Liber la imbolnavire si debilitate prin infrumusetare

Cel mai mare lant de magazine din SUA Wal-Mart, precum si producatorul de cosmetice Johnson&Johnson, sunt actionati in judecata de catre mii de cetateni americani, pentru producerea si comercializarea unui sampon, respectiv sapun lichid pentru bebelusi, care contine o toxina ce cauzeaza cancerul hepatic. Aceasta se numeste clorura de metilen si este interzisa de catre agentia responsabila cu siguranta mancarii si a medicamentelor din SUA (FDA).

Macar acolo au inceput sa se miste lucrurile, chiar daca foarte incet. Dupa atatia ani de folosinta a produselor cosmetice, femeile au absorbit literalmente tone dintr-o alta familie de substante, numite parabeni. Voi lasa loc unei descrieri apte a parabenilor, dupa ce mai intai am sa atrag atentia asupra efectelor lor:

Deoarece compozitia lor chimica e asemanatoare cu cea a hormonului feminin estrogen, parabenii au efecte dezastruoase asupra copilasilor de sex masculin, atat asupra celor aflati in burta mamei, cat si a sugarilor, daca mamele folosesc cremele, ojele si samponurile cu parabeni. Cum astfel?

Efectul cel mai clar, este subdezvoltarea organelor sexuale si afectarea ulterioara a functiei reproductive. E ca si cum ai injecta estrogen intr-un baiat – se face praf. Suspectez ca imbalanta hormonala rezultata, produce barbati mai efeminati, cu potential crescut de a deveni homosexuali.

Nu sustin Doamne fereste ca aceasta se va intampla neaparat, dar e bine ca femeile sa inceapa a da atentie la ce folosesc pentru infrumusetare: unghiile acelea frumos ojate in rosu, ar putea costa scump barbatia viitoare a baietelului Dvs. Merita riscul ? E evident de ce aceste produse trebuiesc evitate si-n timpul alaptarii.

Catherine Zeta Jones care isi permite orice cosmetice din lume foloseste numai oua crude si bere pentru parul ei minunat. Noua celor care ne numaram banii, ni se promoveaza boala in ambalaje stralucitoare, contra unui cost care adunat peste timp e semnificativ. Stie femeia ce stie, e si ea mama de copii:

In loc de a-i admira pe actori pentru toate lucrurile gresite pe care le fac, sa luam mai bine un exemplu bun, in cazul atat de rar in care ni-l ofera.

Citește în continuare

România, comoara regăsită

Cu toate vicisitudinile vietii din Romania (si nu-s putine), ma bucur in fiecare dimineata ca ne-am reintors in tara dupa o prea lunga sedere in SUA.

Copiii s-au integrat perfect, caci am insistat pe limba Romana dincolo si sunt inca relativ mici. Noi inca avem de-a face cu o birocratie uriasa, ineficienta si surprinsa ca ne-am intors, cu mesteri care trebuiesc supravegheati pentru ca treaba sa iasa cum vrei tu si cu legi absurde pe care le ignori din reflex. Cei mai multi ne intreaba de ce ne-am intors.

Dar o iesire cu copiii pe strazile urbei in care am crescut, sau mersul cu masina prin tara, bat toate astea:

„Uite, aici am fost cand eram noi mici si am vazut ursul, sau din ciresul asta furam noi cirese sau vezi tufa aia de liliac inflorita splendid in luna Mai, care este inca acolo ?” Multi dintre vecini sunt inca aceiasi si s-au bucurat de revedere.

Si aerul miroase altfel.

Faptul ca nu-mi pot tine pantofii sau masina perfect curate ma bucura enorm: e praful meu, in care am crescut – nici ca-mi pasa de zgarieturile pe tabla noua, pe care dincolo le-asi fi facut disparute urgent, sau de gropile din drum pe care toti le injura! Razbunarea e simpla: nu le plati taxa de drum !

Gustul mancarii este altceva care ne reaminteste zilnic cat de bine-am facut ca ne-am intors: casul de oaie de la piata pe care-l cumparam cu jumatea’ de roata, rosiile crapate dulci din Oltenia, piersicile de Oradea cu o aroma rar intalnita, tuica de Zalau si cate si mai cate…
Iar painea e atat de buna incat am renuntat sa o mai facem acasa in masinaria electrica.

Daca la toate astea adaugi faptul ca intre oamenii pe care-i stii, nu iti e frica sa-ti lasi copiii sa vina singuri de la scoala acasa, ai castigat meciul deja.
E-atat de diferit fata de tara unde innebuneam de spaima daca in mall disparea copilul pentru 1 minut, ascuns printre ne-numaratele cuiere rotative cu haine.. Nu degeaba primeam in posta chipul unui alt copil disparut si pe veci de ne-gasit, zilnic.

Inca-i mai bine in Romania, cate vreme ne stim pastra specificul national in loc de-a alerga dupa un model de viata artificial, impus dinafara, complet cu rate pentru niste harburi, televizor mare, fast food, shopping… O himera, o prostie, o minciuna.

Precum am mai spus, avantajul imens este sinceritatea:
aici nu trebuie sa ne prefacem, afisand un zambet fals si un raspuns si mai fals, la intrebarea la fel de falsa „How are you?”

Ne intelegem din priviri, iar atunci cand reciprocitatea asta naturala exista, tot restul decurge in mod firesc: „Ai auzit de vaccinul ala cu care vor sa ne intepe? Ce spui de leacul acela pentru febra ? Cum faceti fata cu temele copiilor ? Spune-mi si mie, de unde se procura xyz – merge cum trebuie ? Ce-ti face familia vecine, toate bune ?”

Si ca regula, ne avem pe unii in casele altora, iar copiii nostri sunt prieteni stabili, speram pentru totdeauna, in locul celor 30 de minute de amicitie cu copii pe care nu-i mai revedeai, in vre-un parc splendid amenajat american. Pe cat de bune erau amenajarile, pe-atat de groaznice si amenintarile, plasate invariabil in imediata apropiere a parcurilor si a scolilor:

E minunata naturaletea asta imposibil de trait, doar simulata intr-o societate cu o cultura formata la televizor, de catre dusmanii ei. Aici suntem cei ce suntem si nu e absolut nici o nevoie sa pretindem altceva. E bine-asa.

Trebuie sa stii ce-ai pierdut, pentru a-l putea savura deplin atunci cand il regasesti.

%d blogeri au apreciat: