Diversitatea versus justiţia americană


O femeie care s-a aflat în centrul unui caz de tortură, spune acum că a minţit.  Cazul a fost unul rasial, deoarece cei şapte bărbaţi şi femei care au fost acuzaţi, condamnaţi şi servesc sentinţe lungi de închisoare, sunt cu toţii albi.

megan_williams_diversity_vs_justice

Megan Williams

Acum, ea spune că a inventat acuzaţiile împotriva celor şapte, pentru a se răzbuna pe prietenul ei negru, care o bătuse. Interesantă răzbunare, să distrugă vieţile a şapte albi, nu ? La vremea aceea, ea susţinea că a fost bătută, violată, forţată să manace fecale şi hârţuita cu „cuvinte rasiste”, pentru câteva zile, în care chipurile fusese ţinută prizonieră.

Avocatul ei, Byron Potts a declarat că Williams a recunoscut că a minţit, deoarece nu mai putea trăi într-o minciună şi ca atare, a făcut demersuri pe lângă autorităţile din West Virginia, să re-evalueze cazul.

Bomba cea mare, este că procurorii statului West Virginia, refuză să ia în considerare ultima mărturie a lui Williams, iar avocaţii celor şapte nu discută planurile de viitor.

Acum mă întreb eu, ce fel de oameni ocupă funcţia de procurori, dacă în faţa unei asemenea revelaţii ei preferă să susţină un verdict dat pe nedrept, sacrificând şapte oameni, de dragul .. a ce? A câştigării unui caz ? A susţinerii cu orice preţ a corectului politic ? Vă imaginaţi cumva că procurorii sunt cu toţii negri care poartă rachiuna albilor?

De fapt, ei sunt albi, dar genul de oameni lipsiţi de coloană vertebrală, oameni pentru care avansarea profesională este  ţinta nr. 1 şi pentru care îi sacrifică fără remuşcări pe concetăţenii lor căzuţi victime unei minciuni.  Pentru o asemena şopârlă, nu e preţ prea mare, căci poziţia de procuror este numai o rampă de lansare către cea de procuror-general al statului sau măcar al judeţului, senator şi poate chiar guvernator.

Sistemul american de justiţie obişnuia să fie unul bun prin relativa sa imparţialitate, dar se vede că până şi judecata cu juri poate duce la nedreptăţi, când juraţii nu îşi cunosc drepturile într-o curte a legii. Dacă unul singur dintre cei 12 juraţi ar fi decis „nevinovaţi”, întreaga procedură s-ar fi blocat în momentul acela şi trebuia luată de la capăt, timp în care adevărul putea ieşi la iveală. N-a fost să fie.

Cred că trăim vremuri în care bărbaţilor le lipseşte ceea ce îi definea odată: mintea, curajul şi verticalitatea.  Fără acestea, ei nu se mai pot numi bărbaţi şi acţionează în consecinţă:  meduze înfricoşate să zgâlţâie barca, de dragul păstrării unor aparenţe de normalitate, una a minciunii, a corectului politic şi a tiraniei judiciare.

Anunțuri

Răspunde!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: