţi urmaşi fizici şi spirituali sunt ei, apoi să le tragem din adânc un flit pe care să şi-l amintească câte zile blestemate vor mai avea ei pe pământ:

Zinoviev catre Lenin: „Te pup pe tine si fun­dul tau marxist”

Cotidianul bulgar „Trud” publica, intr-unui din numerele sale recente, un articol senzational despre viata amoroasa a liderului revolutiei bolsevice, Vladimir Ilici Lenin. Doctorul in istorie N. V. Sokolov a cautat mai mult timp prin arhivele rusesti, iar ceea ce a descoperit a meritat efortul depus: V. I. Lenin a fost homosexual! Istoricul rus afirma, in baza unor scrisori pe care le-ar fi gasit in arhive, ca amantul lui Vladimir Ilici a fost un lider de nadejde al comunistilor, Grigori Zinoviev. Va prezentam in intregime articolul publicat de Trud”.

VI Lenin, unul dintre tatucii fondatori al comunismului

Inainte de a se ocupa de materialele de arhiva, autorul articolului a cercetat cronica oficiala, publicata in editia din 1981 a scrierilor lui V. I. Lenin. Acolo putem citi: „Pe data de 8 iulie 1917, G. Aliluev si Stalin ii insoteau pe Lenin pana la Gara Razliv, unde Lenin s-a adapostit in sura muncitorului N. A. Emilianov. (Autoritatile il cautau pe Lenin, care era considerat un criminal.) Emilianov arendeaza cateva hectare de pamant la 5 km de lacul Razliv si mai tarziu ii duce pe Lenin si Zinoviev la coliba pe care a construit-o singur acolo…” intrebarea este, de unde apare Zinoviev?

Zinoviev - partea masculină

In biografie se spune: „Lenin a avut mult de lucru. A scris articole”. Da, intr-adevar, Lenin a scris cateva articole pentru care i-au fost necesare 5—7 zile. Dar el sta in coliba pana la 5 august. Citim mai departe: „Lenin se plimba, facea plaja, inota in lac, pescuia”. Cu alte cuvinte, Lenin s-a odihnit o luna dupa care a plecat in Finlanda.

In aceste conditii, ce a facut acolo Zinoviev? De ce au locuit singuri? De ce in biografia lui Lenin putem gasi o sumedenie de amanunte, dar nu citim nici un rand despre coabitarea timp de o luna cu Zinoviev? La Razliv, relatiile dintre cei doi lideri comunisti capata o dezvoltare interesanta. Ei locuiesc singuri timp indelungat si aceasta aduce schimbari. In septembrie, Zinoviev i-a scris lui Lenin, care se afla in Finlanda:

„Draga Vova! Nu-ti poti inchipui cat imi este de trist fara tine, cat imi lipsesc mangaierile noastre… Poti sa fii sigur, de cand ai plecat nu m-am atins de nimeni. Poti sa fii absolut sigur in sentimentele mele fata de tine si in loialitatea mea. Crede-ma, nu m-am atins de un barbat sau femeie si nu o voi face. Numai tu imi esti apropiat. Vino, nu te teme. Voi pregati totul in modul cel mai bun”.

Lenin nu raspunde la aceasta scrisoare si Zinoviev ii scrie din nou dupa o saptamana:

„Draga Vova! Tu nu mi-ai raspuns. L-ai uitat pe micul Ghersele… Eu am pregatit pentru noi un lacas frumos. Putem trai acolo cat dorim… Este o locuinta minunata, acolo ne va fi bine si nimeni nu va putea impiedica dragostea noastra. Va fi ca inainte. Imi amintesc ce mare bucurie a fost intalnirea noastra, iti amintesti cum ia Geneva ne-am ascuns de aceasia femeie… Nimeni nu va putea intelege sentimentele noastre. Vino, cat mai repede. Te astept, floarea mea. Al tau, Ghersele”.

„Tu esti mare jucaus”

Dupa complotul din octombrie, Lenin revine la Retrograd. Zinoviev insa pleca la Moscova de unde ii scrie, din nou, lui Lenin:

„Ilici! Am executat toate ordinele tale. Aici este foarte greu si complicat, dar ma incalzeste gandul ca dupa cateva zile ne vom revedea si ne vom imbratisa. Numai speranta ca-mi esti fidel ma incalzeste. Te sarut pe tine si fundul tau marxist. Al tau, Ghersele”.

Aceste scrisori pun in prim-plan doua intrebari: de care femeie se ascund cei doi lideri comunisti si care din cei doi este pasiv si care activ.

In 1918, Zinoviev este mai concret: „Vova! De fiecare data cand sunt departe de tine devin trist. Tu esti mare jucaus. Te cunosc. Eu insa ma tin tare si nu-mi permit nimic. Inteleg cat de greu este sa te prefaci. Acum insa este mai bine. Nu trebuie sa ne ascundem de Nadejda, spre deosebire de ce s-a intamplat la Geneva, unde ea ne-a prins pentru prima data”.

Trebuie deci sa intelegem ca la Geneva, unde Lenin si Zinoviev s-au culcat impreuna pentru prima data, au fost prinsi de Krupskaia — sotia lui Lenin. Lenin recunoaste totul si ea nu-i mai face probleme.

Scrisoarea urmatoare este scrisa la Narva, in primavara lui 1918, cand Armata Rosie invinge fortele generalului Iudenici. Zinoviev triumfa. El scrie: „Vova! Voi sosi in curand si nu te voi lasa orice ar spune aceasta nesimtita. Asteapta-ma!”

In 1922, cand Lenin era grav bolnav, Krupskaia ii scrie lui Zinoviev: „Te rog sa nu-l mai deranjezi pe sotul meu cu cererile tale pentru intalniri. A sosit timpul sa va linistiti. Nerusinarea voastra nu se mai poate rabda. Ilici este bolnav”.

Spre finele anilor ’30, cand Zinoviev a fost executat, aceste scrisori au intrat in arhiva KGB. Fara indoiala, Stalin stia de ele. Ramane intrebarea: „De ce nu a ordonat distrugerea lor?”

Cosmin CORICIUC

Petio PETKOV

(„Evenimentul zilei”, 26 februarie 1997)

TRENUL SIGILAT

Capitolul 14

“O noapte rece, cerul instelta; mirosul de fan cosit,” scrie Zinoviev despre sederea lor in padurile de langa Razliv. “Fum de la un foc domol deasupra caruia fierbea niste carne de caprioara intro cratita mica. … Ne-am bagat in pat in aceasta mica magazie. Este frig. Ne invelim cu o patura veche pe care a gasit-o Emelyanov. Este ingusta si si fiecare dintre noi cauta sa lase cat mai mult celuilalt. Ilici (Lenin) imi spune ca el are o pufoaica si nu-i trebuie patura.

“Uneori nu pot sa adorm mai multa vreme, stau culcat intr-o tacere profunda. Pot sa aud bataile inimii lui Ilici. Dormim impreuna, lipiti unul de altul…”

Comunistii poponari

Un geniu monstruos

autor: Nicolae Dabija

Se spune ca Revolutia din 1917 a fost facuta de Lenin. Dar el va afla despre Revolutia Socialista (adevarata Mare Revolutie Socialista) de la 27 februarie 1917 din Rusia abia la 2 martie 1917 din ziare, cind se afla la Zurich. Ajungind acasa i-a spus N. Krupskaia: Este zguduitor! Ce surpriza! Inchipuie-ti! Trebuie sa mergem acasa, dar cum? Totul mi se pare atit de neasteptat! (in cartea lui Volkogonov, pag. 138).

Era atit de neasteptat pentru “conducatorul revolutiei proletare”: ministrii, demnitarii si tarul fusesera arestati. Altii facusera revolutia parintele caruia s-a dorit. S-a grabit sa plece spre Rusia.

In acele zile era in toi Primul Razboi Mondial.

Germania, care lupta contra Imperiului Rus isi dorea tara-rival paralizata din interior. Lenin fusese racolat de mai mult timp, impreuna cu alti “revolutionari de profesie” rusi, de catre politia secreta germana. I se sugereaza sa se intoarca in Rusia. I se dau fonduri impresionante de bani. Social-democratul german Eduard Berstein afirma: pentru a efectua revolutia din Octombrie Germania ii dase lui Lenin o suma “foarte mare, aproape incredibila”, de 50 de milioane de marci-aur. Cu acesti bani se putea face un razboi dar mite o revolutie.

Din legendarul tren blindat sau “sigilat”, daruit de nemti, inainte de a ajunge la gara Finlandeza din Petersburg, Lenin – cu “modestia” care-l caracteriza, telegrafiaza sefilor partidului bolsevic ca sosirea sa sa fie anuntata in ziarul “Pravda”, or, el nu dorea sa se intoarca ca un emigrant de duzina, ci ca un lider, de care pina la acea ora in toata Rusia n-auzisera decit o mina de oameni. In iulie 1917 Guvernul Provizoriu avea sa emita un ordin de arestare pe numele lui Lenin ca “spion german” pe baza de documente, intre ele, aflindu-se si Ordinul Bancii Imperiale Germane No. 7433, din 2 martie 1917 prin care era platit cu cincizeci de milioane de marci, dar colegul lui de liceu A. Kerenski, dorindu-si-l viitor aliat avea sa-l salveze in ultimul moment.

Pe front in 1917 nemtii aruncau in transeele ostasilor rusi manifeste semnate de V.I.Lenin,, care spuneau: “Predati-va! Aruncati armele si intoarceti-va acasa! Principalii vostri dusmani nu se afla in transeele germane, care-s si ei muncitori ca si voi, ci in scaunele guvernamentale de la Petrograd”. Lenin devenise aliatul cel mai de nadejde al dusmanilor patriei lui.

Mii de dezertori fugeau cu tot cu arme de pe front. Lenin le promitea pace, pamint, uzine, vodca si piine, fara sa munceasca. Asta-i face pe dezertori ca Lenin sa le fie simpatic.

Cercetatorii acelei perioade sint cu totii de acord ca arestarea lui Lenin in vara sau toamna anului 1917 ar fi schimbat cursul istoriei.

Lenin ne-a fost oferit mereu drept exemplu de mare patriot rus. Dar toate actiunile i-au fost indreptate pentru a provoca infringerea tarii sale in primul razboi mondial si a pune, el si partidul sau, mina pe putere. Visa sa transforme razboiul mondial intr-un razboi civil. Specula si el, ca si comunistii de azi, pe ideea internationalismului, mai importanta ca cea de patriotism. Generalul Erich von Gudendorff, seful Statului Major German avea sa scrie: “Inlesnind calatoria lui Lenin in Rusia, guvernul nostru si-a asumat o mare raspundere. Actiunea a fost pe deplin justificata din punct de vedere militar. Trebuia sa invingem Rusia”.

Dupa ce ia puterea, Lenin ii ajuta, din interior, pe nemti sa invinga Rusia. “Decretul despre pace” din noiembrie 1917 emis de Lenin insemna, de fapt, abandonarea fronturilor cu Germania de catre armata rusa, dar si o grava tradare de catre noua Rusie a aliatilor. România se pomenise de una singura pe Frontul de Est, contra puternicelor armate ale Kaizerului. La 3 decembrie 1917, la nici o luna de la preluarea puterii, bolsevicii stabilesc legatura cu germanii, intrebindu-i care sint conditiile lor. Partea germana cere cedarea unor teritorii de peste 150 000 kilometri patrati. Conform pacii de la Brest – Litovsk, conditiile careia Lenin i le-a dictat lui L. Trotski (Lev Bronstein, nascut la Telenesti), ajuns al doilea om dupa Lenin in vastul imperiu, ca acesta sa le accepte fara discutii: Rusia sovietica renunta la 34 la suta din populatia sa, 32 la suta din pamintul agricol, 89 la suta din minele de carbune. Buharin, care vede in aceste cedari “o tradare a revolutiei”, e numit de Lenin tradator. Intrucit Petrogradul urma a fi cedat si el benevol, Lenin muta capitala tarii la Moscova. Congresul Sovietelor voteaza la 15 martie 1918 Tratatul de Pace de la Brest-Litovsk cu 724 voturi pentru, 276 – impotriva, la rugamintea lui Lenin, care totodata indemna populatia “sa nu opuna rezistenta armatei nemtilor”.

Cetatenii rusi se intrebau, nedumeriti: “Cum este posibil ca trupele Kaiserului sa vina in trenuri de pasageri, ca niste turisti si sa ocupe oras dupa oras fara nici un fel de lupta?!” Lenin isi indeplinea promisiunile luate. Dar in curind Antanta, din care facea parte si România, avea sa invinga Germania si aliatii ei. Astfel Rusia bolsevica a fost salvata de “pacea rusinoasa” de la Brest-Litovsk, semnata de Lenin, prin care Rusia raminea aproape fara de teritoriu in partea ei europeana.

Lenin ne mai era prezentat de biografii sai drept model de democratie.

In iunie 1917, cind Guvernul Provizoriu, preintimpinat de incercarea bolsevicilor de a pune mina pe putere, a interzis orice fel de demonstratii timp de trei zile, Lenin a protestat vehement, afirmind ca “in orice tara democratica organizarea unor asemenea demonstratii este un drept irevocabil al fiecarui cetatean.”

Dupa 25 octombrie 1917, insa, daca o demonstratie, un congres, o manifestare nu era aprobata de Dzerjinski, seful CEKA, Lenin ordonase ca participantii sa fie sau arestati, sau impuscati pe loc. “Revolutia” din 25 octombrie 1917, n-a fost decit o banala lovitura de palat, in ea “n-a existat nici macar un singur ranit”. In Palatul de Iarna n-au intrat, cum arata filmele sovietice, soldati bolsevici, ci “o multime zdrentaroasa si furioasa, care s-a comportat cu violenta caracteristica unor astfel de gloate” (in cartea lui D. Volkogonov, la pag. 192). A fost o trecere pasnica a puterii de la un Guvern Provizoriu la altul, care urma sa fie si el la fel de provizoriu, cum se credea atunci. “Semana mai degraba cu o schimbare a garzii”, isi va aminti bolsevicul Suhanov. A doua zi insa Petersburgul se trezi intr-o alta tara, intr-o alta lume, intr-o alta epoca. Cea a inceputului unui dezastru care nici acum, la 2004, inca nu s-a incheiat.

Desi e oferit drept exemplu de rus veritabil (Maiakovski zicea: “Я русский бы выучил голько за то, что им разговаривал Ленин”), Lenin ii ura pe rusi.

Iar asa zisa « revolutie din Octombrie » din 1917 a fost una orientata contra poporului rus.

 

evrei comunisti New York, 1920

 

Din componenta primului Birou Politic, constituit la 25 martie 1919, din care facusera parte 5 membri permanenti: Lenin (Ulianov), Kamenev (Rozenfeld), Krestinski, Stalin (Djugasvili), Trotki (Bronstein), nici unul nu era rus.

Alti conducatori importanti: Dzerjinski (polonez), Zinoviev (evreu, numele adevarat Radomyslski), Ordjonikidze (gruzin), Sverdlov (evreu), Rakovski (bulgar din România), Enukidze (gruzin), Linacearski (polonez), Aitakov (turkmen), Rudzutac (leton), Mikoian (armean), Smidt (neamt), Kaganovici (evreu), Radek (evreu), Smilga (leton), Stucika (leton), Kosior (polonez) etc. erau selectati din minoritatile asuprite de imperiul tarist.

Astfel Dumnezeu batea Rusia pentru lacomia ei de a se fi latit fara scrupule peste alte neamuri. Din cei 500 de comisari ai poporului ai RSFSR de la sfirsitul lui 1917 – 475 erau nerusi si doar 25 dintre ei – de regula muncitori necarturari – apartineau poporului pe care pretindeau ca-l reprezinta.

V.I.Lenin, fiind evreu dupa mama – care era fiica lui Izrael Moisevici Blank din Jutomir, si calmâc dupa tata, bunica lui, Anna Alexeevna Smirnova, fiind o calmica botezata, nu avea incredere in rusi. Dupa revolutie recomanda “sarcinile de mare exigenta intelectuala sa fie incredintate strainilor, in special evreilor si sa se lase treburile simple pe seama “prostilor de rusi” (citatul e reprodus de sora mai mare a lui Ilici, Ana Elizarova, care, intre altele, ii scria lui Stalin: “Probabil ca nu e un secret pentru dumneavoastra faptul ca bunicul nostru provenea dintr-o familie de evrei saraci, ca era, asa cum se mentioneaza in certificatul de botez fiul unui mesceanin din Jitomir, Moise Blenk.”. Intr-o discutie cu L. Trotki, Lenin a spus: “Rusii sint prea blinzi, as putea spune chiar blegi”, de aceea nu merita sa li se dea functii importante (in cartea lui D. Volkogonov, pag. 293). Intr-o scrisoare adresata in toamna lui 1920 lituanianului Jean Berzin numea poporul pe care-l conducea: “idiotii de rusi”.

Marelui scriitor rus Maxim Gorki i-a zis: “Un rus inteligent este aproape intotdeauna un evreu sau un rus cu singe evreiesc”.

Unu' ca toti si toti ca unu': bolsevici

Asa se explica ascensiunea ametitoare a basarabenilor Mihail Frunze, (ministru de razboi al URSS intre 26 ianuarie si 31 octombrie 1925), Serghei Lazo, comandant al frontului din Transbaicalia, Grigore Kotovski, comandant al Armatei 2 de Cavalerie, Iona Iakir, comandant de armata de rangul I, comandant al districtului militar Kiev si Ucraina, Ivan Fedko, comandant de armata de rangul I, Val Zarzar, comandant de corp de armata, Ion Secrieru, sef al Directiei principale de artilerie a Armatei Rosii s.a. la cirma in deriva a noului imperiu, meritul lor mare fiind si faptul ca erau nerusi.

Timp de aproape un secol s-a vorbit despre “bunatatea” legendara a lui Ilici. Dar nu Stalin a fost cel care a declansat executiile in masa, ci Lenin. Stalin doar le-a continuat. Exista ordine de spinzuratoare, de impuscare, de inchidere a mii de oameni in lagare de concentrare, scrise personal de „cel mai bun dintre buni”- V.I.Lenin. La sugestia lui Lenin in decembrie 1917 e creata CEKA – Comisia Extraordinara pentru Combaterea Contrarevolutiei si Sabotajului, careia i se acorda drepturi nelimitate. Decretul lui “Despre teroarea rosie” mentioneaza: “Este esential ca Republica Sovietica sa fie aparata de dusmanul de clasa prin izolarea acestuia in lagare de concentrare, iar toti cei implicati in conspiratiile si rebeliunile alb – gardiste sa fie impuscati”. Nu cadeau sub incidenta acestui decret doar membrii partidului bolsevic, in rest CEKA avea dreptul sa aresteze si sa lichideze pe loc pe oricine. Tot el i-a scris lui Dzerjinski ca arestarile sa se opereze in timpul noptii, Lenin inventind si termenul de “dusman al poporului”. Acest razboi contra poporului rus si a celorlalte popoare din URSS inceput de Lenin a continuat pina la moartea lui Stalin din 1953. Au murit in el 66 de milioane de cetateni. Mai multi decit reprezentantii tarilor Europei pe toate cimpurile celor doua razboaie mondiale din secolul XX. Acesta e cel mai mare pacat al lui Lenin si al partidului comunist din ex-URSS. Teroarea de stat declansata de Lenin avea un singur scop: ca el sa ramina la putere cu orice pret. Chiar cu pretul disparitiei tuturor cetatenilor statului pe care si-l dorea al sau si dincolo de moarte. El, dupa marturiile celora care l-au cunoscut, “actiona si ca anchetator, si ca procuror si judecator”. Lenin recunostea o singura clasa – proletariatul. Celelalte urmau a fi lichidate, inclusiv taranimea. Despre ultima a spus ca “planul de stringere a grinelor cu ajutorul mitralierelor este stralucit”, tot el dind “pretioasa indicatie: “Spinzurati-i pe conducatorii cercurilor chiaburesti”. Sau: “Impuscati-i pe conspiratori si sovaielnici fara sa intrebati pe nimeni” (p. 304). La indicatia lui, participantii rascoalei taranesti din regiunea Tambov au fost ucisi in august 1921 cu zecile de mii – tarani, femei, copii, batrini neajutorati – delaolalta – cu gaze asfixiante, interzise inca de pe atunci de forurile internationale.

Din crimele comunistilor

Intelectualitatea era considerata parazitara, preotimea – “contrarevolutionara”, burghezia – “ex-popor”, taranimea – salbateca.

In foametea din anii 1921-1922 murisera peste 25 de milioane de oameni. Dar in acelasi timp, la indicatiile sadiste ale lui Lenin, tara trimite sute de tone de grine, bani, aur, obiecte de valoare etc. partidelor comuniste din strainatate ca acestea sa declanseze “revolutia mondiala”. La 7 decembrie 1922 Biroul Politic, sub presedintia lui Lenin, decide sa exporte aproape un milion de tone de griu peste hotare – pentru a infiinta cit mai multe partide comuniste in Europa. “Grija” lui cea mare nu era propriul popor, ci extinderea terorismului mondial.

Intr-o telegrama din 1918 trimisa lui Stalin, Lenin scria: “Este timpul sa incurajam declansarea revolutiei din Italia. Dupa parerea mea, acest lucru presupune sovietizarea Ungariei, poate si a tarilor cehe si a României”.

Sovietizarea României a fost una dintre preocuparile leninistilor moscoviti din toate timpurile. Desi pina la 1917 Lenin mentiona in lucrarile sale ca Basarabia e teritoriu care apartine României, “…la periferiile Rusiei locuiesc finlandezi, polonezi, români…” etc), dupa preluarea puterii se razgândeste si la 12 aprilie si 18 aprilie 1918, la citeva saptamini, dupa ce Sfatul Tarii votase unirea Basarabiei cu România, Guvernul condus de el protesteaza, in viziunea lui Lenin, desi votarea a fost “o manifestare a vointei poporului”, ea “este in flagranta contradictie cu normele dreptului international”, dind indicatii – caz unic in experienta diplomatica mondiala –sa fie imediat arestat ambasadorul român la Petrograd Diamandi.

Intr-o telegrama trimisa la 5 mai 1919 presedintelui Republicii Sovietice Ucrainene, Cristian Rakovski, românul bulgar, care pina la 1918 in zeci de articole si cuvintari vorbise ca Basarabia e pamint românesc, cotropit de Rusia tarista, Lenin il apostrofeaza pentru abuzuri la Lugansk, condamnind intr-un fel si dorinta expansionista a Ucrainei de a ataca si cuceri România. In aceeasi perioada Grigore Kotovski se lauda plin de grandomanie ca daca n-ar fi existat disciplina militara ar fi trecut de mult Nistrul cu cele citeva sute de cavaleristi ai sai ca sa “elibereze” România de sub calciiul boierilor si mosierilor exploatatori ((Енциклопедичeский словарь Гранат, Moscova 1927, pag. 218, in articolul despre Gr. Kotovski, unde acesta e numit cu drag de autori, intre altele, “уголовный герой и бандитский батька” – erou penal cu tata gangster).

Lenin, care-si zicea in anchete ca profesia sa ar fi cea de “scriitor” si care, deci, se considera intelectual, va spune despre toata intelectualitatea rusa: reprezentantii acesteia “…cred ca sint creierul natiunii. In realitate, nu sint creierul, ci dejectiile ei („гавно нации”) (pag. 393). El afirmase nu odata ca intelectualitatea trebuie lichidata, iar literatura sa fie o anexa a partidului bolsevic: “problema literaturii trebuie sa devina parte componenta a muncii de partid”. Despre L. Tolstoi va zice ca e “mosier”, un idiot intru Hristos”, despre V. Korolenko: e “un felistin jalnic”, despre M. Gorki, ca “mai crede in Tatuca Tarul”. La sugestia lui se ia decizia ca elita intelectualitatii ruse sa fie expulzata peste hotare, iar intelectualitatea ucraineana “sa fie deportata in zone indepartate ale RSFSR” din Siberia. Cele mai cunoscute nume ale lumii culturale si stiintifice – Saliapin, Bunin, Berdeaiev, Kandinsky, Chagal, Stravinski etc., etc., etc. isi parasesc patria.

Partidul a decis si soarta celor ramasi: el hotara cine si ce sa scrie, cine avea dreptul sa publice, cine putea fi laudat sau criticat, cine – decorat, cui sa i se dea onorarii grase etc. Si totul se facea in functie nu de talentul, ci de servilismul artistului sau scriitorului. Se mai spunea ca V.I.Lenin “iubea foarte mult teatrul”. Dar Lenin n-a fost niciodata la nici un spectacol. Au fost cu Krupskaia de vreo 2-3 ori pe cind se aflau la Berna, in strainatate, dar, marturiseste consoarta sa, “mergeam la teatru si plecam dupa primul act”. Deci, acest om care n-a vazut la viata lui nici o piesa pina la capat va propune dupa revolutie sa fie inchis Bolsoi Teatr – mindria Rusiei din toate vremurile – cu indicatia stricta: “Se vor pastra doar citeva zeci de artisti la Moscova si la Petrograd ca sa dea spectacole (ca dansatori si cintareti) pe baza de autofinantare” in fata clasei muncitoare. In rest toti marii artisti (inclusiv I. Saliapin) sint disponibilizati, ca inutili cauzei revolutiei.

Lenin, ca intelectual care dispretuia intelectualii si ca scriitor care dispretuia scriitorii, stia: cu cit nivelul intelectual al maselor va fi mai scazut, cu atit acestea vor putea fi mai usor manipulate.

Lenin ii cere mereu lui Dzerjinski liste cu intelectualii care constituiau un pericol pentru revolutie, seful GPU incluzind in ele toata elita societatii ruse. Listele contin: numele a mii de profesori ai institutiilor superioare de invatamint, scriitori, artisti, medici, ingineri etc. Toti acestia sint suiti cu sila in trenuri, vapoare si expulzati din tara.

Lenin a lichidat toate partidele din Rusia, instaurind dictatura unui singur partid, cel bolsevic. Tot el creeaza CeKa, cu puteri nelimitate. CeKa era stat in stat. Indicatiile erau urmatoarele:

“Daca vedeti pe cineva destept, imbracat cuviincios si care vorbeste corect ruseste –impuscati-l pe loc, pentru ca nu-i de-al nostru”.

Biserica Ortodoxa Rusa avea trecut pina nu demult (poate-l mai are si azi) numele lui Lenin in calendarele sale, care era pomenit obligatoriu la slujbele de la 22 aprilie.

Dar n-a fost om care sa-l fi urit cel mai mult pe Dumnezeu, caruia a si incercat intr-un fel dupa 1917 sa-i ia locul. I se laudase bolsevicului G. M. Krjijanovski ca inca in clasa a cincea “mi-am smuls crucea de la git si am aruncat-o in lada de gunoi”. Ii numea pe preoti “contrarevolutionari in sutane”. Cere de la CeKa rapoarte despre “reprimarea revolutionara a preotilor si a altor functionari religiosi”; iar la 4 mai 1922 emite un decret oficial care consfintea “pedeapsa cu moartea pentru preoti”. Indicatiile lui Lenin erau clare: – cine purta haina preoteasca trebuia impuscat sau cel putin arestat. El va scrie in 1922, intr-o scrisoare adresata Biroului Politic: “Cu cit va fi mai mare numarul victimelor din rindul clericilor reactionari si burghezi, cu atit mai bine”. Intr-o alta scrisoare din acelasi an va indica: “Cu cât impuscam mai multi preoti, cu atât mai bine”. La 22 martie 1922 gaseste de cuviinta sa ceara la sedinta Biroului Politic “arestarea sinodului si a patriarhului” Bisericii Ortodoxe. Patriotul Tihon e arestat si va muri in curind pentru ca el “si banda lui se opun fatis preluarii bunurilor bisericesti”. Sint confiscate raclele sfintilor rusi: Sf. Serghei din Radonej, Sf. Barnabas din Vetluga etc., care sint dezbracate de aur si argint si profanate, zeci de tone de aur si argint, diamante, obiecte de pret sint rupte de pe icoane, scoase din biserici, topite si vindute in strainatate pentru sprijinirea partidelor comuniste din diverse tari. Din 1918 pina in 1924 au fost impuscati “intre paisprezece si douazeci de mii de clerici si laici activi” (la Volkogonov, pag. 411). Din cele 80 000 de biserici mai functionau 11 525. Prin decret a fost interzisa bataia de clopote pe tot intinsul “tarii lui Ilici”.

