Din cu..lisele imperiului

Cand picasem in America in 1990, am fost foarte surprins de  scandalul din familia unui politician puternic din Midwest: dupa 30 de ani de casnicie si doi copii, sotia lui s-a tuns scurt si a anuntat ca e lesbiana, dupa care a divortat. Mintea mea tanara si 100% romaneasca, nu putea intelege ce e gresit cu cineva care se „intoarce” in felul asta, dupa o viata aparent normala.

Mai apoi, imi vine in minte fostul guvernator al statului New Jersey, Jim McGreevy, om casatorit, cu copil, care a fost supus unui santaj de catre cocota lui masculina, un poet ratat din Israel, pe care McGreevy il angajase ca si sfatuitor in  probleme de securitate interna, din banii contribuabililor fireste, la un salariu de peste $100,000/an.  Nu a cedat santajului, dar a  fost nevoit sa recunoasca ca expertiza israelianului era de fapt in probleme ceva mai dosnice, mai bine zis pidosnice.

A mai fost si Senatorul Republican Larry Craig, care-i facuse avansuri taman unui politist imbracat civil, in toaleta unui aeroport. Politistul era acolo pentru a agata bulangii la propriu, caci solicitarea sexului este o crima in SUA. Cand Dl. Senator si-a intins piciorul ca invitatie in compartimentul invecinat, in locul unei mangaieri tandre, s-a trezit cu catusele pe maini – frumos!

Astazi Senatorul Republican de California Roy Ashburn, a recunoscut si el ca e „gay”, dupa ce ani de zile pozase in luptator pentru valorile familiei.

Inca mai sunt multi altii, dar nu are rost si nici nu e timp sa-i enumeram pe toti. Oricum acestia sunt numai cei recunoscuti in mod public. Despre ceilalti se aude, se cam stie, dar atat. Multi se afla inca in pozitiile cele mai inalte si continua sa  faca tot ceea ce li se cere de catre manipulatorii lor. Altfel, scandalurile s-ar declansa  imediat.

Cand pana si Presedintele Asociatiei Nationale  Evanghelice, reprezentand 30 de milioane de crestini americani, Ted Haggard a fost compromis de catre prostituata masculina  cu care avea relatii, in schimbul banilor si-a drogurilor oferite, se naste intrebarea: ce naiba e gresit cu astia?

Le-a fost atat de buna viata, incat normalitatea nu-i mai satisface? Cum se pot preta la asa ceva, unii cu familie si copii ?  E una sa ii vezi pe poponarii din Greenwich Village sau Fort Lauderdale, tinandu-se de maini pe strada, sau aplicandu-si crema la plaja unii altora: aia macar sunt pe fata si stii exact la ce sa te astepti. Dar cu astia pe care ii crezi respectabili ce te faci – cum sa-i mai crezi pe cuvant ca sunt cine spun ca sunt? Ce e cu capetele celor care bucurandu-se odata de binecuvantarile unei familii normale, o apuca pe cai mocirloase?

Putregaiul e foarte adanc si macina din interior „pamantul libertatii”. Practic nu mai poti crede pe nimeni pe cuvant, indiferent de aparente. E mai degraba cazul ca ei sa-ti dovedeasca ca nu sunt impingatori de scaune, inainte de a le strange mana si de a-i incredinta cu treburile tarii sau cele ale turmei  Nu indraznesti sa-ti lasi copiii in tabere pana ce nu-l cunosti indeaproape pe instructor…Apoi sa ne mai mire ciudateniile toxice pe care unii ca si astia le promoveaza in jurul lumii?  La noi cati ca si ei or fi?

Vreţi să scăpaţi de câinii maidanezi?

Lumea după Eufrosin are soluţia: răsfoind Ziare.com, am dat peste urmatoarele două titluri, in succesiune:

E-atât de evident!  Cu toţi chinezii aflaţi la lucru în România, plus miile de confraţi de-ai lor care vând prin talciocurile Bucureştiului, tot ce trebuie este ca autorităţile să le dea liber la potăi – de ce să mai plătim din buzunarul public companiilor de  ecarisaj al căror interes este să perpetueze problema, când chinezilor le-ar pica atât de bine? Unde mai pui că am câştiga steluţe roşii cu Uniunea Europeană şi cu onegeurile, pentru respectul acordat diversităţii ?

În mai puţin de un an problema caiinilor maidanezi ar fi rezolvată.  Apoi, patronii ar putea începe să contempleze angajarea românilor la un salariu decent pentru munca în construcţii. Între timp, doar nu uitaţi să evitaţi restaurantele chinezeşti!