Ce trebuie să cunoaştem despre democraţie


Aţi avut vre-odată senzaţia că lucrurile nu sunt ceea ce ni se spune că ar fi şi că în spatele aparenţelor de libertate pe care îi place să le proiecteze, democraţia aşa cum este astăzi,  nu e decât o fraudă?   Fireşte – nu degeaba s-au blazat românii în aşa hal încât să stea acasă în ziua votului; Nu e inconştientă, ci o reacţie de bun simţ, în faţa  minciunilor şi-a trădării cu care s-au obişnuit din partea guvernanţilor, oricare-ar fi fost ei.

Eseul pe care îl ofer mai jos, constituie lectură esenţială pentru cei care înţeleg că ceva e greşit, dar vor să afle ce si cum. Felul în care autorul a pus problema e atât de simplu de înţeles şi plin de bun simţ, încât veţi simţi probabil nevoia de a-i lămuri şi pe alţii cum stau lucrurile.

E adevărat ce spune Dl. De Oliveira în privinţa influenţei limitate a indivizilor suverani – dar e la fel de adevărat că schimbările cu adevărat importante din istoria lumii, au survenit de la firul ierbii, atunci când s-a atins masa critică, făcându-le inevitabile.
„Revolutia” la care face referire, e una promovata de elitele financiare, care vor sa distruga asezarea fireasca a lumii. Indivizii sau oamenii suverani, suntem noi, cetatenii obisnuiti.

Cred că România se află dacă nu încă la, cel puţin foarte aproape de masa critică. Acum depinde de noi să-i facem pe cât mai mulţi să înţeleagă ce-i greşit cu sistemul. Când suficienţi vor fi conştientizat asta, schimbarea va avea loc, iar copiii noştri ne vor mulţumi.

Oligarhiile in societatea moderna

Plinio Corrêa de Oliveira

Din 1789, anul care a marcat Revolutia Franceza, influenta statului in guvernele revolutionare a crescut, cauzand aducerea a tot mai multor oameni, sub tutela statului care se ocupa de toate.
A inceput sa controleze pana si activitatile culturale, ca si muzica, arta, teatru si prepararea mancarii, sub pretextul sprijinirii proiectelor meritorii. Cum statul poseda aparent resurse financiare fara sfarsit, el poate oferi asistenta financiara mai usor decat oricine altcineva. De exemplu, el poate promova un anumit curent de pictura intr-un fel care ii lasa pe alti artisti similari, muritori de foame. Acelasi lucru are loc in multe campuri de activitate.

In acest fel, statul si-a asumat rolul tot mai puternic al unui dirijor de orchestra, in care fiecare persoana nu e mai mult decat un simplu muzician care isi executa partitura comandata. Sa spunem asa, este o dictatura voalata a statului, sub aparenta democratiei. Capii statelor sunt alesi in alegeri presupuse a fi libere si secrete. Bazat pe aceste supozitii, se afirma ca cei alesi sunt adevaratii reprezentanti ai poporului si ca alegatorii sunt astfel responsabili de destinele tarii.
Aceasta reprezinta fundatia democratiei: suveranitatea oamenilor.

Cred ca aceasta teza nu reprezinta adevarul.

Cine ii influenteaza pe cetatenii suverani?

Sa presupunem ca alegerile chiar reprezinta vointa poporului – o teza deschisa discutiei. In acest caz, oficialii alesi i-ar reprezenta cu adevarat pe alegatorii lor, iar poporul ar fi regele, suveranul.

Regele Filip al II-lea, sfatuit de arhitectii regali

Intr-o monarhie, puterea era exercitata nu numai de catre rege, cat si de catre cei care aveau acces la el. Acestia erau cei consultati de catre rege, inainte de luarea unei decizii. Ei ii ofereau rapoarte, informatii noi, sfaturi etc. Deci regele vedea, auzea si vorbea prin ei. Asadar, se spunea ca ei sunt ochii, urechile si gura regelui. Cum se aplica asta cetatenilor suverani?

Cine are acces la acest rege? E mass-media. Cred ca e absolut ridicol sa pretinzi ca toti cetatenii au un vot egal, cand proprietarul unui ziar mare tipareste mai mult de un milion de copii pe zi, iar alti cetateni sunt simpli indivizi. De fapt, accesul la poporul-suveran, se afla in mainile proprietarilor presei, televiziunii si a statiilor de radio si-a altor mijloace de comunicare sociala (internet – nb). Un om care publica un articol citit de un milion de cititori, are in mod clar o influenta enorma comparat cu cea a unuia care are un cerc de zece prieteni sau membri de familie pe care ii influenteaza. A spune ca acest simplu cetatean decide in mod egal asupra viitorului tarii, precum proprietarul unui ziar mare sau a unui lant de statii de televiziune, e o gluma.

Adevaratii aristocrati, mai bine zis olgarhii, deoarece oligarhia reprezinta o caricatura corupta a aristocratiei, sunt proprietarii acestor mijloace de comunicare sociala.


Dat fiind insa ca ziarele, televiziunile si statiile radio se bazeaza in mare masura pe banci, vedem ca de fapt bancherii sunt aceia care conduc oamenii. Pana si cele mai bine organizate ziare mari, au nevoie de sprijinul unei banci pentru a opera. Altfel, o criza cauzata de mariri salariale, sau costuri ridicate si ne-asteptate ale hartiei, masinariilor, electronicelor etc., pot aduce compania pe marginea falimentului. Asadar, bancherii au de fapt ultimul cuvant cu privire la ce se va, sau nu se va spune, poporului suveran.

In acest caz, vedem ca in realitate democratia nu exista.  Traim intr-o oligarhie dominata de bani si de catre cei care comanda banii. Aceasta este realitatea.

Cei care controleaza opinia publica o pot orienta intr-un fel sau altul, dupa bunul lor plac, ca si un sofer cu automobilul sau. Soferul are nevoie sa cunoasca regulile elementare de circulatie pentru a evita accidentele, asijderea si cei care conduc opinia publica. Ei vor evita accidentele pe drumul ales de ei si asta-i tot. Da, proprietarii media controleaza oamenii dupa cum doresc, dar daca nu urmeaza linia Revolutiei, bancherii nu le vor mai imprumuta bani atunci cand au nevoie de ei. Asadar, pama la urma Revolutia este cea care controleaza opinia publica.

Ceea ce Revolutia tinteste sa obtina, este sa schimbe in mod incremental mentalitatea oamenilor, facandu-i sa treaca de la un fel de a vedea lucrurile, la unul cu totul si cu totul diferit.

Impunerea artificiala a artei moderne

Permiteti-mi sa ofer un exemplu din domeniul artei. Cum a devenit acceptata si chiar admirata arta moderna?

Sa luam doua tablouri cu acelasi nume, pictate de doi artisti Spanioli:  Las Meninas (Fetele – 1656) de Velasquez si Las Meninas de Picasso (1957).

Cand analizam munca lui Velasquez, ii admiram efortul de a portretiza realitatea precum era, intr-o lumina favorabila. Las Meninas arata o camera mare a palatulului din Madrid a Regelui Filip IV al Spaniei si o prezinta pe tanara printesa Infanta Margarita, inconjurata de domnisoarele ei de onoare, educatoare, un pazitor, doi pitici si un caine. In spatele lor, Velasquez se auto-portretizeaza purtand crucea rosie a Ordinului Santiago, pictand o panza mare.

In Las Meninas lui, Velasquez reprezinta ambianta nobila a palatului regal din Madrid

Observati ca arta lui Velasquez reflecta realitatea printr-o prisma nobila. Pictura constituie un efort la perpetuarea memoriei nobilei printese si a anturajului ei, precum si pentru a lasa posteritatii, o imagine demna a propriei persoane.

Exista o preocupare generala pentru proportii, ordine, frumusete si rafinament. Acest tablou ne atrage in mod legitim atentia, ca fiind un document agreeabil al acelei epoci si ne starneste curiozitatea de a afla cine au fost acele personaje.

Acum sa ne aruncam privirea la munca lui Picasso. El nu a avut un alt tel, inafara de a desfigura piesa lui Velasquez. A inceput cu acelasi tablou al maestrului Spaniol si l-a desfigurat cat de mult a putut. Actiunea sa a fost aceea a unui revoltat, care urand ordinea din batrana casa familiala, intra in ea si o distruge cat poate.

Picasso distorsioneaza opera lui Velasquz, pe cat poate.

Pictura lui Picasso este forma de expresie potrivita comunistului care a fost el. Ca si comunist, el vroia sa vada fiecare aspect al vechii ordini distorsionat, daca nu de-a dreptul anihilat.

Chiar daca cineva nu e constient de faptul ca o pictura este distorsiunea celeilalte, cum e posibil ca un om normal sa aiba orice admiratie fata de pictura lui Picasso?  Figurile sunt la intamplare sau rupte, aratand mai mult a monstri, decat a fiinte umane. Nu exista nici o valoare culturala in munca care poate oferi formatie mintii unui privitor ne-informat. Cel care o vede, are impresia ca a fost conceputa de o persoana bolnava mintal.  Cred ca nu exista arta in aceasta piesa.

Acum, cum s-a intamplat ca Picasso sa devina o somitate a artei moderne, unul dintre cei mai populari artisti contemporani?  Chiar nu cred ca asta s-a intamplat pentru ca arta lui e atractiva – ar fi astfel numai pentru un mic grup de comunisti revoltati, dar nu si pentru publicul larg.

Cred ca Picasso a devenit faimos pentru ca a fost promovat de Revolutie, care vrea sa-i obisnuiasca pe oameni cu oribilul. Am fost martorii propagandei media care i-a promovat picturile timp de cateva decade. Am vazut munca sa cumparata la licitatii internationale, de catre banci si muzee la preturi exorbitante. Rezultatul final este ca Las Meninas, caricatura lui Picasso, are reputatie egala sau poate chiar mai mare, decat capodopera lui Velasquez.

Cand iau in considerare aceste doua picturi, imi vine in minte ca alegerea dintre Veasquez si Picasso, repeta intr-un fel alegerea dintre Domnul nostru Iisus Hristos si Baraba. In spatele alegerii lui Picasso, sta promotia lui artificiala, de cate oligarhii timpurilor noastre, tot astfel precum si in spatele alegerii lui Baraba, erau promotorii raului din acea vreme.

Fariseii din vechime

..si cei noi, ai zilelor noastre

sursa Tradition in action

Anunțuri

10 răspunsuri

  1. Excelent articol si de bun simt.
    Iata un blog care se cere vizitat zilnic. Multumesc.

    Multumesc si eu! – Eufrosin

  2. Desi nu a facut suficienta lumina in cazul aberatiei numita „democrcatie” a reusit cu foarte mult bun simt sa sa faca lumina in cazul artei. Ca o completare, ar trebui amintit si dictonul prin care este promovata non-arta, Kitsch-ul, si anume: „valoarea nu tine de virtuozitate artistica ci de gustul cumparatorului”. Prin acesta i se da aparent cumparatorului puterea de a decide, de a vota, chiar necunoscator fiind.
    Si asa apare cumparatorul cu gandire de genul: „… ce muschii mei, eu decid cine e mai bun, ca eu am banu’…”
    Sa mai facem si o comparatie intre capodopera si „best seller”?

  3. Interesanta comparatia intre cele 2 picturi. Autorul are perfecta dreptate, arta moderna este in mare parte complet neatractiva din punct de vedere estetic si nu este apreciata cu adevarat decat de critici. Exista, e adevarat, multi milionari care platesc sume foarte mari pentru picturi sau alte „opere de arta” chiar mai aberante decat acest desen al lui Picasso, dar ei o fac pentru prestigiu sau pentru ca au impresia ca fac o afacere profitabila si nu pentru ca le-ar place obiectul in sine.
    Ca in democratie adevarata influenta o au cei cu foarte multi bani e o afirmatie banala si cunoscuta de toata lumea, nu ni se spune nimic nou. Asa a fost intotdeauna si in orice sistem politic si asa va fi si de acum inainte.

  4. La multi ani pt. ziua onomastica!

    Multe multumiri! – Eufrosin

  5. in primul rand nu sunt de acord ca doar un stat democrat exercita un control puternic asupra oamenilor
    intotdeauna in istorie un monarh puternic isi centraliza statul si-l conducea cu o mana de fier spre deosebire de monarhii slabi in timpul carora statul se descentraliza
    cat despre arta parerea mea este urmatoarea
    pana la renastere arta avea un scop liturgic adica de a-l glorifica pe Dumnezeu.nu doar in crestinism ci si in antichitate….
    o data cu renasterea apare o noua miscare,de a-l pune pe OM in centrul preocuparilor artistice
    usor usor tot ce tine de Dumnezeu si suflet e expulzat din arta
    o data cu secolul XX intram intr-o alta faza
    inclusiv omul e abandonat pentru…simboluri sa zicem
    adica pt nimic.ori nimicul e diavolul
    si uite asa s-a facut o tranzitie de la Dumnezeu la diavol
    in paralel in societate, mai ales dupa revolutia franceza ,a fost exterminata vechea aristocratie crestina si inlocuita cu o elita…burgheza sa-i zic…care nu crede in nimic…adica crede tot in diavol
    traim un proces de barbarizare exact asa cum s-a intamplat cu imperiul roman
    batrana europa aristocrata si crestina,fauritoarea civilizatiei mondiale pe un fundament crestin isi pleaca grumazul sub orice curent muzico-coregrafo-etnico-religioso-….etc…exact cum a patit si Roma
    antiteza celor 2 picturi arata barbarizarea la nivel de elite
    si mai grav mie mi se pare barbarizarea ce are loc la nivelul oamenilor obisnuiti
    daca strabunicii nostri,chiar analfabeti fiind isi impodobeau casa cu icoane,chiar de indoielnica calitate,stranepotii lor atat de informati si atat de barbari in acelasi timp incep sa aiba in casa arta africana(zeitatile unor nespalati antropofagi),tot felul de faraonite si zeite egiptene(ca,de,noi ne permitem o excursie in Egipt) si tot mai multi oameni respectabili incep sa-l aiba in casa pe buda(nu aia unde se trage apa ci zeul acela obez oriental) ca ei este open mind
    aceasta barbarizare va continua si probabil ca suferintele bisericii de la revolutia franceza si respectiv bolsevica vor reveni
    si care e solutia???
    stiti cum a iesit europa din intunecimea in care o aruncasera barbarii?
    manastirile devenisera niste focare atat de raspandire a crestinismului cat si de propagare a culturii si a cunoasterii
    atata vreme cat in societate nu vor aparea sisteme de invatamant paralele cu cele laice in care copiii sunt tampiti si nu mai invata nimic,sisteme de invatamant nu laice,ci crestine care sa explice dintr-o perspectiva crestina de la muzica si istorie pana la matematica si ce mai vreti voi ne vom barbariza incet si cu treaba buna
    studiu de caz:exista o secta in SUA care traieste exact ca in sec XIX si care refuza absolut orice e modern inclusiv SISTEMUL DE INVATAMANT al atotputernicului guvern federal american
    deci atunci cand vor si lupta pentru ceva normal,,Dumnezeu ii ajuta pe oameni impotriva chiar si a celui mai puternic stat

  6. hmmm … nu îmi place cum începe, citez:

    „Din 1789, anul care a marcat Revolutia Franceza, influenta statului in guvernele revolutionare a crescut, cauzand aducerea a tot mai multor oameni, sub tutela statului care se ocupa de toate.”

    pentru că nu am uitat că:

    Statul sunt eu ! – L’État c’est moi! citat celebru din „înțeleptul” Ludovic al XVI-lea al Frantei

    și, nu după mult timp și-a pierdut la propriu capul … influența statului, adică a regelui, într-o monarhie absolutistă, asupra guvernului e de 100% … e mai mare, nu mai mică …

    problema nu e cu influența statului asupra oamenilor ci cu influența subterană a unor grupuri invizibile de oligarhi asupra statului …

    simptomul cel mai dezgustător, cel mai vizibil e de tipul:

    1. băselu ca să trăim mai bine trebuie să fac X
    4. oligarhii invizibili => aloo! ba Y!
    5. băselu => X! …. tropatropatropa … rezolvat ….
    6. bizonii => aloo! cum a rămas cu X!?
    7. băselu => (X = Y) ! asta în mintea lui, nu o spune pe față … am rezolvat X!
    8. bizonii => cum mama măsii poate fi X rezolvat dacă în loc de X ne-am ales cu Y!?

    și la următorul ciclu electoral circul se repetă …

    până când bizonii balegă de seamă că vorba lu’ nenea olivera indivizii suverani au puțină putere reală chiar și într-o democrație perfectă si că în realitate totul e pe bază de Pile, Cunoștințe și Relații … adică PCR … și ne-am întors de unde am plecat … și ne băgăm picioarele în ea de democrație …

    ajungem la vorba lui un nene tot de pe timpul lui ludovic ăla, am uitat cum îl cheamă dar era celebru în iepocă, care a zis ceva de genul că democrația e o prostie, o utopie imposibilă din moment ce bizonii sunt mulți și ușor de dus de nas de jmecherii deștepți … că rezultatul nu poate fi decât pâine și circ + sărăcie cât cuprinde plus distrugerea oricărei baze sociale sănătoase, a moralei, a bunului simț ietc ….

    adică exact ceea ce vedem azi peste tot în jurul nostru …

    • statul sunt eu nu-i aparine lui ludovic al 16-lea cel ghilotinat ci altui ludovic al 14-lea ,regele soare
      nici unul nici altul n-a fost intelept
      al 14-lea si-a lasat tara in faliment
      al 16-lea si-a lasat tara in haosul revolutiei
      pana sa te legi de baselu sunt curios ce ai facut tu pt tara ta ?
      ce vezi tu azi in jurul tau s-a intamplat intotdeauna
      daca ai deschide niste carti de istorie ai vedea ca nu e nimic nou

      • Daca Baselu este omul tau providential pt Romania …… Scotoceste si tu arhiva acestui blog si te edifica…Pacat de munca lui Eufrosin !

  7. niciodata n-am inteles nimic din arta moderna

    E semnul oricarui om normal : )) Eufrosin

  8. Democratia contemporana are limite , pe care cu greu le vom elimina…Este necesar de gandit :ce mecanisme introducem pentru a da poporului capacitatea de a judeca, decide, vota din prisma binelui social?

Răspunde!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: