Învăţăminte din manifestaţia de azi

Preşedintele Băsescu nu a ieşit ca să discute cu cei peste 8,000 de manifestanţi de la Cotroceni, apreciind manifestaţia lor ca fiind „ilegală”.  Nici eu nu cred că era dator să iasă, dar nu pe temeiul acesta: spaţiu public, înseamnă exact asta: spaţiu public. De ce ar fi nevoie de „autorizaţii” pentru ca publicul să se întrunească în spaţiul său ? E libertatea de exprimare într-adevăr la liber, sau numai cu „cerere-urmată-de-refuz-sau-aprobare” din partea celor împotriva cărora demonstrezi?

Altceva: de ce  trebuie românul veşnic să completeze „cereri” către stat pentru orice lucru la care are deja dreptul sub lege?  Aş spune că treaba e astfel gândită pentru a pune cetăţeanul în postura de petent şi nu în cea firească de exercitant al drepturilor sale.

Înapoi la manifestaţie: faptul că liderul sindicatului cu nume de mafie „Cartel Alfa”, i-a trimis pe manifestanţi acasă îndemnându-i să revină în 7 Oct. chipurile când vor fi mai mulţi, dovedeşte că liderii sindicalişti sunt  parte din sistem. Prin mişcarea asta Bogdan Hossu nu a făcut decât să ofere amplu timp Ministerului de Interne ca să destructureze mişcarea. Prin faptul că oamenii s-au adunat pur-şi-simplu, ei au arătat guvernului că sunt periculoşi, ori democraţia marii finanţe nu tolerează mase mari de oameni conştienţi, care îşi cer cu insistenţă drepturile. Adevăraţii ideri vor fi identificaţi şi lucraţi mai apoi prin mijloace specifice pentru a-i neutraliza.

Majoritatea celor 8,000 de manifestanţi de astăzi, erau poliţişti. Dacă tocmai apărătorii legii pot să se adune fără „ţidulă” de la primărie, atunci de ce nu şi noi care vrem legi drepte? Spaţiul public nu-i doar al agenţilor de stat nemulţumiţi de salariile lor!

Încă ceva: violenţele sunt cel mai probabil premeditate şi cei care le fac trebuiesc rapid identificaţi şi izolaţi de către manifestanţii legitimi. E veche cât democraţia tehnica agenţilor provocatori infiltraţi între cei de bună credinţă pentru a submina întreaga mişcare şi pentru a oferi un pretext de intervenţie în forţă a trupelor de ordine.

În locul unei pietre sau al unui semn, aveţi mai bine în mâini o lumânare! Gestul acesta este pacificator şi pune forţele de ordine automat într-o postură defensivă din care folosirea violenţei împotriva protestatarilor apare ca inacceptabilă. Evident, ar fi de dorit să se iasă în stradă pentru demnitate, pentru stârpirea corupţiei, pentru oprirea jafului ţării de către finanţiştii internaţionali şi acoliţii lor, decât pentru salarii.

Nu primirea câtorva sute de lei pe lună trebuie să ne mulţumească, ci primenirea sistemului de cei care ne-au adus aici.


Ceva crucial: Libertatea de conştiinţă !

Unul dintre puţinele lucruri pe care le mai putem face fără a fi ameninţaţi cu vre-o amendă în straşnica noastră democraţie originală, este să petiţionăm guvernul atunci când avem o doleanţă. S-a ajuns şi la noi cam ca în America, unde când te trezeai batjocorit de către agenţii guvernului sau dacă ceva era în mod evident greşit şi rău pentru comunitate, ţi se sugera cinic : „Don’t like the situation? Write a letter to your Congressman!

Nu e nevoie să  scriem scrisoarea căci este deja scrisă, ci să o parcurgem, iar mai apoi să adăugăm o semnătura, două, zece mii… Care e miza?  Dreptul de a nu ne trezi cu legi abominabile băgate cu forţa pe gât, sau mai bine spus, nu ne lăsăm înfrânţi fără o luptă bună!  Oricât de zadarnică pare cauza, atunci când oamenii buni nu fac nimic, războiul e deja câştigat de către inamic. Să aflăm deci despre ce e vorba, apoi să ne solidarizăm cu iniţiativa – merită!

Citește în continuare

%d blogeri au apreciat: