Scandalul ambasadorului american: îşi fură Mark Gitenstein, propriul său guvern ?

S-ar spune că un om care a câştigat peste 15 milioane de dolari în ultimii 9 ani, e suficient de bogat încât să nu umble după ciupeli, dar domnia nu stă în grosimea portofelului precum nici diplomaţia americană n-ar trebui să stea într-unii ca şi Mark Gitenstein dacă cele dezvăluite mai jos, sunt adevărate. În vreme ce scandalul e ignorat de către mass-media, o publicaţie electronică numită Q Magazine, a luat un interviu celui care a fost vreme de 4 ani administratorul reşedinţei ambasadorilor americani la Bucureşti, românul Silviu Crăescu.

Mark Gitenstein l-a dat afară la începutul anului fără să îi ofere nici un motiv valid în scris. Silviu Crăescu susţine în schimb că a fost mazilit pentru că ar fi fost forţat să umfle notele de plată ale ambasadei, în vreme ce cheltuielile erau minimizate prin folosirea muncii la negru, diferenţa rezultată intrând în buzunarul ambasadorului şi a soţiei lui. Mai mult de-atât, omul a fost ameninţat că va fi „aranjat” de ofiţerii CI americani dacă vorbeşte. Nu numai că a încercat să spună tuturor povestea sa, dar Silviu Crăescu l-a şi acţionat în judecată civilă pe ambasador, pentru ne-respectarea contractului de muncă. Acesta nu s-a prezentat la proces invocând imunitatea diplomatică, dar o judecătoare curajoasă a dispus ca procesul să meargă mai departe.

Dl. Crăescu susţine deasemena că ambasada americană ar avea puterea să decidă rezultatele alegerilor preşedentiale româneşti:

Neoficial, am aflat de curând că ofiţeri din cadrul ambasadei au suspectat faptul că în timpul campaniei prezidenţiale din 2009, aş fi fost folosit ca „sursă” de către un candidat pentru funcţia de Preşedinte, respectiv domnul Mircea Geoană, lucru care nu a fost dovedit şi care nu a fost adevărat, deoarece, vă asigur că dacă mi-aş fi pus serviciile la dispoziţia lui Mircea Geoană, acum domnia sa era Preşedintele României şi eu eram angajat la Cotroceni

Continuă dânsul:

„Declaraţiile ambasadorului SUA sunt făcute în primul rând ca să susţină interesele statului american şi mai apoi aceste declaraţii sunt făcute ca să susţină lideri politici români actuali, care sunt dispuşi şi ei, la rândul lor, să facă angajamente, promisiuni şi jurăminte astfel încât să-şi dovedească loialitatea şi să susţină politica economică şi militară a SUA, în cadrul luării deciziilor interne de favorizare a SUA, de sprijinire a deciziilor în cadrul alianţelor militare, a impunerii tratatelor internaţionale sau a favorizării contractelor economice-militare americane”.

Vă daţi seama fireşte că ăsta e adevăratul scandal şi nu concedierea abuzivă a unui angajat român! Iată de ce mass-media tace mâlc. Acum pricepem de ce forţele aeriene vor zbura nişte F-16 de aceeaşi vârstă cu troleibuzele comuniste şi nu Grippenuri noi nouţe la acelaşi preţ, başca revigorarea industriei aeronautice româneşti de către suedezi ? Sau de ce nu mai termină Bechtel autostrada triplu-preţ odată?

Istoria corupţiei e una relativ banală în Statele Unite, căci asemenea abuzuri au loc în mod curent, iar uneori omul este victimizat îngrozitor şi după ce e forţat să-şi părăsească serviciul. Cine vede şi mai ales dă în vileag matrapazlâcuri mari, o poate păţi rău de tot pe pământul celor liberi. Dl. Crăescu nu a avut parte se vede decât de relativ minore neplăceri în comparaţie.

Amintesc că legislaţia SUA e foarte dură cu acest gen de comportament, pierderea serviciului, amenzi usturătoare şi ani de puşcărie fiind cu toatele consecinţele dovedirii vinei inculpatului. Cu toate acestea, oamenii se pretează, căci lăcomia e universală. La noi statul nici măcar nu pretinde că ar încerca să elimine corupţia. În fine, în loc să îi ia partea necondiţionat, executivul american ar trebui să demareze o anchetă internă ferită de orice imixtiuni politice, apoi să acţioneze în baza rezultatelor ei. Credibilitatea alflata în plin declin a SUA, nu poate fi reparată fără acţiuni decisive de redresare a situaţiilor care o trag şi mai jos.

Ca unul ce sunt citit de US State Department, mi-am permis să ofer un sfat. Dacă ancheta internă dovedeşte ca Mark Gitenstein şi soţia lui nu au luat nici un ban care nu le aparţine şi nu au folosit munca la negru, atunci „all is well” şi poate să rămână în post. Dacă însă se dovedeşte că alegatiile D-lui Crăescu sunt adevărate, atunci România are nevoie de un ambasador care să fie credibil atunci când ne sfătuieşte pe probleme de politică internă.

Iar cât priveşte amestecul în alegerile româneşti, nu pot decât să sper că acesta va înceta de bună voie. O alianţă impusă prin forţă şi înşelăciune, nu-i bună de nimic şi se va prăbuşi de la sine. Una clădită însă pe exemplu personal, bunăvoinţă şi încredere mutuală, e naturală şi deci va fi durabilă şi profitabilă pentru ambele părţi.

Această este adevărata alegere pe care trebuie s-o facă guvernul Statelor Unite vis-a-vis de România şi nu între Băsescu, Geoană sau alţii ca şi ei.