Orasul Simbirsk, in care se nascuse V. Lenin, avea in 1917 zeci de biserici, catedrale si manastiri. In urmatorii ani toate cladirile de cult, intre care si biserica in care a fost botezat Lenin, au fost aruncate in aer. Cimitirele au fost rase de buldozere, in cimitirul Pokrovski a fost lasat neatins doar un mormânt, cel al lui Ilia Nicolaevici Ulianov, tatal acestui monstru, caruia insa i-a fost distrusa crucea, inlocuita cu un insemn bolsevic.

antihristii

Tara avea nevoie de alta religie si de alti dumnezei. Religie noua, in conceptia lui Lenin, urma sa fie ideea comunist-bolsevica, iar noul dumnezeu era gata sa devina chiar el, paranoicul din Simbirsk.

Se sustine, fals, ca Lenin era de o “modestie legendara”. Dar inca in timpul vietii sale, atit el, cit si confratii sai de la conducere, de cum au ajuns la Putere, botezau orase cu numele lor, isi ridicau monumente, plateau scriitori care sa scrie carti despre ei, pictori care sa le faca portrete, tot ei s-au mutat in apartamentele tarilor din Kremlin, isi editau operele complete (unele nescrise) etc. In 1922 la ordinul lui V.I.Lenin, i se ridica statui “lui V.I.Lenin in orasele Simbirsk, Jitomir, Iaroslav”, iar in anul urmator inca in vreo 30 de localitati. De mentionat faptul ca “modestul” conducator pierdea zile intregi ca sa pozeze armatei de sculptori care urmau sa-l imortalizeze. Inca in iulie 1918, la sugestia lui Lenin, academicianul Pokrovski prezentase Sovnarkomului un raport in care cerea inaltarea “a cincizeci de monumente inchinate activitatii revolutionare”. Pentru ca ridicarea statuiilor noilor lideri intirzie, Lenin ii telegrafiaza lui Lunacearski: “Am ascultat raportul lui Vinogradov despre busturi si monumente si sint profund indignat. Te admonestez pentru neglijenta dumitale criminala. Sa-mi trimiti de urgenta lista vinovatilor pentru a fi trimisi in judecata. Rusine sabotorilor si tilharilor”. Vreo duzina de activisti, sculptori, pictori, arhitecti “sabotori”, care intirziasera sa-i inalte statui au fost impuscati.

Un mizerabil cu statui

Pe urma a mers totul mai bine: de “modestia” lui Lenin avea grija alt “mare modest” – I.V. Stalin, care in 1924 a sugerat sanctificarea lui Lenin cu indicatia, ca “in fiecare localitate din URSS sa fie inaltat cite un monument dedicat conducatorului proletariatului mondial”. In 1990 in fosta URSS existau peste 2.000.000 de monumente, statui, busturi amenajate dedicate lui V.I. Lenin. Pentru edificarea acestora se platisera atitia bani citi ar fi fost necesari pentru construirea a 2.000.000 de apartamente. Locuinte – pentru aproape un sfert de tara.

Tot ce-a spus Lenin era minciuna sfruntata. La 1 mai 1919 a declarat in fata multimii adunate in Piata Rosie: “Cei mai multi dintre Dumneavoastra, cei care inca nu aveti treizeci-treizeci si cinci de ani veti vedea inflorind comunismul”.

La Congresul al III-lea al tineretului comunist din 1921 preia minciuna: “Generatia care are azi cincisprezece ani va trai peste 10 ani sau douazeci intr-o societate comunista”. Hrusciov avea sa ne fixeze si el o data pentru venirea comunismului pe pamint: 1981. Voronin ne zice, ca daca-l lasam sa conduca tara inca 50 de ani, ne va arata si dinsul cum arata comunismul. Baliverne ca toate balivernele! Or, comunistii stiu doar sa minta convingator.

Lenin a murit acum 80 de ani.

Autopsia a dovedit ca moartea lui Lenin a fost provocata de “o afectiune incurabila a vaselor sangvine”, consecinta a unui sifilis netratat in tineretea “revolutionara”. Marele Sifilitic, cum i se zicea la Zurich, era – cum au scris, intre primii revolutionari bulgari, cu marturii care au fost reproduse acum citiva ani in presa de pe mapamond, inclusiv in “Literatura si arta” – homosexual si in exilurile sale de la Razliv sau Siberia n-o lua pe Nadejda Konstantinovna Krupskaia, ci pe “frumuselul” Griska Zinoviev.

Scriitorul rus Ilia Ehrenburg mentiona cu ironie: “E de ajuns sa te uiti la Krupskaia, ca sa-ti dai seama ca pe Lenin nu l-au interesat femeile”. Dar poate s-a si casatorit cu Krupskaia, tocmai pentru ca semana leit cu un barbat matahalos?!

Cu creierul ciuruit de sifilis

Savantii sovietici au creat dupa moartea lui Lenin un Institut special care sa-i studieze creierul. (Institutul Creierului lui V.I.Lenin, condus de Vogt), desi creierul la moartea lui in urma bolii era “cit o nuca”. Si nu prea era ce studia.

Dar V.I.Lenin se tragea dintr-o familie cu grave boli de creier, tatal sau isi pierduse facultatile mintale in jurul virstei de 40 de ani. Se stie ca V.I.Lenin a murit nebun: in ultimii ani de viata latra ca un ciine, in loc sa vorbeasca – scheuna jalnic, uitase sa citeasca si sa scrie, medicul Kojevnikov la 11 martie 1923 nota in jurnalul sau ca maretul orator “spunea “nu” unde trebuia sa spuna “da” si invers. Krupskaia e cea care il invata de la o vreme sa vorbeasca. In 1923 deprinsese doar citeva cuvinte. Iata cuvintele cele mai importante ale limbii pe care reusise sa le insuseasca dupa luni de truda: “celula” (de inchisoare), “congres”, “taran”, “muncitor”, “popor” si “revolutie”.

“Lenin a murit, dar fapta lui este vie”, zic comunistii.

Atita timp cit faptele unui degenerat vor fi “vii” si luate drept modele, cit schizofreniile lui politice vor continua sa fie calauze pentru niste indivizi, care cred ca omul poate fi fericit numai intr-o cazarma, iar marile lui crime vor fi calificate drept “merite in fata istoriei”, pentru ca “orice crima in numele revolutiei estre morala”, (citata din V.I.Lenin), atita timp cit dintr-un om avid de singe se va face un sfint infailibil, o icoana la care sa se inchine generatii, – aceasta orbire evidenta nu poate fi decit o pedeapsa a lui Dumnezeu.

Iar comunistii de azi, care se considera continuatorii lui Lenin, ar trebui sa poarte deopotriva raspundere si pentru crimele lui. Care sint enorme.

Revolutiile comuniste au toate ca una drept mobil banala invidie omeneasca: cei care n-au vor sa aiba ca si cei care au, dar fara sa munceasca. Daca ar fi sa rezumam vastele invataturi ale lui Lenin, acestea ar fi citeva:

Daca doresti sa ai ceva – ucide-l pe cel care are acel ceva si acel ceva va fi al tau!

In numele viitorului luminos – sa impuscam zece, o suta de milioane de oameni, “sa nu ne oprim indiferent de numarul mortilor” (Lenin), chiar daca nu vor ramâne decit citeva sute de mii, care merita cu adevarat sa fie fericite.

“Interesul maselor” poate fi folosit doar in interes propriu. Impuscati masele, invocind interesele maselor! Propovaduiti fara incetare ca statul trebuie sa fie condus de popor, si conduceti-l in numele lui, fara sa mai consultati poporul!

Unui comunist totul ii este permis. Orice ticalosie facuta de un comunist este morala, si orice ticalos daca-i comunist este un erou. (Acestor idei Lenin le-a dat rostire la Congresul Comsomolului din 1919: “Noi nu credem in moralitatea eterna si consideram perimate toate povestile despre moralitate!”. Cit si intr-o discutie cu bolsevicul Vladimir Voitinski, unde a precizat nevoia de ticalosi a bolsevicilor: “Partidul nu este o scoala pentru doamne… un ticalos poate sa fie exact omul de care avem nevoie, tocmai pentru ca e ticalos”.

Toate metodele propuse de Lenin pentru a schimba fata lumii sint metode teroriste. V.I.Lenin a fost parintele terorismului mondial. De-o mie de ori mai periculos ca Ben-Ladin, Lenin Karlos “Sacalul” sau Igor Smirnov, nepotul lui din flori.

Venirea lui V.I.Lenin la putere in Rusia anului 1917 a insemnat un blestem pentru aceasta tara si pentru tarile peste care acest vast imperiu s-a latit sau a venit in atingere. El a aruncat dezvoltarea acestei tari, dar si a tarilor carora le-au fost impuse ideile leniniste, cu o suta de ani inapoi. Timp, se pare, pentru unele popoare irecuperabil.

Cit unii vor incerca sa ne faca sa mai credem ca ideile lui Lenin ne pot face fericiti vreodata, iar noi ii si vom crede – vom fi un popor condamnat, cu un destin ratat, scos in afara istoriei de istoria insasi.

Piloţii orbi – s-a schimbat ceva cu adevărat ?

Dacă îmi este permis să-l corectez pe Mircea Eliade, o voi face în felul acesta: în locul „instinctului statal”, i-aş spune cu mult mai potrivit  „instinct naţional” şi mult mai simplu chiar, naţionalism. În rest, dacă nu s-a schimbat ceva, e faptul că în ciuda asupritorilor noştri din recente veacuri, neamul românesc continuă cu obstinaţie să existe.  Oricare altul ar fi fost demult proscris pierzaniei.

Cumva, în ciuda tuturor relelor ce nu mai contenesc, suntem încă aici…  Minunea e mare într-adevăr, dar nu va continua la nesfârşit – ce ni se cere în condiţiile astea e nu mai puţin decât pocăinţa deplină ce întoarce pe fiul rătăcit la Tatăl Lui.  Pentru a o câştiga însă, este nevoie de conştientizarea râului ce ne-a cuprins:

Imoralitatea clasei conducãtoare românesti, care deţine “puterea” politicã de la 1918 încoace, nu este cea mai gravã crimã a ei. Cã s-a furat ca în codru, cã s-a distrus burghezia nationalã în folosul elementelor alogene, cã s-a nãpãstuit tãrãnimea, cã s-a introdus politicianismul în administraţie si învãţãmânt, cã s-au desnaţionalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva siguranţei statului si toate aceste atentate contra fiinţei neamului nostru, ar putea – dupã marea victorie finalã – sã fie iertate. Memoria generaţiilor viitoare va pãstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliţi 1916-1918, lãsând sã se astearnã uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.

Dar cred cã este o crimã care nu va putea fi niciodatã uitatã: acesti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãsi existenta istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vãd.

Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nstru este condusã de niste piloti orbi. Acum, când se pregãteste marea luptã dupã care se va sti cine meritã sã supravietuiascã si cine îsi meritã soarta de rob – elita noastrã conducãtoare îsi continuã micile sau marile afaceri, micile sau marile bãtãlii electorale, micile sau marile reforme moarte. Nici nu mai gãsesti cuvinte de revoltã. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vãd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cãpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.

Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sutã de ani fãrã ca nimeni sã înteleagã de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodatã, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani dupã aceea, cetãtenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine. Luntrea condusã de pilotii orbi se lovise de stânca finalã. Nimeni n-a înteles ce se întâmplã, dregãtorii fãceau politicã, negutãtorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tãranii de ogorul lor. Numai istoria stia cã nu va mai duce multã vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afarã de cea capitalã: instinctul statal. Crima elitelor conducãtoare românesti constã în pierderea acestui instinct si în înfiorãtoarea lor inconstientã, în încãpãtânarea cu care îsi apãrã “puterea”.

Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bunã voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducãtorilor nostri politici, departe de a dovedi aceastã resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stã în putintã ca sã-si prelungeascã puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stã marea lor crimã, ci în faptul cã mãcar acum, când încã mai este timp, nu înteleg sã se resemneze. […]

Stiu foarte bine cã evreii vor tipa cã sunt antisemit, iar democratii cã sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine cã unii îmi vor spune cã “administratia” e proastã – iar altii îmi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritãtilor. Ca si când aceleasi tratate au putut împiedica pe Kemal Pasa sã rezolve problema minoritãtilor mãcelãrind 100.000 de greci în Anatolia . Ca si când iugoslavii si bulgarii s-au gândit la tratate când au închis scolile si bisericile românesti, deznationalizând câte zece sate pe an. Ca si când ungurii nu si-au permis sã persecute fãtis, cu închisoarea, chiar satele germane, ca sã nu mai vorbesc de celelalte. Ca si când cehii au sovãit sã paralizeze, pânã la sugrumare, minoritatea germanã! Cred cã suntem singura tarã din lume care respectã tratatele minoritãtilor, încurajând orice cucerire de-a lor, preamãrindu-le cultura si ajutându-le sã-si creeze un stat în stat. Si asta nu numai din bunãtate sau prostie. Ci pur si simplu pentru cã pãtura conducãtoare nu mai stie ce înseamnã un stat, nu mai vede. Pe mine nu mã supãrã când aud evreii tipând: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvãzãtori, îsi apãrã primatul economic si politic pe care l-au dobândit cu atâta trudã risipind atâta inteligentã si atâtea miliarde. Ar fi absurd sã te astepti ca evreii sã se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupã ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atâtea posturi de comandã. Evreii luptã din rãsputeri sã-si mentinã deocamdatã pozitiile lor, în asteptarea unei viitoare ofensive – si, în ceea ce mã priveste, eu le înteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.

Tristetea si spaima mea îsi au, însã, izvorul în altã parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducãtoare, mai mult sau mai putin româneascã, politicianizatã pânã în mãduva oaselor – care asteaptã pur si simplu sã treacã ziua, sã vinã noaptea, sã audã un cântec nou, sã joace un joc nou, sã rezolve alte hârtii, sã facã alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si când am trãi într-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastrã o sutã de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar dacã le spui cã pe Bucegi nu mai auzi româneste, cã în Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, cã pier satele românesti, cã se schimbã fata oraselor – ei te socotesc în slujba nemtilor sau te asigurã cã au fãcut legi de protectia muncii nationale. Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul în piept si-ti amintesc cã românul în veci nu piere, cã au trecut pe aici neamuri barbare etc.Uitând, sãracii cã în Evul Mediu românii se hrãneau cu grâu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul.

Uitând cã blestemul a început sã apese neamul nostru odatã cu introducerea secarei (la sfârsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slãbind considerabil rezistenta tãranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mãlaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (în Moldova se bea pânã în secolul XVI bere), austriecii în Ardeal si “cultura” în Pricipate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politicã si administrativã. Toatã Muntenia si Moldova de jos se hrãneau iarna cu peste sãrat; cãrutele începeau sã colinde Bãrãganul îndatã ce se culegea porumbul si pestele acela sãrat, uscat cum era, alcãtuia totusi o hranã substantialã. Pilotii orbi au creat, însã, trustul pestelui. Nu e atât de grav faptul cã la Brãila costã 60-100 lei kilogramul de peste (în loc sã coste 5 lei), cã putrezesc vagoane întregi cu peste ca sã nu scadã pretul, cã în loc sã se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brãilei se recolteazã numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e cã tãranul nu mai mãnâncã, de vreo 10 ani, peste sãrat. Si acum, când populatia de pe malul Dunãrii e seceratã de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitând cã un neam nu se regenereazã cu chininã si aspirinã, ci printr-o hranã substantialã.

Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramã al românului. Sãrmanul român, luptã ca sã-si pãstreze mãcar o inimã obositã care bate tot mai rar si to mai stins. Adevãrul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendarã de acum câteva veacuri. În Moldova si în Basarabia cad chiar de la cele dintâi lupte cu un element etnic bine hrãnit, care mãnâncã grâu, peste, fructe si care bea vin în loc de tuicã. Noi n-am înteles nici astãzi cã românul nu rezistã bãuturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunãoarã. Ne lãudãm cã “tinem la bãuturã”, iar gloria aceasta nu numai cã e ridiculã, dar e în acelasi timp falsã. Alcoolismul sterilizeazã legiuni întregi si ne imbecilizeazã cu o rapiditate care ar trebui sã ne dea de gândit. …

Dar pilotii orbi stau surâzãtori la cârmã, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Si acesti oameni, conducãtori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bunã-credintã, si cu bunãvointã; numai cã, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteazã în ceasul de fatã – instinctul statal – nu vãd suvoaiele slave scurgându- se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pãmânt românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lãsând locul altor neamuri…

Nu simt cã s-au schimbat unele lucruri în aceastã tarã, care pe alocuri nici nu mai pare româneascã. Uneori, când sunt bine dispusi, îti spun cã n- are importantã numãrul evreilor, cãci sunt oameni muncitori si inteligenti si, dacã fac avere, averile lor rãmân tot în tarã. Dacã asa stau lucrurile nu vãd de ce n-am coloniza tara cu englezi, cãci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam în care o clasã conducãtoare gândeste astfel, si-ti vorbeste despre calitãtile unor oameni strãini – nu mai are mult de trãit. El, ca neam, nu mai are însã dreptul sã se mãsoare cu istoria…

Cã piloţii orbi s-au fãcut sau nu unelte în mâna strãinilor – putin intereseazã deocamdatã. Singurul lucru care intereseazã este faptul cã nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnã un stat. Si asta e destul ca sã începi sã plângi.

Piloţii orbi – Mircea Eliade – 1937

[Vremea, Nr. 505, 19 Septembrie 1937, p. 3]

Jaful (privatizarea) continuă:

Consiliul Concurentei a aprobat preluarea de catre Eurocopter Romania a activelor IAR Ghimbav aferente serviciilor de mentenanta, reparatii si revizie generala pentru elicoptere militare, se arata intr-un comunicat al autoritatii. Autoritatea de concurenta precizeaza ca operatiunea nu ridica obstacole in calea concurentei efective pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia si, ca urmare, nu are ca efect inlaturarea, denaturarea sau restrangerea semnificativa a concurentei.

Activele IAR achizitionate sunt reprezentate de cladiri, terenuri, instalatii, utilaje si masini-unelte, precum si documentatia tehnica aferenta si pregatirea pentru productia de elicoptere care corespunde serviciilor de mentenanta, reparatii si revizie generala pentru programele de elicoptere militare SA 330, IAR 330, SA 316 si IAR 316.

Eurocopter Romania face parte din structura grupului European Aeronautic Defence and Space Company EADS N.V. Olanda (EADS). Grupul EADS este activ la nivel mondial in domenii precum productia si marketingul aeronavelor comerciale si militare, echipamentelor de telecomunicatii, sistemelor de aparare si securitate, satelitilor, lansatoarelor si infrastructurilor orbitale.

sursa Hotnews

Mai are statul român voie să deţină ceva cu adevărat important, sau îi sunt îndeajuns felicitările primite din partea FMI ?

În 20 de ani am reuşit să devenim chiriaşi în propria noastră ţară, iar curentul încă nu dă semne de slăbire.  Ăştia ne vând nu numai prezentul, ci şi viitorul care nu-i al lor! Un cititor comenta ieri parcă pe portalul Hotnews:

„ciudăţenie greu de explicat: socialismul predicat de Ceauşescu era, vizavi de naţiune, nociv în formă şi folositor în conţinut; capitalismul românesc este folositor în formă şi nociv în conţinut. Forma capitalismului 2010 zburdă în drepturi cetăţeneşti; socialismul ceauşist exulta dictatura proletariatului; la rădăcini, însă, sădea cultul învăţăturii; şcoala românească era una de frunte în lume. La temelia viitorului, capitalismul sădeşte puterea banului indiferent de provenienţa lui; şcoala românească este, practic, antişcoală. Şi iată, dar, faţa necunoscută a tragediei acestui neam: nu creşte copii sănătoşi, ci alienaţi. O generaţie cu ochii pe tâmple, ca peştii; ca să vadă în stânga şi-n dreapta speculaţiile, escrocheriile aducătoare de bani fără muncă. Ce altceva fac înaintaşii lor de succes: Gabriel Oprea, Cristian Diaconescu şi compania în Parlamentul României? Fac bani şi averi din vânzarea a ceea ce nu le aparţine. Ce altceva sunt magistraţii Curţii Constituţionale? Votând politic, invariabil cu 5 la 4, ei indică summumul schizofreniei din societatea românească alienată. Încotro bate viitorul României?”

Interviu cu o italiancă aflată la faţa locului

Catastrofa produsă de emigrarea românilor are un dublu tăiş: întâiul este faptul că un neam din mijlocul căruia pleacă cei mai tineri şi viguroşi oameni, va îmbătrâni şi se va stinge în absenţa unei minuni. Cealaltă, este suma tragediilor personale ale celor care aleg pământuri străine pentru a şi le face casa lor.  Nu ne-a ieşit încă din minte mama unui copil de doi ani, lovită în faţă cu bestialitate de către un tânăr italian, fapt care a trimis-o în comă, iar mai apoi la moarte, dar credem cumva că e singura ?

Demult mă bătea gândul să scriu despre româncele omorâte sau chinuite mai ales în Italia, de către nişte troglodiţi a căror mentalitate o veţi cunoaşte puţin mai jos; În fine am ocazia să fac cu mult mai mult, deşi prin cuvintele unei românce care trăieşte acolo şi care spre deosebire de cei a căror existenţă se reduce la burtă şi la ce se află sub ea, înţelege, apoi cu mult curaj, spune lucrurilor pe nume. Absolut răcoritoare este analiza D-nei Oriana Stan, precum şi absolut îngreţoşătoare sunt comentariile unora care din dorinţa stupidă de ” a se integra” între idioţi, au înghiţit puturosul rahat politik-corekt cu care vrăjmaşii omenirii intimidează neamurile creştine.  Nu le redau aici, dar cine are stomac poate urma adresa de la sfârşit – să-i dăm cuvântul D-nei Oriana, odată cu felicitările de rigoare!

Excepţionalele binefaceri ale albinelor asupra sănătăţii noastre

Sub eticheta „Sănătate” am demontat multe dintre miturile cu care sistemul ne vrăjeşte. Nu e nimic mai trist decât să suferim din cauza ignoranţei, mai ales când este vorba de copii. Dacă ştim care sunt produsele ce trebuiesc neapărat evitate e bine, dar cu ce rămânem, vor protesta unii – nu mai putem mânca nimic , căci totul ne omoară ? Nici pe departe.. De fapt, lucrurile bune pentru noi, sunt şi foarte gustoase, în măsura în care gustul nu ne-a fost pervertit deja de glutamatul monosodic adăugat în mai toate mezelurile şi până şi în cartofii prăjiţi subţiri ce se vând cu 50 de lei/Kg, altfel cunoscuţi ca „chipsuri”. Cum ne place să fim luaţi de fraieri – nu mai bine îţi prăjeşti rapid o porţie de cartofi cu mujdei proaspăt din abundenţă pentru a contracara efectele prăjelii, dacă chiar ne e poftă de o gustare ?

MSG - glutamatul monosodic

Dar în locul nenorocitelor „băuturi energizante” gen „Hell, Redbull etc” acum când nici Coca-Cola cu a sa cocaină (reziduală fireşte) nu-i mai trezeşte pe tineri din stupoare, să nu existe oare alternative naturale şi 100% benefice organismului ? Fireşte că există, dar mai e „cool” în ziua de azi să mănânci …miere de albine ? Câţi adolescenţi mai cunosc gustul mierii, înafara celei adăugate în bomboanele pt. tuse ? Mai mare păcatul, căci iată de câte binefaceri ne lipsim, atunci când ignorăm produsele apicole – în loc să dăm banii pe dulciuri, „snackuri” şi băuturi care ne ruinează sănătatea, mai bine să fugim degrab’ la piaţă şi să găsim colţul cu miere; vom fi nu doar mai sănătoşi şi mai destepţi, ci şi mai bogaţi.

Cât priveşte situaţia financiară a Krafft Foods, Coca-Cola şi alţii ca ei, cu cât mai repede se duce de râpă, cu atât mai bine:

Ce mai scoate pe tapet adunarea Comisiei Trilaterale – un ofiţer DGIA, ne povesteşte:

Întrunirea trepăduşilor ce-şi spun pompos „Comisia Trilaterală” la Bucureşti, aduce la lumină comentarii dintre cele mai interesante. Am relatat nu demult mărturia unui ofiţer român care refuzând să colaboreze cu mafia masonică şi acţionând întotdeauna corect, în interesul ţării, şi-a atras mânia abjecţilor. Tot dânsul comentează şi mai jos. Mare surpriză ar avea dacă ar ştii că abominaţiile pe care le deplânge au loc în România nu numai cu acceptul, ci sub îndrumarea şi cu colaborarea deplină a „aliaţilor” noştri mai mari, pe care el încă îi admiră  şi că departe de a fi diferită situaţia dincolo, în statele vestice lucrurile stau exact la fel. După ce a crezut într-o minciună toata viaţa lui, omului îi vine oarecum greu a crede de unde i se trage de fapt..  Curvele lor sunt doar mai parfumate şi mai puţin stridente în vulgaritatea lor.

Vesticii nu sunt victimele perfizilor corupţi autohtoni, ci însăşi mentorii şi stăpânii lor!

Luaţi în atentă considerare alegaţia că tehnologiile acestea importate din SUA, sunt folosite la influenţarea rezultatelor alegerilor de la noi. Expusesem fenomenul în trecut complet cu detalii de natură tehnică şi cu mărturii ale unor români supuşi acestor programe bestiale, e bine că avem acum validarea faptelor raportate de mine din chiar interiorul sistemului.

( notă CNI = Comunitatea Naţională de Informaţii, DGIA = Direcţia Generală de Informaţii a Armatei )

„Mă întorc din provincie pe noapte și pe unele posturi de radio aud știri scurte despre reuniunea Comisiei Trilaterale. Dacă Cotidianul nu publica nimic, nici măcar aceste știri scurte nu apăreau. Așa funcționează roata. Roata unei mori de cenzură și de manipulare. Știrile vorbesc despre ce a fost, nu despre ce este sau va fi. Ce a fost, și asta numai că a apucat să publice cineva. Nu tu agendă, participanți, fotografii, declarații, nimic, așa cum cina de la Cotroceni, nici nu există deocamdată, conform pachetului de PR aprobat. Așa cum am spus, pentru România, este cel mai important eveniment din acest an, de fapt, și având în vedere ce se întâmplă aici, este și regional. Numai că asta nu înseamnă nici pozitiv, nici negativ, până nu știi exact ce și cum.

Este vorba despre infracțiuni cunoscute deja de un număr important de oameni dintr-un cerc restrâns și care fac obiectul unei solicitări de anchetă penală. Tentativă de crimă, abuz operativ care încalcă Legea siguranței naționale, influențarea alegerilor prin echipamente speciale (solicitare depusă înainte de alegeri, echipamente folosite în alegeri, probat), tortură, alte multe aspecte. Violetul exploziv, întâi luat peste picior de partidul de guvernământ, apoi afișat de atâtea ori, ca și Manolea, sunt numai aspecte ce ocultizează un sistem de control mental folosit anterior și pentru experimentare prealegeri.

în DGIA, sunt numai tentative de a devia atenția de la demascarea unui sistem într-o solicitare oficială, într-o instituție cât se poate de oficială și de suspusă, de o persoană absolut respectabilă, cu CV impecabil, chiar mai puțin întâlnit acolo, ca medie a aprecierilor de serviciu și vechimii. Așadar, nu m-am referit la ceea ce se mai adaugă aici, la alte comentarii. Ci la ceva mult mai grav, palpabil, concret, prezent. Practic, acțiuni care se pot proba oricând ca terorism de stat împotriva propriilor cetățeni, cu folosirea abuzului operativ fără precedent, de care eu, de la înființarea aceelei structuri, nu m-am lovit absolut niciodată, securistic în cel mai înalt grad, împreună cu efecte ale tehnicii de control mental și actiunilor oamenilor cu pregătire și capacitate transcedentală. Terorism de stat, tortură.

Folosirea unor proceduri contrainsurgente pe teritoriu românesc, folosirea procedurii mentale Guantanamo. Aaaaa, nu din interes național. Nici vorbă. Pe scurt, cuprinzător, din țigănie incredibilă. Dar concret și aplicativ, din dorința ca unii care pot lesne fi înscriși la trădare de țară pe Cod Penal, să devieze total atenția de la o posibilă arestare a lor, cel puțin așa au crezut, și mai ales, mai ales, pentru formarea unei masonerii politico-militariste care să se impună exact prin mijloacele de control mental. Astăzi, se străduiesc să găsească o cale de a reconfigura neurofonul și de a-l recunoaște cumva, de a-l legaliza. Este numai cel mai micuț mijloc folosit, dar și acesta, absolut neconstituțional și criminal. Refuzul de a ancheta a fost însoțit de brutalitate și iarăși cu tortură. Iarăși cu procedura Guantanamo, aplicată iar, și iar. Și în același timp, cu ceva ce încă din solicitare s-a prevăzut, în scris – diseminarea și contaminarea, culpabilizarea și interesarea a cât mai mulți oameni, astfel încât primii, să nu răspundă în fața legii.

Da, am prevăzut asta în scris, oficial, înainte de alegeri. Și exact așa au făcut. Așa vor face și în continuare, de fiecare dată când se va strânge lațul, vor mai șantaja pe unul, vor mai cointeresa pe altul. Statul român la nivelul CNI România și a forței politice superioare, așa s-a comportat și se comportă. Însă potențialul real al criminalității acestui sistem, mai ales împreună cu abuzul operativ, dar și fără, este ceva ce inclusiv în lumea americană a fost apreciat ca mai puternic decât bomba nucleară. Așa e, e corect. Nimic nu bate criminalitatea acestui sistem și efectele sale devastatoare asupra ființei umane.

De altfel, se vede, din noiembrie până azi, doar se vede ce e aici, și de la acest sistem sunt nenumărate efecte. Numai puțini au trecut prin mai toate efectele sale. Inclusiv ca și cobai umani, aici. e SF? Sigur că este, normal că este, dar SF este și că există o boxă care poate emite sunetul numai pentru tine, nimeni nu poate asculta emisia sa, decât tine. Până la 37 de km. Inventatorul său semi-umilea miștocărește cititorii în biblioteca universității, cu acest așa zis difuzor.

Neurofonul e cu totul și cu totul altceva. Ori asta, e pe piața liberă, o puteți cumpăra și voi. Echipamentul de tele-extragere a conținutului cerebral, informațional și afectiv, de asemenea, îl puteți cumpăra cu pila potrivită în SUA. Și asta iarăși e nimic, căci nu sunt de fapt, secrete. Mijloace și efecte ce pot declanșa revoluții sau contra-revoluții, care pot incapacita sau ucide omul, care îl pot tortura , repersonaliza, îi pot schimba bagajul emotiv și informațional, pot replica inclusiv câmpuri de forță. A fost suficient să public despre fuiorul electromagnetic folosit pe o anume doamnă, în direct, la televiziune, ca acea doamnă să dispară imediat din colaborări. Și atâtea și atâte altele, cu miile de cazuri deja.

Mai știi, ca și cu Trilaterala, poate acum apare, căci iar public eu, sau alții. Ce s-a făcut aici, depășește orice închipuire a țigăniei în a folosi un mijloc. Dincolo de crima incredibilă, de efectele absolut devastatoare, este vorba de o țigănie care pur și simplu este greu de crezut. În fond, doar au dat în cultul violet, ce să le mai ceri. Sistemul poate fi folosit și să te facă deodată deștept și dominant, la minut, și prost și cu picioarele tremurând. Tocmai de aceea, cei aleși să fie făcuți deștepți și dominanți, ca Traian Băsescu – identitatea mea e cunoscută, aștept de un an procurorul – , dacă nu au caracter, dacă au obișnuința abuzului, adică a trecerii lejer peste lege, cad în cursa acceptării lor. Cei aleși să fie cointeresați prin efectele pozitive, oricum ilegale și imorale, niciodată nu iau la cunoștință de trecerea butonului pe minus, adică să ia cunoștință cu partea neagră a sistemului, cea de tortură, de anulare a ființei umane.

Numai dacă deranjează, și atunci, dispeceratul se joacă cu el ca Jose Delgado, cu taurul, în 1957, în Spania. Oricum, simplul fapt că accepți să fii făcut deștept artificial și ilegal, imoral, fără să citești o pagină din ce deodată, cunoști, denotă un caracter infect, ceea ce aici, s-a găsit din plin. Asta a fost și baza cointeresării. Plus, puterea orianică, ceea ce a dus la apariția adorației față de Zeus în PDL, apoi la crearea Olimpului Burian. Eu, nu sunt politic. PDL nu înseamnă nimic pentru mine. Dar este sediul partidului care, afllat la putere, a beneficiat și diseminat acest sistem, alături de CNI și Traian Băsescu. Am trecut prin torturi diverse, nu o dată, frecvent.

Sunt de la 14 ani în uniformă și un om la locul meu. Cu un CV impecabil. Niciodată nu m-a interesat sistemul de pile, provoc pe oricine să mă acuze de contrariul, cariera mea era suficient de mulțumitoare și de luminoasă, cu un viitor absolut cert, niciodată nu m-a interesat vreo asociere ceea ce, acum, exact în aceste condiții, m-a costat, acest sistem presupune asocieri mafiote din start. Greu, greu de înțeles cum de s-a ajuns aici. Nici nu îmi trecea prin cap că o să ajung să fac obiectul terorismului de stat în propria mea țară, din partea unor colegi, ofițeri și generali, plus civili. Nu mi-a venit ușor să spun asta, este o acuzație uriașă, dar habar nu aveți cu ce aveți de-a face. Terorism de stat. Incredibil, dar adevărat. Am strâns din dinți ca să mă apăr în fața abuzurilor incredibile și a încercărilor de influențare, de intimidare, de discreditare.

Traian Băsescu nu are nici cea mai mică șansă de a decide corect și legal. Este compromis și nu are pregătirea necesară pentru a se opune, ci doar accepta. Trebuie obligatoriu să dispui de o pregătire pentru a te putea opune cu succes, chiar și în faza de tortură. Sau măcar să simți intruziunea și să știi să o califici, să o conștientizezi. Dincolo de o limită însă, absolut nimeni nu se poate opune fără o dotare tehnică corespunzătoare. Nu am nici cea mai mică idee pe placul vostru care să explice de ce acum, aici, s-a ales să se angajeze mijloace incredibile, care până acum câțiva ani nu erau cunoscute nimănui din România. Cunoștințele și explicațiile mele, nu sunt pe placul vostru. Dar nereacționând, nu veți mai avea nici o șansă să vă opuneți. Pur și simplu nu au ce să îmi reproșeze și totuși … tocmai pe mine m-au ales să fac față la asta. Eu, acum, știu de ce. Nu am știut, dar acum, știu. Dincolo de toate, este ceva ce afectează în cel mai înalt grad siguranța națională a României, securitatea ființei umane. Ei sunt gata și de a declanșa un război, numai să nu fie trași la răspundere. Pentru că, garantez ceva înspăimântător, procesul va conduce la reinstaurarea pedepsei cu moartea, atât de grave sunt faptele, atât de teroriste, atât de gregare în teroare în formă continuată, fără nici o jenă față de cea mai elementară valoare umană.

Sunt un om la locul meu, suficient de educat și de trecut prin viață, suficient de validat de carieră, eu nu discut și nu agreez discursuri vadimiste, curente extremiste, psihopupu politici sau pe alții. Așa că, știu ce spun. Dar în același timp știu exact și ce înseamă acest sistem în efectele și posibilitățile sale. Însuși generalul Savu a avut imprudența și naivitatea de a-mi spune că poate sunt cel mai bun cunoscător al sistemului de control mental hibrid, integrat. Era de fapt o lingușire pentru a-mi cumpăra tăcerea, colaborarea, o încercare de seducție. Poate că el nu știa că deja trecusem prin tortură. Poate. Din tortură am învățat, nu din altă parte. Din investigații, rezistență, scăpări ale sistemului, altele pe care nu le pot spune. Să spui torturatului că e cel mai bun cunoscător e … n-am cuvinte. Acești incompetenți, întâi moral, apoi legal, în cele din urmă politic, nu își dau seama că au făcut permanent jocurile altora. E treaba lor.

E vorba și de mine, iar eu nu renunț, nu numai că nu renunț la proces, într-o țară cu penalul confiscat de stat, dar voi publica detaliat și întreg cazul, și probele. Dar nu e vorba numai de mine, deja sunt implicații largi asupra populației, asupra zonei politice și nu numai. Numai și numai rezistența mea și refuzul meu de a colabora cu puteri străine, i-a pus în postura de a șantaja aceste puteri. Este culmea carierei mele să aflu că mai bine ești spion (în Codul Penal se cheamă trădare, trădător, dar publicul poate înțelege mai bine prin folosirea termenului de spion), decât patriot, conform dorinței și comportamentului Comunității Naționale de Informații și magistraturii românești. Culmea culmilor. În cele mai negre și stupide coșmaruri, în cele mai proaste filme din lume, nu am putut închipui sau vedea așa ceva. Eu așa ceva, nu fac.

În schimb, eu, proamerican, cu post impecabil și la Cartierul General al NATO și UE, la cel mai înalt nivel de execuție și reprezentare națională permanentă, cu atribuții de legătură o vreme cu o structură practic americană, pe mandat aprobat de ministru, voi cere până la capăt Guvernului SUA să îmi prezinte scuze oficiale și să pedepsească vinovații care țin de ei. Oricum, mult mai educați decât românii din caz, și cu rețineri mari față de aceștia. Nu e vina mea că și ei au căzut în cursa unor generali români preocupați să își salveze fundul de la pușcărie și avizi de mărire. Oamenilor, inclusiv scandalurile de anul trecut cu LSD și cu casete porno, una după alta, în sarcina unor oameni care trebuiau să fie șantajați cumva, tot de aici se trage, tot cu acest sistem se face așa ceva. Efectul asupra sexualității a acestui mijloc este major, dar chiar nu vreau să vă sperii, acum. Nu înseamnă că nu au făcut-o cei filmați, ci cum și de ce au făcut-o, și ca să vezi, exact pe cameră video. Dar, așa cum obișnuiesc să spun, asta e bașca…

Eu mă refer doar la tortura și abuzul operativ contra mea, plus încă câteva aspecte, inclusiv tentativă de crimă asupra mea, inclusiv pregătirea socialului apropiat în a-mi accepta sinuciderea și câte și mai câte. Restul, decurge. Pentru cei care au studiat antropologie, Filocalia, Patericul Sinaitic, le spun doar că aceasta este încercarea – întoarceți capul de la ce nu vă afectează personal, după definiția și caracterul fiecăruia, și atunci veți pieri cu toții.

Așa e legea care nu se mai știe, dar ea este. Toate acestea s-au întâmplat doar pentru că unii, micuți, inclusiv generali, i-au prins pe alții, tot micuți, și iar și generali, și a început foiala, care pune mâna pe sistem. Așadar, crime mari, uriașe, din gregarismul unor oameni care au dorit putere, grade, funcții. Nimic nou. Și am prognozat că se va face ceva, cunoscând psihotipul românului, la fel, numai când alții vor dori grade, funcții, în locul actualilor. Asta deja a condamnat România în ochii străinilor care știu despre caz. Mai mult, implicațiile majore au fost maximizate special pentru a putea să se șantajeze și străinătatea, cu intenție. Este cel mai pervers și mai criminal mijloc de nimicire în masă, cunoscut vreodată. Așa e caracterizat și de publicul american care a avut de-a face cu el. Ceea ce au simțit unii sunt numai aplicații de peak performance, incapacitare minoră, comunicare cerebrală directă sau via interfețe tehnice și mijloace de telecomunicații, ori aplicații electorale, de influențare-manipulare. Dar restul, e cumplit. Și e aici.”

Vă răsplătiţi copiii la Mcdonalds? De fapt, îi pedepsiţi: ce fel de „mâncare” este asta?

Care părinte român nu cedează periodic în faţă copiilor săi atunci când aceştia îl imploră să-i ducă la Mcdonalds ca răsplată pentru notele bune, sau pentru a petrece ziua lor de naştere? Bieţii copii, ce ştiu ei, înafară de ispita chinezăriei de plastic pe care tot părinţii o plătesc şi care îi momeşte acolo? Ce-ar trebui să ştim de fapt despre „mâncarea” cu care sunt „hrăniţi” de câte ori călcăm pe-acolo: cineva a făcut un experiment cu tipicul Happy meal, lăsându-l la temperatura camerei, timp de 137 de zile. Rezultatul e îngreţoşător.

Orice pâine normală lăsată câteva zile afară se mucegăieşte, la fel cartofii prăjiţi, iar orice carne tocată se strică, ca mâncarea naturală care este. Nu şi la Mcdonalds. Ştiu, experimentul nu este ştiinţific, dar faptul că mizeria arată intactă după aproape jumătate de an, spune multe despre mâncarea cu care cei pentru care profitul şi expeditivitatea sunt totul, otrăvesc lumea întreagă. Nimic nu bate îmbogăţirea prin otrăvirea copiilor, pentru a-i câştiga mai apoi ca pacienţi, pe viaţă. „A quick buck, indeed…” Să vedem şi pozele:

Proaspăt şi bun, nu ?

Ziua I

Iată-l în ziua a 94-a, practic ne-schimbat, dacă nu socotim creţurile apărute:

Ziua 94

Ziua 137 – arată chiar mai bine decât în urmă cu 43 de zile, precum se vede mai sus!

ziua 137

Happy meal, ei ? Deşi nu aş gusta, sunt aproape sigur că ar fi acceptabil la nevoie… Chimicalele adăugate permit stocarea cărnii, cartofilor şi-a chiflelor cu anii, îngheţate fireşte, pentru „protecţia consumatorului”. Cum va fi afectată sănătatea copiilor Dvs. pe termen lung însă, e o cu totul altă poveste…

Boli digestive, cancere şi câte şi mai câte pătimiri sunt preţul pe care copiii îl plătesc, pentru încrederea naivă a părinţilor într-un sistem criminal care ne convinge că prin introducerea mercurului, aluminiului şi a formaldehidei, pe lângă un amestec îngrozitor de viruşi modificaţi genetic în corpurile mlădiţelor noastre, procedeu altfel cunoscut ca vaccinare, le asigurăm imunitatea când de fapt îi facem autişti, că prin spectacolele şi programele „educative” de la teve şi calculator le dezvoltăm mintea, când de fapt îi imbecilizam ireversibil, că le asigurăm siguranţa în timp ce le dăm pe mână un mic aparat de crescut tumori cerebrale, că prin „fast-foodul” convenabil şi rapid putem înlocui prânzul sau cina caldă gătită acasă de către mama care îşi iubeşte cu adevărat puişorii..

Precum bine sumariza un francez pe un forum: “La culture coca-cola, la culture de la mal bouffe, culture du fric et peu importe les moyens, culture du mal être, culture de l’inculture, culture capitaliste. Sois idiot et achète!”

În traducere: “Cultura coca-cola, cultura mâncării proaste, cultura banului obţinut prin orice mijloace, cultura traiului nesănătos, cultura inculturii, cultura capitalistă. Fii idiot şi cumpără!”

 

Otrăvire în masă

Dacă asta nu-i îndeajuns deşi nu văd de ce nu ar fi, ar fii bine să ştim că Mcdonalds promovează la greu depravarea sexuală: compania a oferit o sumă semnificativă de bani pentru a deveni membru al „Camerei de Comerţ Naţionale a Homosexualilor şi Lesbienelor” din Statele Unite. Printre lucrurile promovate de aceasta, se află legile „anti-ură” şi „anti-discriminare”. Sunt dedicaţi agendei homosexuale.

Am putea crede că toate astea sunt făcute numai pentru bani, dar am greşi, căci perpetratorii relelor au deja toţi banii din lume. Care să fie atunci motivul pentru acest adevărat asalt asupra sănătăţii românilor (şi nu numai) şi mai ales care sunt planurile detaliate de falimentare a noastră din toate punctele de vedere? Să săpam ceva mai adânc:

Planul de falimentare a României şi ce putem face noi – metodele expuse pas-cu-pas!

sursa: good.is cu multumiri cititorului Scarface pentru semnalare!

Îndemn

„Să nu te-ntorci din cale când Duhul Rău te minte,
Căci vei rămâne pururi în a Sodomei carceri;
Prin fier, prin foc, prin apă, dar numai înainte,
Căci drumurile-n spirit nu suferă întoarceri.”

Constantin Oprişan – filozof, fost conducător al Frăţiilor de Cruce, mort la Jilava în timpul terorii comuniste dezlănţuită peste România de către Ana Pauker

Adevărata economie de piaţă – ce avem noi de priceput despre ea:

Producătorul capitalist este prins în capcana cantităţii. Ca să exişti în capitalism, trebuie să produci de la foarte mult în sus. Ca să produci colosal, trebuie să automatizezi, să investeşti în cercetare, în noi şi noi mijloace de producţie. În realitate, există UN SINGUR IMPERATIV: cantitatea. Nimic mai mult.

Ca să trăieşti ca meşteşugar, n-ai asemenea coşmaruri. Trebuie să produci bine. Cât de bine se poate. Nu trebuie să faci cercetare, trebuie doar să cunoşti bine vechile metode şi să fii la înălţimea lor. N-ai nevoie de nu ştiu ce linii de credite la bănci, totul e aproximativ la îndemâna ta, mai ales dacă vrei să continui o meserie practicată din generaţie în generaţie.

Hai să vorbim despre agricultură, la care mă pricep cât de cât, ca practician. Ca să produci multe cereale, ai nevoie de mecanizare. Costurile utilajelor sunt însă colosale. Prin comparaţie, caii şi uneltele tradiţionale sunt ieftine. Ce se întâmplă dacă vrei să nu fii un simplu ţăran, ci un fermier? Te împrumuţi la bancă. Ai de plătit împrumutul, precum şi dobânzile la împrumut (care nu sunt niciodată mici).
Trebuie ca întreaga ta mentalitate să se schimbe, să fie una CANTITATIVISTA. Repet, fermierul e un capitalist, pe el nu-l ţine dragostea de sat şi de muncile câmpului, el are o uzină de condus. Una care produce carne de porci, sau grâu, sau lapte de vacă. El nu mai are relaţii cu animalele lui, pentru ca nu poţi avea relaţii de afectivitate cu un strung.

 

Automatizare

 

Am cunoscut un om care a făcut acest pas. Avea o fermă de iepuri, cu un nucleu de 100 de iepuroaice mame. Mai ţinea şi 50 de capre. Avea, deci, specialitatea lui. Lucra singur, şi vindea cam 4000 de carcase de iepuri anual, plus laptele de la capre. La un moment dat s-a asociat cu alt fermier, şi produceau brânză de capra, era deci mai bine.

L-a pus dracul să se ducă la banca, la Credit Agricole (am uitat să spun că fermierul în cauza era francez). S-a împrumutat de 100.000 de euro. Numai că i-au pus condiţii. Să-şi tripleze nucleul de iepuroaice mame. Să ţină 200 de capre, nu 50. I s-a impus deci să fie capitalist, i s-a impus CANTITATEA.

A angajat oameni. A introdus elemente de automatizare. A cumpărat utilaje. A pierdut legăturile ţesute între el şi animale, n-a mai văzut în ele decât unităţi de producţie. A început să muncească mai mult, şi mai mult, fiind permanent în criza de timp. Devenise un fermier, nu mai era un ageamiu, carevasăzică.

Într-o zi, piaţa franceză a fost invadată de carcase de iepuri din Polonia şi Ungaria. Ieftini şi enorm de mulţi. El n-a putut coborî preţurile suficient, avea o bancă de plătit, avea angajaţi, protejaţi de legi şi de convenţii salariale. A dat faliment. Credit Agricole i-a luat totul.
Întrebare: dacă ar fi rămas un mic producător, ca până atunci, s-ar fi putut adapta? El e convins că da. Şi eu sunt convins.

Distributismul nu înseamnă distribuirea feliilor de pâine în mod egal. Distributismul nu înseamnă în linii mari să împarţi rezultate, ci premise. Distributismul nu înseamnă, nici atunci când vine vorba de împărţit ceva, să se împartă în mod egal.
Distributismul nu vizează rezultatele muncii, ci premisele ei. Cu împărţitul sărăciei s-a ocupat socialismul, cu coagularea bogăţiei s-a ocupat capitalismul. Într-un anume sens, şi socialismul, şi capitalismul au fost concomitent forme ale raptului instituţionalizat. Socialismul a vrut să ia de la bogaţi, capitalismul de la săraci. Nu discutăm de moralitate aici, când vine vorba să iei, se numeşte furt şi basta.

Distributismul sesizează nedreptatea în alt punct: în accesul la mijloacele de producţie. Proletarul e la fel de fragil şi sub socialism, şi sub capitalism. De la ambele are aşteptări, şi cine aşteaptă e până la urmă un om cu mâna întinsă, un cerşetor deghizat. Ambele orânduiri îi pot da din când în când ceea ce vrea, poate şi mai mult, dar proletarul rămâne consecvent dependent de cel care-i dă.

Distributismul (cuvânt nou pentru haine vechi) vrea să lichideze proletarul transformându-l în producător. Cu cât vor fi mai mulţi producători, cu atât va fi mai bine pentru toţi: producători individuali, asociaţi, mergând până la mari cooperative de lucrători-proprietari.
Forme ale distributismului există în România, în partea pe care o considerăm cea mai puţin moderna. Islazurile comunale sunt forme ale coproprietăţii. Cel mai sărac om din sat, care n-are o palma de păşune a lui, are acces la bunul comun. Nu devine bogat din asta, dar n-are a întinde mâna la pomana nimănui. Dacă vrea mai mult, cumpără pământ. Nu se pune problema egalităţii aici, dar nici a pomenilor din partea sistemului.

Păcat că ideea de cooperativă a fost compromisă de comunism. Va trebui să le reinventăm. Să facem cooperative la ţară, dar şi la oraş. Să dezvoltăm în regim de cooperative exploataţii agricole şi ateliere meşteşugăreşti. Se poate. Chiar foarte bine se poate.

Hai să venim şi cu un exemplu concret. Zilele trecute mi-am cumpărat o geantă din piele de la o familie care are propriul atelier, în inima Clujului. Am dat mai puţin decât pe una de import, italienească, Leonardo. Cu 100 de lei mai puţin. Mă vede zilele trecute un prieten, amator şi el de lucruri frumoase şi trainice. De la Bel-Art, zice? Da, îi răspund. Fii sigur ca te ţine 10 ani, îmi spune. Înainte avusesem una italienească, m-a ţinut 3 ani, după care a trebuit s-o convertesc în geantă de scule, nu mai era buna de nimic.

Deci se poate. O familie deţine un atelier de pielărie. Produc puţin, vând greu, dar obiectele sunt făcute pentru un deceniu. Sunt proprietarii mijloacelor de producţie, nu trăiesc strălucitor, dar nu asta e ideea. Sunt un punct de referinţă pentru clienţii lor. Asta e distributismul.

Unii spun ca distributismul va aduce şomaj şi stagnare. Lăsăm deoparte faptul că şomajul este consecinţa urbanizării şi a capitalismului, fiind necunoscut (cel puţin ca flagel social) înainte de revoluţia industrială. Deja mi se pare semnificativ, totuşi. Capitalistul, dacă are de ales între un robot şi un angajat, preferă robotul. Nu degeaba muncitorii care au văzut productivitatea maşinilor le-au distrus, la începuturile capitalismului, pentru că e clar că maşina este cea care-l trimite pe om în şomaj, nu altcineva.

Însă mai e ceva. Se spune că progresul este apanajul capitalismului. Problema e dacă trebuie să ne scoatem pălăria şi să ne închinăm la progres. Aici eu zic că nu. Dacă va mai tine mult, progresul o să ne omoare pe toţi. Şi asta o ştiu toţi oamenii care au priceput că o jucărie mai bună azi ca ieri e până la urmă acelaşi lucru, doar că-ţi ia ochii.

Sunt filosof? Nu. Când Renault a scos pe piaţă Loganul, ziariştii de specialitate au strâmbat din nas. Ba că motorizarea era deja folosită pe nu ştiu câte maşini, ba că bordul e de la cutare Megane din ’80, ba că maşina e prea colţuroasă, ba că lipsesc dotările, ba că e prea urâtă şi prea leneşă. Şi totuşi, maşina se vinde ceva de speriat. De ce? Pentru că oamenii au fost bucuroşi să cumpere o maşină făcută din bucăţi deja utilizate la alte modele, fără cine ştie ce dotări, fără mofturi. Fără progres. O maşină pur şi simplu.

Succesul modelului Logan arată ca nici stagnarea nu-i rea. N-avem nevoie de rachete, sunt suficiente maşinile decente. Progresul poate lua şi o mică pauză. Progresul e scump, e mai ieftin să te mulţumeşti cu ceea ce este.

Marea problemă a capitalismului este chiar asta: e exorbitant de scump. Are nevoie de oameni care să nu-şi aparţină, care să muncească până peste poate, care să se anuleze spiritual, sacrificându-se pe altarul capitalismului. Nici o orânduire de până acum n-a avut asemenea pretenţii de la om, fără să fie capabilă să dea ceva în schimb. Capitalismul mai este scump şi pentru că aruncă bani pe tâmpenii (publicitate, entertainment), schimbă prea des aparenţele în numele progresului, consumă enorm de multă energie. Situaţia nu poate dura indefinit, vine o vreme când face poc. Nu poţi să rozi oameni, resurse şi energie fără să pui ceva în loc. Nu totdeauna.

sursa: Radu Iliescu,  A Treia Forţă. România profundă

Terorismul internaţional fără mască: iarăşi voi băieţi?

O veste mirobolantă ne este oferită înspre uşurarea prostească aşteptată de către manipulatorii noştri: serviciile secrete americane şi altele care joacă împreună cu ele, au „dejucat” un plan de atac multiplu asupra Londrei, precum şi asupra unor oraşe ne-numite din Franţa şi Germania. Idioţenia vine complet cu un montaj foto numai bun de speriat proştii, arabul rău, neapărat cu faţa acoperită scrutând cu privire-ai rece şi necruţătoare sărmanele victime europene şi un „Al Qaeda” mare trântit peste! Ah, câtă teamă! Cine-i Al-Qaeda cu adevărat s-a arătat demult aici pe Lumea după Eufrosin.

Brrrr...

Vedeţi, stereotipul ăsta e programat în minţile oamenilor pentru a preveni o discuţie semnificativă pe marginea fenomenului, căci concluziile ei ar fi extrem de nefavorabile micului stat care a fost înfiinţat printre multe alte samavolnicii, aruncând în aer hotelul King David din Ierusalim în 1946. Astfel elita ofiţerilor britanici cazaţi acolo a fost eliminată, într-un record macabru al numărului de oameni omorâţi dintr-un şut între 1920-€“1948, dând cale liberă înfiinţării statului sionist.

Hotelul Regele David, Ierusalim 1946

Bomba a fost ascunsa in putina cu lapte

Tacticile bandelor criminale evreieşti Irgun, Etzel şi Stern care puneau bombe în pieţe deghizaţi ca arabi (precum în cazul hotelului King David), au devenit de-atunci politică de stat ( încă la nivel de putere nucleara !). Cunoaştem din păcate cu toţii nume ca Sabra şi Shatilla, bancul de Vest, Gaza, cu miile lor de morţi, închişi şi torturaţi, batjocoriţi şi infometaţi. Nici cei care încearcă să le aducă ajutoare nu au o soartă mult mai bună, după cum convoiul umanitar naval recent mitraliat, a dovedit-o din plin.

Cine sunt teroriştii acum fraţilor ?

Astăzi puternica armată americană, acţionează ca mâna înarmată a statului sionist în jurul lumii, ucigând indezirabilii cu rachete lansate din drone, gloanţe invizibile trase din sateliţi (ehei, ce a mai evoluat tehnologia în vreme ce unii au regresat în barbarism!) sau de ce nu, acoperind oraşe întregi cu chestii neplăcute precum fosfor, napalm, uraniu sărăcit… Dar dacă ei spun că e în numele democraţiei merită, nu ?

Atacuri simultane erau prevăzute la Londra şi în mari oraşe franceze şi germane, a precizat postul, adăugând că planul se afla într-un stadiu avansat, dar că atentatele nu erau iminente.

Activişti din Pakistan, care au planificat atentatele, se aflau sub supraveghere de ceva timp, a precizat Sky News. Potrivit postului, operaţiunea „avea o legătură cu al-Qaida şi, posibil, cu talibanii”, care vizau Europa.

Acesta era „cel mai serios proiect de atentate planificat de al-Qaida în ultimii ani”, pus la punct de lideri ai reţelei, refugiaţi în regiunile tribale ale Pakistanului, a afirmat BBC.

Susţin că de fapt „dejucarea” complotului nu a fost altceva decât infiltrarea între oameni preocupaţi de viitorul neamului lor a unor agenţi provocatori care i-au îndemnat la tot felul de prostii, în linii generale fireşte, după cum recunoaşte comunicatul „atentatele nu erau iminente”. Mai pe şleau, i-au înjurat bine pe opresorii lor, comentând între ei „bine-ar fi dacă…”
Francezii au spus totuşi adevărul, chiar dacă pe căi lăturalnice, într-un singur cuvânt „merde„:

O sursă franceză din domeniul informaţiilor a declarat, sub acoperirea anonimatului, că „nu este deloc la curent”, iar o sursă guvernamentală franceză, în legătură cu serviciile de informaţii, a declarat, de asemenea, că nu deţine informaţii despre un asemenea complot dejucat.

Terorismul costă bani grei şi necesită resursele nelimitate la care numai serviciile secrete occidentale au acces. Nu pot fi doborâţi doi zgârie nori şi nu poate fii distrusă clădirea Pentagonului de către unii care construiesc prin garaje rachete artizanale, care cel mult fâsâie inofensiv prin deşert. Absolut toate atentatele majore teroriste soldate cu zeci, sute sau mii de morţi, fie ele comise în gara din Madrid, metroul din Londra, clubul din Bali, Mumbai sau Moscova, poartă semnătura serviciilor secrete occidentale. Idem pentru aeronavele de pasageri care suferă accidente inexplicabile ca de exemplu cel al cursei American Airlines din Noembrie 2001, care a căzut din cer la scurtă vreme după decolarea sa de pe aeroportul JFK din New York. Am arătat fotografia cozii aparatului unui copil deştept de vârsta claselor primare. Mi-a spus imediat: „E clar ca cineva a slăbit şuruburile care prindeau coada avionului”:

Posibilul motiv pentru această crimă? Avionul era un Airbus 300-600. În urmă cu nici 60 de zile, două Boeinguri tăiau prin turnurile gemene deja înţesate cu explozibilul militar Semtex, iar un altul se prăbuşise în Shanksville, Pennsylnannia. Mass-media din întreaga lume repeta obsesiv: Boeinguri, Boeinguri…a fost cea mai proastă publicitate cu putinţă pentru compania Boeing. Practic dacă vroiai să îţi trimiţi copiii şi soţia la moarte, tot ce trebuia să faci era să îi urci la bordul unui Boeing. Comenzile pentru aeronavele lor scăzuseră îngrijorător, iar cererea pentru Airbusurile 300-600 executate dintr-un material modern compozit, mult mai uşor şi mai rezistent, era în creştere.
Credeţi ca nişte bestii cinice şi amorale cum se găsesc prin serviciile secrete fie ele CIA, Mossad, MI 6, KGB etc. se dau înapoi de la uciderea a sute şi mii de nevinovaţi pentru a-şi atinge scopurile ? Ai noştri nu joacă chiar în aceeaşi ligă, dar tacticile şi metodele lor sunt aceleaşi: cum altfel sa fi fost falimentată România, sistematic, după plan, prin metode care continuă neabătut chiar sub nasul nostru ? Nu scriu aici ca să îmi fac prieteni, ci ca să expun ceea ce trebuie cunoscut de tot românul. Nu ne putem elibera altfel decât prin adevăr.

Când mai auziţi de „terorism”, puteţi în deplină siguranţă porni de la premiza că în spatele acţiunii se află o combinaţie de trei litere. Iar când în numele „siguranţei cetăţeanului” vi se cere să renunţaţi la drepturi ( mai există vre-unul rămas în picioare, realmente ?) spuneţi-le gunoaielor de politicieni fără echivoc : ‘ia marş de-aici potaie!

Până atunci, să sperăm că România va fii lipsită de mârşăviile astea, deşi aservirea totală faţă de marele licurici şi şefii lor mult mai mici, e îngrijorătoare. Nici unul dintre aliaţii SUA nu a fost scutit de „binefacerile” lor, de ce ar face sclavii o excepţie?

Balul ambasadorilor refuzaţi de Casa Albă şi ce înseamnă asta pentru noi

Ambasadorul român la Washington s-a numărat printre diplomaţii care nu au putut participa la o recepţie organizată de Casa Alba, deşi fuseseră invitaţi, a declarat ambasadorul pakistanez în SUA, Hussain Haqqani, relatează postul de televiziune Dawn, în pagina electronică.

Computerul Casei Albe a amestecat numele şi datele de naştere a aproximativ 30 de ambasadori, determinând personalul care se ocupă de securitate să le ceară diplomaţilor respectivi să aştepte până la corectarea datelor, a explicat Haqqani.

„Ambasadorul român şi cu mine am decis că, devreme ce era un eveniment de scurtă durată şi probabil s-ar fi încheiat înainte ca datele să fie triate, mai bine mergem acasă”, a adăugat el.

„A fost o greşeală, nu a fost un mesaj ascuns pentru nimeni”, a precizat acesta, adăugând că „ambasadorii Arabiei Saudite şi Rusiei s-au aflat, de asemenea, printre cei cărora li s-a cerut să aştepte„.

Mediafax

Să credem oare că nu doar oanenilor de rând li se cere viză pentru intrarea în SUA, poate chiar una „norocoasă” trasă la loterie, ci chiar şi ambasadorilor aflaţi acolo pentru a lua parte la baluri diplomatice ?  Priviţi lista ţărilor ale căror ambasadori au fost înjosiţi: România, Rusia, Arabia, Pakistan…

Cu mai puţin de un an în urmă, cuplul Tareq şi Michaele Salahi  a intrat neinvitat în Casa Albă, pentru a lua parte la o petrecere diplomatică la care participa Preşedintele Obama, Vice-Preş. Biden şi alte înalte oficialităţi ale SUA. Iată-i împreună cu Vice-Preş. Joe Biden în timpul petrecerii:

Scandalul a fost  enorm dar curios, nimeni din Secret Service nu a avut de suferit vre-o consecinţă negativă de pe urma lui. Se spune pe la colţuri că cuplul a fost lăsat expres să intre, pentru a-i arăta Preşedintelui Obama că nu e în siguranţă absolută nici chiar înconjurat de cei mai feroce agenţi. Trebuia obţinută cumva cooperarea lui în planurile de întărire a efectivelor militare din Afganistan, precum şi continuarea ocupaţiei Irakului, lucruri pe care Obama le dezavuase în timpul campaniei prezidenţiale.

Asta arată destul de clar că nu a putut fi vorba de o greşeală în cazul ambasadorilor, ci că a fost un act deliberat de umilire a unor ţări cărora măreaţă SUA vroia să le transmită un semnal. Înţeleg Rusia, înţeleg Arabia Saudita, înţeleg Pakistanul, dar cu România ce au avut?

Tocmai ţara al cărei Preşedinte se dă peste peste cap pentru a satisface fiecare moft al Statelor Unite, de la autostrada triplu-preţ Bechtel, la hârburile F-16 care nu zboară, la otrăvirea noastră prin trenele chimice extrem de nocive lansate din avioanele NATO şi chiar până la prăpăditul baton de ciocolată ROM care a adoptat flamura imperială pe ambalaj înlocuind tricolorul nostru drag, tocmai această ţară să fie astfel umilită ? ( ca urmare a opoziţiei exprimate de către cetăţeni s-a revenit la ambalajul original, dar servilismul ăsta nu se uită băieţi, adio !)

 

După 46 de ani de existenţă, brandul Rom a decis să renunţe la tricolor în favoarea steagului Statelor Unite Foto: Lucian Muntean

Nu-i vorba de faptul că America e aliata noastră evident, căci nu aşa te porţi cu un aliat. Chestiunea se rezumă la modul absolut jalnic  cu care guvernanţii noştri au ales să se facă preş în faţa celor mari, arătând prin lipsa lor de demnitate că România poate fi tratată ca o colonie. O COLONIE. Priviţi în jurul Dvs.:

de la McDonaldsurile şi Starbucksurile ticsite cu clienţi al căror fizic se schimbă înspre rău, la urâtele reclame care ne înţeseaza şoselele , la tricourile purtate de tineri şi scrise neapărat cu niscai americanisme (oricât de imbecile, numai să fie),  la producţiile tembele „made in Hollywood” cu care suntem bombardaţi, toate astea îşi lasă amprenta în psihicul naţiunii. E greu să mai dai de cineva care nu foloseşte „weekend”, „OK” sau exclamă „oops” atunci când greşeşte!

Dacă ne asumăm şi noi la rându-ne postura de colonizaţi, cum să ne aşteptăm să mai fim respectaţi?  Suntem consideraţi precum negri din Africa, buni doar la muncă ieftină şi jefuirea bogăţiilor lor naturale? ( Roşia Montană ar trebui să fie în capul fiecărui român!).

Iar dacă vrem să avem conducători fermi, demni, inteligenţi şi patrioţi, trebuie ca mai întâi noi înşine să fim astfel! Se spune că poporul are conducătorii care îi reprezintă. Când noi vom începe să ţinem la istoria, la credinţa, la cultura şi la demnitatea noastră naţională, atunci şi clasa politică va începe să reflecte aceste valori autentice. Când noi vom refuza să mai avem de-a face cu „Valentine’s” şi cu „Halloween”, nici conducătorii noştri nu se vor mai închina în faţa altora. Nu poţi imbeciliza şi deznaţionaliza decât un popor slab, ori dacă înaintaşii noştri erau astfel, nu am fi supravieţuit aici de peste 2000 de ani!

Să nu desfacem noi în 20, ceea ce au ţesut ei peste milenii. 

O Românie nouă, timpul ei a venit!

Ne desfiinţează cineva ţara sub ochii noştri?

„Ei, asta e, l-am omorât! Iau zece ani pentru un prost!“ Astea au fost vorbele lui Romel Voicu, ţiganul oligofren în vârstă de 19 ani care l-a înjunghiat ieri în inimă pe fostul său coleg de şcoală, românul Andrei Goreci, care nu a supravieţuit loviturii de cuţit – Dumnezeu să-l ierte! Crima a avut loc în oraşul din Bănie, adică în inima regiunii desemnate de către mai-marii lumii să devină „Ţara ţiganilor”, precum am arătat recent.

Se pare că, în urmă cu câteva zile, Andrei Goreci a avut un conflict cu Stelică Voicu, fratele lui Romel, elev în clasa a X-a la acelaşi liceu. Ieri, fraţii Voicu au hotărât să îl aştepte pe Andrei şi să îi dea o lecţie.

Împreună cu fratele său mai mare, Stelică l-a aşteptat pe Andrei între blocuri, pe drumul acestuia spre liceu. Acesta era însoţit de alt elev de clasa a XI-a din liceu, Cristian Manea. Între tineri a izbucnit în scurt timp o altercaţie, după care Romel a scos un cuţit şi a început să lovească la întâmplare, Goreci şi Manea fiind amândoi înjunghiaţi. Andrei Goreci a fugit, însă nu a apucat să facă decât vreo 30 de metri. Când a ieşit în stradă, a căzut ca secerat. Fusese înjunghiat în inimă. Manea a scăpat mai uşor, cu o tăietură care nu i-a pus viaţa în pericol.

Potrivit reprezentanţilor Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj, Romel Voicu a urmat clasele a IX-a şi a X-a la Liceul „Tudor Arghezi“. Înainte de clasa a XI-a a solicitat transferul la Grupul Şcolar Transporturi Auto din Craiova, pe motiv că nu face faţă intelectual cerinţelor liceului.

Andrei Eduard Goreci avea 17 ani şi era, după cum a spus şi directorul Liceului „Tudor Arghezi“, Lucian Săndoi, un elev timid, muncitor şi care nu a avut niciodată probleme disciplinare. Pentru rezultatele sale bune la învăţătură, Andrei a fost selectat şi a participat la un program realizat în parteneriat cu Penitenciarul Craiova, denumit „O zi în închisoare“.
În urmă cu două zile, jandarmii doljeni au susţinut dezbateri chiar în Liceul „Tudor Arghezi“ pe tema delincvenţei juvenile.

Ajunge ţara noastră un imens ghetou al crimei şi al terorii perpetuate asupra românilor de către alogeni, la toate nivelele ? În plan politic, socio-economic şi intelectual, avem leprele astea cu nume românizate cocoţate în toate poziţiile cheie, iar la nivelul străzii pe d’alde Romel Voicu. Ce înfăptuiesc primii prin mizeria generalizată care îndeamnă românii să plece, desăvârşesc ultimii cu cuţitul. Curge sângele copiilor români pe străzi şi noi încă mai răbdăm..

Virtute biblică răbdarea ştiu, dar nu şi când ne e ameninţată însăşi fiinţa naţională şi când ne mor copiii! Comentează cineva în Gazeta de Sud:

Vinovati sunt toti si niciunul. Ma uit mai sus la cum scrie domnisoara Andreea : „jtii k te iubesc”, etc, desi ne despart doar cativa ani generatiile, nici macar nu mai poti zice ca acesti copii mai fac carte. Parintii nu mai sunt interesati de copiii lor, de situatia lor la scoala, de ce invata si de ce nu invata, copiii nu mai sunt interesati de viata lor, de cultura lor, baietii toti incearca sa ajunga cat mai golani si fetele cat mai „versate”, ca altfel sunt catalogati de colegi ca fraieri. Profesorii nu mai sunt interesati de activitatea lor, ies in strada sa strige pentru salarii, domnilor profesori pentru ce salarii? Jumate din elevii vostri sunt agramati, inculti, slab pregatiti la orice materie. Ies prosti de pe bancile scolii si voi va ganditi la voi „lasa ca ii invata aia de la facultate ceva”, ceilalti elevi care inca mai au inclinare spre carte si isi doresc sa invete o fac doar daca au bani sa vina la meditatiile voastre. Directorii scolilor sunt de vina, pentru cativa lei primiti sponsorizare de la elevul x, elev cu probleme dar fiu de parinte cu influenta sa nu zic altcumva, trec peste orice problema cauzata de elev. Politia e de vina pentru ca nici nu iti accepta sesizarile pentru micile incidente „ba ti-a scos un ochi? ti-a scos vreun dinte? ti-a rupt vreo mana? atunci ce vrei sa depui plangere du-te acolo sa te bata iar mai bine si vino data viitoare ca noi suntem ocupati nu stam dupa tine daca nu ai murit inca”. Oare cum se face ca in caz de crima reusesc sa prinda agresorul, dar in cazul unui incident minor nu reusesc? Pentru ca nu vor sa isi faca treaba, dar se duc sa manifesteze. Domnilor dumneavoastra sunteti javre ordinare, vedeti paiul din ochii altora. Ma sperie gandul de a ajunge parinte in tara asta si copilul meu sa fie marginalizat pentru ca vreau sa fie un copil normal cu un anturaj normal, nu un golan de dragul societatii.

Pricepe omul nişte lucruri dar ele nu sunt decât partea văzută a icebergului, efectele. Cauza e alta. Condiţiile sunt special creeate pentru a fi nefavorabile: plata mizerabilă şi aia’ ciopârţită cu satârul, legile aparent prosteşti, dispoziţiile aparent imbecile primite de la centru, birocraţia sufocantă, până şi plaga câinilor vagabonzi, toate astea sunt menite să ne provoace lehamitea, să inducă indiferenţa, să ne inspire angoasele.

Spune o vorbă „nu pune pe seama vre-unei conspiraţii ceea ce se explică simplu prin prostie”. Răspunsul meu este că atâta prostie şi ineptitudine nu pot fi întâmplătoare într-un neam de oameni destepţi, ci mult mai plauzibil, sunt programate!  Distrugerea industriei şi-a agriculturii nu a fost întâmplătoare, nu-i aşa? Spunea Petre Roman atunci „fabricile noastre sunt o grămadă de fiare vechi”. Licheaua ştia exact ce face…

Credeţi că învăţământul şi sănătatea sunt scutite de aceste atacuri? Credem că atmosfera de insecuritate socială poate fi altfel decât premeditată, în ţara cu cel mai mare procentaj de securişti şi forţe de ordine raportat la numărul populaţiei ? Evident că nu. România e supusă unui program sofisticat de distrugere, unul în care toţi parametrii sociali-economici-politici, au fost luaţi în calcul. Aş paria că există programe de ordinator, care anticipează reacţiile sociale la anumite măsuri. Parcă îi văd pe nemernici complotând:

Cum să determinăm plecarea personalului medical înafară, ce-ar fi să le tăiem salariile? Nu-i destul? OK, închidem un sfert din spitale şi policlinici atunci! În scurtă vreme îşi vor lua catrafusele către vest, după cum am discutat deja cu liderii de-acolo, că tot au mare nevoie de câteva mii de doctori şi asistente !

Cum facem să se teamă oamenii în permanenţă? Haide să îi încurajăm pe ţigani să facă tot ce vor, fără să fie pedepsiţi: ba chiar să le dăm drepturi speciale, nimeni nu-i va putea atinge! Vor mai omorî câte un român pe ici pe colo şi ce-i cu asta? Doar gânditi-vă cât de solid se va instaura teorarea în populaţie! Noi vom pretinde că ne pasă, dar de fapt poliţia va fi descurajată de la a acţiona. Avem oamenii noştri în justiţie, îi vor elibera rapid, până şi poliţiştii se vor teme.  Cu ajutorul ţiganilor vom putea face ce vrem cu ţara asta he, he, he..”

Într-atât de odios se lucrează la exterminarea şi însclăvirea noastră.. Esenţa problemei este că nu noi suntem reprezentaţi de actuala clasă politică, ci distrugătorii  nostri. Ieşim în stradă, vor spune unii.. Şi? Veţi fi reprimaţi sângeros, sau haide totuşi să spunem că va fi provocată demisia actalului guvern. Victorie? Nah.. Cine îi va înlocui? Îl vreţi pe Victor Ponta sau pe  Crin Antonescu ca Preşedinte? Sau poate pe Roberta „inventez voturi” Anastase  ? Ar fi exact acelaş rahat, doar că la pătrat.  Închei prin a-l cita pe Dl. Prof. Ion Coja:

„În orice caz și pentru orice eventualitate, inclusiv aceea a suspendării lui Băsescu, societatea românească trebuie să tragă concluziile logice și să organizeze procesul electoral de așa manieră încât să nu ne mai trezim în ziua alegerilor că nu avem pe cine vota, și să ne crucim după aceea de președintele cu care ne-a pedepsit Dumnezeu! Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în urnă!…”

O Românie nouă, timpul ei a venit!

Iaurturile probiotice: ştim ce băgam în noi ?

Nu obişnuiesc să preiau materiale de pe blogurile cu care fac schimb de adrese, dar treaba asta e mult prea importantă şi sunt convins că nimeni nu se va supăra – mai toată lumea cumpără vestitele iaurturi „probiotice” de când capitalismul sălbatic ni le-a adus în magazine, crezând că-şi fac un bine sănătăţii. În plus copiilor le plac reclamele hazoase şi gustul lor dulceag, cu fel de fel de arome, naturale evident!

Iată însă că în vreme ce producătorul francez Danone a trebuit să plătească $35,000,000 pentru a închide procesul aflat pe rol în SUA împotriva sa, la noi afacerile lor sunt cât se poate de prospere. Nu asta mă supără în sine, ci faptul că ni se vinde în continuare aşa ceva:

Puțină lume știe ce mănâncă. Și mai puțină lume citește ambalajul la ce mănâncă. Iar și mai puțină lume are noțiuni de microbiologie.

Iaurturile probiotice “ invenția concernelor americane “ spre exemplu, conțin bacterii care nu au fost folosite înainte niciodată în alimentație.

Una din aceste bacterii este specia „Bifidobacterium bifidum”. Aceste bacterii se găsesc de fapt de obicei în flora vaginală, în rect, și în tractul uro-genital, în excremente de porci și alte animale. Aceste bacterii nu sunt prezente în mod normal niciodată în intestinele subțiri, în stomac sau în gură, în afară că omul a făcut contact direct cu cele de mai sus.

Aceste bacterii bifide nu supraviețuiesc de regulă acidului din stomac atunci când sunt ingurgitate pentru a nu periclita flora intestinală, în special din cel subțire.

Concernele nu numai că ni le-au introdus în iaurturi, însă le-au și modificat genetic ca să supraviețuiască acidului din stomac. De aici se poate deduce reauavoință și perversitatea celor care le-au destinat pentru consum, conștienți fiind de inconștiența umanității moderne.

Prin intermediul iaurtului „probiotic” folosit ca un cal troian microbiologic, aceste bacterii vaginale și fecale modificate genetic ajung în intestinul subțire al omului, acest lucru ducând la tot felul de probleme ulterioare, căci prin ele se schimbă automat flora naturală care este înlocuită cu o floră tipic vaginală. Danone & Co creează deci un fel de floră vaginală în intestine, ceva contrar naturii umane și cu efecte nocive pt. sănătate.

Cunoscutul specialist în technică alimentară Udo Pollmer, care apare des la televiziunea germană ca specialist în domeniu pe teme de alimentație, a făcut cunoscut acest fapt în una din cărțile sale. Însă cui îi pasă și mai  puțini știu încă.
La televizor el însă nu poate vorbi de așa ceva și nici nu este întrebat. Nu-i de mirare la cât se câștiga cu reclamă la iaurturile „probiotice” de către posturile de televiziune. Cum să-ți alungi clienții ?

Citatul din carte cu privire la acest truc și daună aduse de consumul de probiotice este aici în limba germană pt. cine o cunoaște.

Bacteriile profane de iaurt însă nu au obiceiul să se lipească de pereții intestinelor căci ele trăiesc din lapte proaspăt și nu din lucrurile digerate. Pe de altă parte bacteriile probiotice nu sunt în stare să facă lapte gros căci această sarcină o au bacteriile lactoacide.

 

De aceea prețioasele bacteri (probiotice) se introduc și se amestecă pe altă cale, ulterior, în iaurtul deja fermentat.” (Udo Polmmer) Problema și mai mare este că de la introducerea „proboticelor”, concernele au convins, încetul cu încetul, ori prin persuativitatea tipic americană ori prin prețul mai ieftin al culturilor acestea, cam toți producătorii de iaurturi “indiferent că este probiotic sau nu “ să folosească tot aceste bacterii nocive la preparat iaurtul “ așa că este greu de găsit încă un iaurt natural făcut cu bacterii tradiționale. Bacteriile tradiționale folosite la făcut iaurtul proveneau înainte de la vițel sau vacă. După Pollmer ele se numesc Streptococcus thermophilus și Lactobacillus bulgaricus.

În Germania este acum foarte greu de găsit un iaurt care să nu aibă culturi bifide. Cu alte cuvine este greu de găsit un iaurt care nu este produs din bacterii vaginale și fecale. Mâncăm caca fără să știm, fiindcă îi credem orbește pe cei care fac reclamă la TV.

Asta e.

În Google este extrem de greu de găsit un articol din care să reiasă evident ceea ce acum câteva decenii era bine cunoscut despre aceste bacterii, însă dacă citiți cărți mai vechi sau căutați cu grijă puteți vedea că aceste bacterii nu au nimic de-a face nici cu iartul, nici cu intestinele și ca fac cu adevărat parte din flora altor organe. Toate articolele moi despre aceaste bacterie mint cu nerușinare sau au preluat minciuna de la alții.

De exemplu mai jos, o firmă vinde un product cu aceleași bacterii bifide pt. flora vaginala, idem cu cele care se găsesc și în iarurturile probiotice de la Danone & Co. În general se știe sau cel puțin știa ca flora vaginală și cea din intestine este complet diferită. Însă în ziua de azi cine mai gândește ? Toată lumea crede. Cam orbește.

Dacă cineva folosește aceleași bacterii pt. stomac și pt. vagin, ceva trebuie să fie greșit, nu credeți ? Aici, alb pe negru.

Sezonul vaccinurilor a început din nou. Chiar dacă nu aveţi copii, sigur veţi auzi eternele îndemnuri de a vă „proteja” de gripă. În loc de-ai face fericiţi pe cei care ne vor puţini, bolnavi şi proşti, mai bine vizitaţi NUVACCINURILOR pentru a dobândi o perspectivă nouă asupra chestiunii, cea a adevărului. Apoi, spuneţi şi altora.

Cugetare

Casa ne arde, haznaua refulează, ăla micu s-a suit pe un stâlp şi a rămas atârnat de firele electrice, nevasta a rămas blocată cu căruţa în mijlocul râului, berbecul s-a aruncat în fântână cu cele două oi cu tot, dar noi suntem veseli că a murit capra vecinilor…….

sursa: e-mail

Şoferi din România, uniţi-vă! Guvernul vrea să ştie unde vă aflaţi.

Ca nişte slugi lipsite de orice demnitate ale marelui licurici, guvernanţii de la Bucureşti se grăbesc să adopte măsuri draconice de urmărire şi înregimentare a populaţiei în lagărul electronic făcut posibil de tehnologia RFID în conjuncţie cu camere de luat vederi şi baze de date centralizate, din scutec şi până în automobil, de parcă am fi cu toţii nişte potenţiali răufăcători !

De astăzi, rovinieta electronică este o realitate. Iată cum funcţionează ea, citez agenţia Mediafax:

Pentru a achiziţiona rovinieta, conducătorul auto îi comunică operatorului, pe propria răspundere, numărul maşinii, tipul vehiculului şi perioada de valabilitate a rovinietei.

Operatorul introduce în calculator numărul autovehiculului, iar sistemul generează, automat, toate datele de identificare, precum şi categoria vehiculului, dar şi numele proprietarului. După achitarea tarifului, cumpărătorul primeşte un bon de casă sau factură, dacă solicită, în locul vechiului autocolant care se lipea pe parbriz.

Plata este înregistrată automat în baza de date centrală CESTRIN (Centrul de Studii Tehnice, Rutiere şi Informatică) şi este păstrată pe toată perioada de valabilitate pentru care a fost achitat tariful de utilizare.

Controlul rovinietei se face fie automat, prin intermediul punctelor fixe, unde sunt instalate sisteme de camere video, fie în trafic, de către echipe de controlori.

Camerele video înregistrează numărul de înmatriculare al vehiculelor, care apoi sunt verificate în baza CESTRIN, iar în cazul în care numărul nu este găsit, se interoghează baza de date a Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor pentru identificarea contravenientului.

Toate operaţiunile au loc online, în doar câteva secunde. Odată identificat posesorul autoturismului filmat circulând fără rovinietă, i se va întocmi proces verbal şi trimite amenda, prin poştă, la domiciliu.

CNADNR a selectat la începutul anului consorţiul Novensys Corporation/UTI Systems pentru a livra sistemul, valoarea contractului fiind de 35,96 milioane de lei, fără TVA.

Lumea mai că ar accepta pierderea libertăţii prin urmărirea 24/7 a automobilelor pe şoselele patriei, dacă am avea drumuri ca în Germania, dar cum ai noştri sunt buni la asuprit şi slabi la facut adevărata treabă a guvernării, jenantele noastre şosele nu justifică perceperea unei taxe pentru a-ţi face maşina praf pe ele.

Concret, ce propun: iniţierea unui mic grup informal de studiu al legii şi acţionarea în instanţă a Ministerului Transporturilor şi a CNADNR pe temeiul care oferă cele mai bune şanse de câştig, în scopul eliminării taxei de drum, precum şi a desfinţării bazei de date centralizate CESTRIN. Poate de taxă nu scăpam, dar barem de urmărirea electronică dacă am putea şi tot ar fi o mare victorie.

Dacă există un avocat între cititorii mei îl rog să mă contacteze. Poate cunoaşteţi Dvs. unul interesat în păstrarea puţinelor libertăţi care ne-au mai rămas, vorbiţi cu el, iar dacă omul e dispus să ajute, lăsaţi un comentariu aici cu o adresă validă de e-mail. Chiar şi numai 3-4 oameni ar putea studia diferite secţiuni din lege pentru a găsi vulnerabilităţile necesare. Cu cât mai mulţi, cu atât mai bine!
Când acestea vor fi găsite, se poate iniţia procesul. Am văzut în America o mână de oameni, dând peste cap formidabila putere a guvernului american, numai prin determinare şi evident prin faptul că aveau dreptate. Da, a fost nevoie şi de un judecător cu coloană vertebrală pentru asta, dar trag nădejde că îi avem şi noi pe-ai noştri.

Răul învinge atunci când oamenii buni, nu fac nimic.