Stârpind crima organizată: s-ar putea din nou ?


Pe măsură ce ne lăsăm subjugaţi, asemenea acte de bărbăţie sunt tot mai rare, sau poate existente doar la nivel individual. Statul de azi renunţând la responsabilitatea sa de apărător al cetăţenilor şi al legii şi aia cum e ea, a devenit exponentul şi facilitatorul criminalilor organizaţi în bande, de la cele ale afaceriştilor sofisticaţi conectaţi în sistem care jefuiesc averea ţării, până la cele de interlopi borâţi care terorizează populaţia, trafichează droguri şi comit proxenetism cu sprijinul deplin al serviciilor secrete şi cu acceptul tacit al poliţiei. De „justitie” să mai spun ?

Cine să fie mai de folos pentru controlul populaţiei şi suprimarea dizidenţei decât infractorii civili, cu care nu poate fi stabilită nici o legătură prin acte doveditoare ?

În vremuri mai bune, guvernul României funcţiona ca şi apărător al celor care l-au însărcinat să îi conducă, chiar dacă nu in mod vădit.. Ce nu se putea face în mod legal, se făcea pe ascuns, dar în beneficiul cetăţenilor. Astăzi suntem siguri că tot ce se face pe din dos, este în detrimentul nostru. Pentru comparaţie, ofer următoarele  date şi fapte:

Un tânăr erou de război din Slatina  a devenit poliţist, apoi in scurtă vreme comisar, datorită calităţilor sale. Nu după mult, el a devenit o legendă vie.  Oltenii sunt militari, poliţişti şi agenţi excepţionali: inteligenţi, tenaci şi nemiloşi în faţa răului, ca şi criminal e greu să te pui cu unul aflat în slujba binelui.

Cât ne dorim ca în România de azi, să se mai afle oameni ai legii ca şi el. Dacă sunt, căci trebuie să fie, sperăm ca în ciuda lipsei de sprijin din partea statului si-a superiorilor, ei vor face totuşi ceea ce-i bine pentru ţară şi nu numai pentru cariera lor.

Exemplul îl avem – urmaţi-l!

Bucurestiul ultimului Razboi Mondial – Chicago-ul balcanic

Razboiul isi pusese puternic amprenta asupra Bucurestilor, asa cum facuse cu mai toate marile orase ale Europei. Din pricina puternicei crize economice, alimentele si produsele de baza devenisera peste noapte adevarate bunuri de lux, numai bune pentru operatiuni de contrabanda. Restrictiile la energie electrica transformasera capitala intr-un veritabil crater pe timp de noapte, un loc ideal pentru actiunile raufactorilor. In plus, amnistierea detinutilor din inchisori nu putea decat sa intareasca un fenomen al criminalitatii deja extrem de dezvoltat.

Intr-un atare mediu, nasterea unor grupari criminale dupa model american nu mai a fost decat o problema de timp. Gangsteri imbracati si inarmati asemenea celor de peste ocean impanzisera Bucurestiul, epatand prin lux si prin comportamente extravagante in mijlocul unei populatii subjugate de lipsuri si saracie. Fiefurile lor erau reprezentate de cele mai rau famate cartiere ale vremii: Ferentari, Rahova, Petre Ispirescu sau Sebastian, adevarate fortarete ale crimei in care pana si politistii cu experienta se temeau sa mai intre.

Coruptia atinsese cote inimaginabile, timidele tentative ale politiei de a prinde unii dintre criminali finalizandu-se rapid cu eliberarea acestora sub pretexte care mai de care mai ridicole. In schimbul unor sume de bani, a unor bunuri sau favoruri, avocatii, judecatorii, procurorii, medicii sau politistii faceau scapat aproape orice raufacator. Probele incriminatoare dispareau fara urma, martorii erau ucisi inainte de a putea depune marturie in fata justitiei iar cei care scapau cu viata isi retrageau subit afirmatiile. In rarele situatii in care un gangster ajungea in spatele gratiilor, acesta era eliberat din cauza „gravelor probleme medicale”, „pentru buna purtare” sau, pur si simplu, pentru ca pedeapsa data era prea mica in comparatie cu gravitatea faptelor. Va suna cunoscut?

