Numărătoarea post-vaccin a început: un scurt bilanţ

Am spus-o de la început: rolul vaccinului nu este să ne protejeze, ci să ne îmbolnăvească cronic şi să ne mai împuţineze, totul contra profit. Cetăţenii plătesc (doar banii guvernului, sunt banii lor), pentru a-şi distruge propria sănătate. Acum începe sa iasă la iveală tragicul bilanţ al vaccinării H1N1. Viitorilor bolnavi de diabet, lupus, astm, cancere, autism şi alergii, nu li se va spune de unde li se trage. Data viitoare când se va încerca un truc mortal pe pielea românilor, ce vom face – ne vom încrede-n „experţi” şi-n autorităţi, sau vom fugi cât ne ţin picioarele în direcţia opusă?

Citește în continuare

Margareta, sau ce ne-a lipsit atât.

Obişnuindu-te după o vreme  într-o cultură străină şi devenind integrat în societatea eterogenă ce de-abia şi-o dobândise  şi-aceea aflată sub barajul duşmanilor naturalizaţi ca cetăţeni americani după ce ani de zile vânduseră haine vechi din căruţe, ca itineranţii nespălaţi şi neaveniţi ce erau pe vremuri într-o Americă încă creştină, îţi vine greu să crezi ce ai pierdut plecând de-acasă.

Pe noi ne-a izbit ca un tren, după ce ani de zile trăiţi în mijlocul nativilor, s-au dovedit aproape irosiţi, dacă nu erau copiii.  Degeaba câştigi mai mult decât cheltui, dacă singura distracţie este televizorul, „shoppingul” de la sfârşit de săptămâna (încă avem cutii întregi de haine ne-purtate şi lăzi pline cu scule şi unelte ne-folosite), pe lângă nunta sau botezul pe care de-abia le aşteptam, pentru a petrece timp între ai noştri – cheltuiala nici nu conta.

Aaa, mai erau şi vacanţele din doi în doi ani în ţarâ, după care de-abia puteam pleca ‘napoi, aproape bolnavi, dându-ne seamă cât de indobitocitoare şi seacă  este viaţa dincolo –  până şi exotica Florida, oceanele si „The great lakes”, Carolinele şi munţii Apalaşi, nu ne satisfăceau pe deplin: frumuseţea lor naturală, era ştirbită de către aceleaşi „fast food chains”,  „malluri” pline de chinezării şi minţi umplute cu platitudini si trivialităţi, curtoazie a foştilor vânzători de ţoale-vechi-ajunşi-magnaţi-mass-media.

Antena de satelit odată instalată după o comparaţie inginerească a performanţelor şi-a preţurilor, într-o Sâmbătă ne-am aţintit pe Iridium 3 parcă, pentru a prinde programele din ţarâ. Seara aceea a fost de pomină: tocmai se transmitea un concert de muzică aromână.

Ca unul care nu-mi cunoşteam cum trebuie ţara pe când o părăsisem, auzisem de aromâni doar aşa, de ici şi colo. Ce am văzut pentru o oră, m-a ţinut lipit de fotoliu la început, dar nu pentru multă vreme. În câteva minute ţopăiam prin cameră, copiii întorcăndu-şi capetele între mine şi televizor, soţia ne-mai ştiind ce să creadă. Aşa nu mă vedea decât pe la petreceri. Ritmul era intoxicant, iar melodia de ne-uitat.  După ce an peste an, artificialul culturii pop occidentale se spăla pe tine ca apa  pe gâscă fără ca altceva să-i ia locul, acum parcă nimerisem sub o baie de vin roşu, bun si sănătos, de ţară. Ştiam de mult în ce fel de mediu toxic trăiesc, dar câteva minute de cultură românească adevărată, m-au ajutat să conştientizez – cuţitul ajunsese la os.

După aceea, radio-urile din maşină şi de-acasă, au amuţit.  Le porneam numai pentru a pune mp3-uri cu muzică populară românească înafara Crăciunului, când era vremea colindului. Abia atunci mi-am dat seama cât mi-a lipsit cultura pe care ca şi student, o dispreţuiam. Eram ca bradul crescut în întuneric peste care în fine, răsărise soarele. A fost nevoie de fraţii aromâni s-o facă. N-am mai durat decât un an in ţara in care ni s-au nascut copiii.

Va las cu ei: Margareta. Oricine are cât de cât sânge de român, va trepida. Până şi americanilor get-beget le-a plăcut enorm. Le aducea aminte de stră-bunicii lor polonezi, ucraienieni, sau germani. Muzica etnică sună bine oricărui neam ar aparţine ea.

Iar pentru a o aprecia pe-a altora, întâi de toate e necesar să învăţam să o iubim pe-a noastră. Nu sunt aromân, ci ardelean din tată-n fiu. Este totuşi ceva în sânge, care fierbe când aude ritmurile astea. Vre-un strămoş foarte îndepărtat de-al meu şi-o fi luat femeie machedoneancă, e posibil.  Sau poate este pur şi simplu înrudirea noastră naturală – hotărâţi şi voi:

Ati prins gustul? Bun, mai este: http://www.youtube.com/watch?v=bMUahkkDnlk&feature=related

%d blogeri au apreciat asta: