Şoferul de la Craiova şi ce-avem de făcut:

Ne-am revoltat cu toţii auzind ce s-a întâmplat la Craiova, unde un „tânăr şofer” (la ce tertipuri n-au recurs băieţii din mass-media, pentru a evita să spună ce este ucigaşul, adică ţigan), a omorât un bunic aflat cu nepoţica lui de mână, pentru că nu era suficient de sprinten pe trecerea de pietoni, pentru gustul ţiganului nostru.

Pentru ca circul să fie complet, mai conducea şi un BMW, că deh, mai nou cu cât e talpa mai ordinară, cu-atât mai mult are a-şi dovedi domnia prin semnalmente exterioare, de parcă parbrizul fumuriu, maschează cu succes un tuciuriu.

Acum procurorii se gândesc parcă mai abitir decât avocatul apărării, cum să îl facă scăpat, căci nu s-a născut încă bărbatul din sistem care să se pună cu un clan interlop. Dacă da, să-mi dea de ştire, dar mai bine să nu îmi ţin respiraţia pân’ atunci. Dacă nu-l putem avea din nou pe Vlad Ţepeş, nici barem un nou comisar Alimanescu nu se mai arată ? S-ar spune că situaţia e pierdută… oare?

Sute de comentarii pe marginea subiectului, spun acelaşi lucru: trebuie re-instaurată pedeapsa cu moartea. Nimic mai adevărat decât asta. Anumite crime trebuiesc răsplatite pe măsură de către stat, deşi nu încape îndoială că unul care-a făcut o astfel de abominatie tocmai în Vinerea Mare, o va sfârşi rău de tot.

Mai sunt apoi idioţii care înjură ţara, făcând-o în fel şi chip, de parcă aflaţi la locul faptei, ei ar fi intervenit pentru bietul om. E chiar mai rău decât a-ţi înjura propria mamă, dar atât îi duce capul. În fine…

Când era să mă resemnez că nimeni nu „vede lumina”, am dat de comentariul unei tinere de 21 de ani. Pentru că există alţii ca şi ea (o ştiu), nimic nu e pierdut. Felul în care fata aceasta gândeşte şi mai cu seamă atitudinea ei, ar trebui să-i ruşineze pe omologii ei generationali de sex masculin, preocupaţi cu ferchezuirea părului, aplicarea generoasă a parfumului prost şi cu alegerea locului bun de găurit pentru un cerceluş nou. Este exact ce îndemnam aici pe blog, nu cu mult timp în urmă : IMPLICARE!

Nu e vorba deci numai despre pedeapsa cu moartea, al cărei rol a fost descris atât de bine de către poetul Hyman Barshay:

” Pedeapsa cu moartea e o avertizare, ca şi a farului ce îşi trimite razele peste mare. Auzim despre naufragii, dar niciodată despre vapoarele ghidate în siguranţă în calea lor. Nu avem dovezi asupra numărului vapoarelor astfel salvate, dar nici nu ne repezim să dărâmăm farul. ”

E vorba mai ales despre necesitatea luării de atitudine, la început de unii singuri, iar mai apoi, uniţi, câte doi-trei-zece, un cartier, oraşul! Atunci când suficienţi dintre noi vom acţiona în baza sentimentelor noastre, schimbarea României se va afla în plin curs, iar ascendenţa adevăratelor elite la conducerea ţării, va avea loc în mod firesc:

„Da, cred ca ar trebui introdusa pedeapsa cu moartea. Cred ca taratura asta isi va primi rasplata oricum…sincer,nu ma uit la tv si nu citesc ziare, insa din cand in cand accesez cateva site-uri de stiri pe internet.

Si de fiecare data imi amintesc de ce refuz sa privesc, sa citesc, sa ascult…Pt ca ma deprima adevarul despre oamenii astia, ma scarbesc cei care se fac ca le pasa de noi, ma infurie nedreptatea aplicata cu zambetul pe fata si tupeul cu care toti cred ca nu ne dam seama…ma amuza modelele pe care le promovati, ma uimeste ca desi majoritatea dezaproba raspicat, aproba tacit cu capul bagat in nisip..adanc.

Am 21 de ani…si poate au fost zile in care si eu mi-am dorit sa dispar din aceasta lume, dar nu are nimeni dreptul sa imi ia viata.Sunt zile in care sunt suparata si trista dar stiu ca nu am dreptul sa ranesc pe nimeni (nu ma lasa sufletul sa ma gandesc la asa ceva).De foarte multe ori mi-e greu sa ajung in ziua de maine, nu am avut sansa unei educatii alese,nici in familie,nici in institutiile tarii, dar am vise .Vise pe care nimeni nu poate indrazni sa mi le rapeasca, nu are loc o astfel de persoana langa mine.Si ma lupt pentru ele singura.Nu imi pun increderea in familie, ori in prieteni, ori in vreo institutie a statului, ori intr-un noroc chior.

Ma doare si pe mine si pe inca cateva milioane de oameni ca nu avem in cine sa ne punem increderea. Suferim cand suntem luati in ras, cand suntem batuti pe strada doar pt simplul motiv ca am fost in locul nepotrivit in acelasi timp cu starea psihica proasta a altuia, ni se rupe sufletul cand o prietena, o vecina ori propriul copil este batut , jignit si violat in fata blocului, ne umilim in institutiile care ne „asigura ” siguranta pt ca toti rad in fata noastra.Ne cersim de cele mai multe ori dreptatea, egalitatea in fata durerii…In putinele dati cand ne revoltam si ne facem dreptate ,suntem pusi la zid.

Nu o sa poti intelege lucrurile cu adevarat importante daca tu – parlamentar, mogul, multimilionar, sarac, politist, procuror, judecator, traficant, profesor, criminal, baiat de cartier, student, manelist, drogat, jurnalist, actrita, fotbalist, fotograf, pictor, taximetrist, roman- privesti ca la tv, accepti sa traiesti cum vor ei si sa mori cand vor ei, sa renunti la visele tale, sa iti educi copilul cu bataie si frustrare, ori sa alergi in directia aratata de ei, sa crezi ca merge asa, sa nu spui NU, sa nu alegi ce e corect pt tine, sa minti si sa furi pt ca asa fac ei, sa suporti singuratatea, supararea, neajunsul, sa vezi ca ei tot ne cer in loc sa dea ajutor, ori sa crezi ca nu se poate altfel..Se poate! Si de noi, de voi, de tine, de mine…depinde schimbarea.

Nu este de ajuns sa comentam sau sa vorbim intre noi, daca nu vor exista actiuni, ei nu vor fi deranjati de nimic. Poate cativa isi vor implini visele, unii vor avea o familie linistita si viata lipsita de griji, altii vor pleca de aici pt ca e mai bine oriunde, dar la un moment dat o sa ne lovim din nou de aceleasi lucruri , atunci ar fi bine sa ne aparam drepturile cu adevarat. Stim foarte bine ca puterea este la noi, nu la ei, conteaza sa facem ceva ca ei sa reactioneze…si sa le amintim ca suntem oameni, nu putem deveni inumani!

Era un copil de 5 ani acolo, cu bunicul care o ducea in parc…”
Explicati-mi, ce se intampla cu noi?

comentariu publicat in ziarul Gandul