Parea ca nimic nu se mai poate face dar, totusi, in Romania acelor vremuri existau inca oameni care nu puteau fi cumparati. Iar unul dintre ei a fost comisarul Eugen Alimanescu.

Nascut la Slatina, in anul 1916, tanarul Alimanescu opta pentru o existenta pasnica, urmand cursurile scolii care l-ar fi ajutat sa devina contabil. Razboiul este cel care schimba radical optiunea viitorului comisar, iar Eugen Alimescu, dupa ce ia parte activ la luptele de pe frontul sovietic, este decorat si, la intoarcerea in tara , este numit in functia de comisar-sef la Prefectura Bucurestiului. In aria sa de actiune intrau atunci cele mai rau famate cartiere ale Bucurestiului. Dupa primele esecuri, Alimanescu realizeaza ca nu va putea nicicand sa reuseasca in initiativele sale. Coruptia era prea puternica si cuprinsese prea adanc structurile statului.

Urmand modelul american al lui Elliot Ness, Eugen Alimanescu apeleaza la recruti, tineri aflati inca pe bancile Academiei de Politiei, si aspiranti la un post in Politia Bucurestiului, pentru a infiinta organizatia „Fulger”. 22 de membri, alesi personal de catre comisar, antrenati si pregatiti de acesta, urmau sa intre intr-un razboi nemaivazut cu crima organizata din capitala. Asemenea omologului sau din Statele Unite ale Americii Eliot Ness, Alimanescu isi formeaza o veritabila retea de informatori din randul gangsterilor, creaza rubrici permanente in presa vremii prin care sa isi etaleze victoriile si da startul unor veritabile lupte de strada cu infractorii. Stia ca, odata arestati, ei vor scapa din fata justitiei uzand de influenta pe care o aveau in randul magistratilor. Solutia aleasa de Alimanescu? Exterminarea crimei si a criminalilor.

Putini au fost cei care au sfarsit in spatele gratiilor. Cei mai multi dintre raufacatorii locali au cazut secerati sub tirul gloantelor de revolver sau de pistol-automat ale membrilor echipei „Fulger”. De fiecare data, un reprezentat al presei se afla de fata in momentul confruntarilor iar comisarul se asigura ca, in fotografii, alaturi de cadavrele infractorilor, va aparea o pancarta prin care lumea sa stie ca Brigada Alimanescu isi facuse datoria. Extrem de atent, el isi motiva de fiecare data actiunile prin deschiderea focului de catre infractori, refuzul lor de a se preda sau incercarea acestora de a fugi din arestul politiei. Cazul era finalizat si nimeni nu il putea acuza de moartea criminalilor. In fond, cine ar fi vrut sa o faca?

Evident, astfel de masuri neortodoxe au starnit reactii diferite in randul mafiotilor locali. Daca unii alegeau sa paraseasca in graba Bucurestiul, sperand in van ca Alimanescu nu ii va urmari in alte orase, altii incercau sa il reduca definitiv la tacere pe incomodul om al legii. Comisarul, desi refuzase escorta, era protejat zi si noapte de membrii echipei pe care o infiintase. Astfel, tentativele de a-l ucide au esuat pe rand. Iar Brigada Alimanescu continua sa dea lovitura dupa lovitura bandelor criminale din tara . Evident, vocile magistratilor si ale politistilor corupti care criticau masurile lui Alimanescu au rasunat zgomotos. Pentru oamenii de zi cu zi, insa, comisarul era o legenda vie, o speranta, iar asta era cel mai important in ochii autoritatilor. Ultimul lucru care mai lipsea in Bucuresti era o revolta a populatiei.

Moartea vine de la „rusi”

In decursul a numai cativa ani, Alimanescu si agentii „Fulger” au reusit, practic, imposibilul. Lumea isi facea din nou curaj sa iasa din case dupa lasarea intunericului, fara teama unui atac armat sau a bandelor de talhari care bantuisera Capitala. Sub gloantele comisarului a cazut temutul Petre Silberschmied, poreclit Argintaru, liderul unei bande de spargatori in care activau mai multi dezertori nemti din corpul de armata Dirlewanger, corp creat, la cererea expresa a lui Himmler, din condamnati la moarte sau la inchisoare pe viata. A urmat banda lui Gica Cioc, poreclit Balaurul, si cea a rivalului acestuia Sandu Moise, zis Hitler, datorita mustatii asemanatoare cu cea a dictatorului german; infractori din Ferentari specializati in contrabanda cu bunuri furate, jocuri de noroc, prostitutie si spargeri de locuinte.

Poate cea mai rasunatoare lovitura a dat-o Eugen Alimanescu criminalilor infiltrati in randul politiei. Este vorba de comisarii sefi Cairo si Voinescu. Fosti infractori, acestia fusesera recrutati in randul politiei si numiti chiar comisari in speranta ca vor putea da mult mai usor de urma eventualilor raufacatori. Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea targ, iar cei doi, odata imbracati in uniforma, si-au reluat un mai vechi obicei… spargerile de banci. Din Brasov si Bucuresti, cei doi au reusit in doar cateva saptamani sa sustraga din filialele Bancii Nationale o suma colosala… peste 2 milioane de dolari.

Descoperiti de Alimanescu chiar in timpul unui nou jaf, Cairo si Voinescu au ales sa se impuste reciproc decat sa ajunga din nou in spatele gratiilor. Sau cel putin asa sustine raportul oficial din acea perioada. Primul hot din lume caruia i-a venit ingenioasa idee sa fure casa de bani cu totul, Lica Ciungu, zis Cap de Fier, a fost capturat tot de comisarul Alimanescu si agentii sai. Mai mult, in urma unei meticuloase operatiuni de filare, Incoruptibilii romani au reusit sa lichideze intreaga banda a spargatorilor. Nici unul dintre ei nu a scapat viu.

Printre cei care alesesera calea fugii din Bucuresti se numara si Nicolae Purecica, poreclit Nae Chioru, un individ deja dat in urmarire generala in toata tara pentru mai multe crime, jafuri si talharii, majoritatea petrecute in Ferentari. De aceasta data, criminalul alesese Oradea ca viitoare tinta si, la scurt timp, orasul transilvanean intra in stare de soc.. Zeci de atacuri armate asupra oamenilor nevinovati lasau in urma o multime de victime, dar ceea ce era de-a dreptul sinistru era modul in care victimele erau ucise. Criminalii nu se multumeau doar cu talharirea nevinovatilor ci pentru a-i reduce la tacere, ii transau asemenea vitelor de la abator..

Omorurile au fost atat de numeroase incat autoritatile oradene s-au vazut nevoite sa apeleze la singurul om care putea sa puna stavila ororilor, comisarul Eugen Alimanescu. Deghizat in om de afaceri, omul legii ii dadea de urma criminalului si se lasa condus in mijlocul intregii bande. Ceea ce parea a fi o noua talharie urmata de crima s-a transformat, insa, in macel. Agentii „Fulger” au deschis focul la vederea raufacatorilor. In doar cateva minute, din grupul lui Nae Chioru nu mai ramasesera decat cateva cadavre ciuruite.

Dar totul are un sfarsit. Bucurestiul arata altfel si oamenii intelegeau ca pot sa traiasca liber, fara teama gangsterilor care ii terorizasera nu de mult. Alimanescu era un nume cu notorietate in randul criminalilor si toti evitau sa si-l puna pe urme. A venit insa „Cazul de la Sinaia”, caz descris de fostul comisar, Traian Tandin, in cartea sa „Jafuri celebre din Romania „.. Chemat sa investigheze furtul unei cantitati impresionante de bijuterii din casa unui aristocrat din Sinaia, comisarul dadea rapid de urma raufacatorilor. Era vorba de o intreaga banda formata din ofiteri rusi. Cum la vremea aceea, Romania se afla in plina ocupatie sovietica, cazul parea cu atat mai dificil. Obisnuit sa nu faca nici o concesie, Alimanescu i-a chemat pe toti cei implicati in casa pe care o jefuisera de curand. A urmat un schimb rapid de focuri iar ofiterii rusi zaceau intr-o balta de sange. A fost sfarsitul comisarului Alimanescu.

Ceea ce a urmat este invaluit in mister. Arestat, comisarul a fost condamnat la ani grei de inchisoare pentru omor deosebit de grav. O versiune a povestii spune ca ar fi fost aruncat din trenul ce il ducea catre inchisoarea comunista. O alta sursa indica faptul ca Alimanescu ar fi fost executat la scurt timp dupa incarcerare. Cert este ca autoritatile comuniste au incercat cu orice chip sa il stearga din amintirea oamenilor. Rapoartele sale au disparut in mare parte alaturi de multe dintre articolele care ii redau actiunile. Grupul „Fulger” a fost desfiintat, iar membrii sai si-au pierdut urma. In fond, in lumea comunista tocmai se instaura un alt fel de Mafie.

sursa newsblog
Anunțuri

13 răspunsuri

  1. Sa nu facem abstractie ca acea curatenie , din Bucurestii anilor 50, s-a facut cu oameni trecuti prin razboi. Alimanescu avea experienta frontului si probabil o buna parte din agentii racolati de el..Cu cine ai putea in zilel noastre sa faci curat in Romania? Cu ce profil uman ?
    Alimanescu poate fi considerat un om providential, dincolo de cinismul cu care a ales sa rezolve problema…..

  2. Articolul este foarte bun,iar ultima imagine face toti banii!

  3. articolul este preluat de pe descopera.ro. nu este frumos sa iei munca altora si sa pretinzi ca e a ta. ar fi fost frumos ca in loc de legatura aceea la newsblog sa existe cea adevarata de la http://www.descopera.ro.
    articolul este destul de vechiut, dar de mare actualitate. Alimanescu, la fel ca si Antonescu, si alti ROMANI nu s-au sfiit sa lupte pentru tara, nu s-au sfiit sa mature mizeria care se adunase in Romania… cand se vor mai gasi inca cativa cu care sa putem curata tara? cred ca niciodata… televizorul si propaganda comunisto-capitalista a prostit de tot romanul.
    numai bine!

    De unde sa stiu de unde il preluase „newsblog” ? Eu am citat sursa unde am dat de el, ia-l la rost eventual pe proprietarul acelui blog – Eufrosin

    • na, ca m-am luat si de el.

    • oricând se poate corecta asta … iar faptul că e prezentat pe mai multe bloguri nu cred că e un lucru rău cât timp se precizează sursa originală … nu se poate spune că alimănescu ar fi un personaj public, cunoscut și promovat ca un model …

      eu nu știam de el … am aflat acum, aici, de el

  4. […] Stârpind crima organizată: s-ar putea din nou ? […]

  5. excelentă prezentare! vine la un moment cum nu se poate mai potrivit, când mulți încep să își piardă speranța că se mai poate face ceva împotriva infractorilor, mai ales când mulți dintre ei au tupeu pentru că au spatele acoperit de băieții cu ochi albaștri și politicieni la care cotizează cu o parte din prada fiecărei lovituri …

    ei bine, oameni ca Alimanescu ne dovedesc că nu e totul pierdut … un singur om incoruptibil împreună cu o mână de prieteni adevărați pot arunca în aer orice mașinărie criminală … nu contează sumele care le învârt infactorii pe sub nas … pentru că sunt … incorubtibili! …

    nu cumva alimănescu era modelul comisarului moldovan din filmele lui nicolaescu?

  6. revin cu o corecție … nu e el:

    Gheorghe Cambrea, adevaratul Comisar Moldovan

    Adevarul despre comisar

    “Comisarul este inspirat de o persoana reala din familia lui Sergiu Nicolaescu: fratele cel mic al mamei lui, Gheorghe Cambrea. Era comisar de politie, la fel ca bunicul regizorului, si locuia in Bucuresti, in zona fostei Piete Puisor, pe unde se afla azi Parlamentul. Era un tip bine, voinic, inalt, cu mustata. Avea vreo 30 de ani in vremea razboiului si era casatorit cu o unguroaica tanara si frumoasa.”

    “Gheorghe Cambrea era un om extrem de interesant. Avea masina, un Buick identic cu cel din film. Era foarte comunicativ si slobod la gura. Stapanea la perfectie doua limbi – de fapt, doua dialecte romanesti: cel “golanesc” si cel “de domn”

    “Era descurcaret si avea relatii. Din pacate, el si inca doi subcomisari au fost condamnati la ani grei de puscarie politica prin 1950. A intrat in inchisoare la treizeci si ceva de ani si nu a mai iesit decat la cincizeci, in 1965, cand Ceausescu a dat drumul tuturor detinutilor politici. Nu a mai trait decat 2 ani dupa aceea.”

    “Comisarul a fost un tip de erou care a prins foarte bine. Eu n-am un merit special in asta, in afara de acela ca l-am jucat… Vedeti, Comisarul nici nu era genul meu. Era mult mai comunicativ decat mine. In ultimul film, ” Supravietuitorul”, eu ma joc pe mine. Dar, cand l-am jucat pe el tanar, eram si eu altfel.”

    Un stil inconfundabil “Gheorghe Cambrea era un tip foarte interesant si foarte haios. Avea un stil usor de recunoscut, iar Comisarul din film i-a imprumutat acest stil in cele mai mici detalii. Pana si pantofii sunt aceiasi: cu talpa de cauciuc si bot rotund. Ii port si eu acum la fel ca el. Se imbraca mereu in costum si, bineinteles, cu cravata. De cele mai multe ori avea si vesta. Si purta intotdeauna un revolver cu el.”

    (extras de pe siteul filmului Supravietuitorul, 2007)

  7. […] putea fi bine in Romania, daca cei mai buni dintre voi si-ar asuma responsabilitatea pentru tara, adoptand tactici a-la Comisarul Alimanescu. Daca legea poate fi incalcata grosolan si zilnic inspre rau, oare nu poate fi ea putin intinsa ca […]

  8. In momentul de fata in Romania, tiganii, militienii si parvenitii de toate categoriile au arme.Fereasca Dumnezeu sa se ajunga ca insul obisnuit sa traiasca cu pistolul langa sticla cu rachiu in bufetul din bucatarie, in apartamentul sau confort doi-sporit din Pantelimon!
    Tot arme sunt si inchisul televizorului, afirmarea adevarului cu orice pret, sanctionarea oricarei abateri de la buna cuviinta in scoli,neacordarea votului unor impostori.
    Cat despre Nicolaescu Sergiu, e mare pacat ca din biografia unchiului sau a gasit cu cale a face doar un bun scenariu si nu a meditat prea adanc la rolul intransigentei, al compromisurilor si oportunismului social si politic…;

    • Poate ca aveti dreptate data fiind lipsa unei „culturi” a armelor la romani. Totusi in SUA, statele in care este liber la port-arma (si nu din cele cu bile de cauciuc), se bucura de cea mai scazuta rata a crimei. Motivul este simplu: criminalii sunt constienti ca femeia firava ce pare o tinta atat de usoara, ar putea scoate din buzunar marele egalizator, un Smith&Wesson. De fapt s-a si intamplat si continua sa se intample, la magnitudinea de 2 milioane de crime evitate/anual, prin aparitia unei arme in mainile unui cetatean obisnuit, conform statisticilor FBI.

      Sunt constient de situatia de la noi, dar cred ca se poate mai bine. Va multumesc pentru comentariul apreciativ la celalalt articol de pe altermedia!

  9. ok ,acest articol despre Eugen Alimanescu comisarul l-am tot citit pe ce site cauti date referitoare la el.Asi avea o intrebare omul asta nu are si el o poza niste articole publicate in ziarele vremii?caci orice reusita asupra criminalilor era imediat tiparita in ziare.si daca stam sa ne gandim omul asta a murit acum aproape 60 de ani nui asa mult timp in comparatie cu alte personaje unde se poate gasii cate ceva despre ei …nici macar o fotografie?am tot cautat si am tot rascautat si nimik ,poate careva din voi stie ceva asi vrea sa vad si eu cam cum arata acest brav om .a fost un model al dreptatii indiferent cum a hotarat sa starpeasca raul.
    Sanatate maxima la toti.

    Nici eu n-am gasit mai multe despre el. – Eufrosin

Răspunde!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: