Ucigând copiii Americii

de Fred Reed.

Internetul bâzâia astăzi din cauza unui reporter al Associated Press, Julie Jacobson, care a fotografiat moartea unui puşcaş marin ale cărui picioare au fost făcute praf. Copilul se numea Joshua Bernard, un Caporal în vârstă de 21 de ani. Când a apărut fotografia, Robert Gates, Secretarul Apărării (sic) a încercat furios să oprească AP de la a o difuza. Spre lauda lor, nu au făcut-o.
Citând un raport apărut pe web:

Joshua Bernard - inainte

Joshua Bernard - inainte

„Gates a urmat cu o scrisoare furibundă către Curley (de la AP), ieri după amiază. Scrisoarea spune că Gates nu îşi poate imagina durerea familiei Bernard şi că lipsa de compasiune şi bun simţ a lui Curley, prin publicarea imaginii copilului dezmembrat, pe prima pagină a mai multor ziare, este incredibilă. Chestiunea nu este una legală, politică sau de drept constituţional,  – ci de judecată şi decenţă”.

M-am gândit mult înainte de a scrie despre aceasta şi nu ar fi  fost plăcut pentru cineva sa fie in jurul meu. Fotografia rezona cu mine. Vedeţi, demult, într-un alt război fără rost, promovat de un alt Secretar al Apărării lipsit de conştiinţă şi eu am fost un caporal de puşcaşi marini de 21 de ani. Şi eu am fost împuşcat, deşi nu atât de rău ca acest băiat, petrecand un an la Spitalul naval Bethesda. Acum, sunt orb cu acte, după 13 operaţii la ochi, ca rezultat al unei politici externe identice.

Mare brânză. Rahatul se împrăştie. Acum, sunt bine şi comfortabil . Nu plângeţi pentru mine, celalat băiat e mort.

Dar mă deranjează. Toate astea îmi conferă o cunoaştere a problemei, pe care nu toţi reporterii sau editorii o au. Mă face ocazional să sparg sticle gândindu-mă la un alt birocrat de profesie, rece, reincanrnarea lui Mc Namara, cu mai puţină experienţă în luptă decât Arici Pogonici, trimiţând copii să crape prin locuri ciudate care nu au nimic de-a face cu Statele Unite.

Dar Gates.. Cuvintele „decenţă” şi „de neconceput” din gura sa,  put a ipocrizie. Gates a fost director al CIA. Agenturile de „intelligence” sunt gunoi moral, urâte în lumea întreagă pentru tortură, crime şi destabilizarea ţărilor ducând la sute de mii de morţi. KGB. Mossad, CIA, STASI, SAVAK – sunt toate o apă şi-un pământ. Unul care prezideaza peste tortură şi crime nu ar trebui să vorbească despre decenţă. Nu o are deloc.

Deasemena, nu-mi vine uşor să cred că Gates are cea mai mică urmă de simpatie pentru băiatul mort şi familia sa. Dacă n-ai vrea că băieţii ăştia să moară în Afganistan, nu i-ai trimite acolo. El i-a trimis. Căt de rău îi poate părea?

DUPA

DUPA

Aproape că te face să devii împotriva războiului. Circa 6.000 de băieţi americani au murit în felul ăsta, dar fotografiile lor au fost ascunse grijuliu de presă. Pentagonul a omorât cu mult mai mulţi civili Afgani şi Irakieni iar numărul Americanilor cu dizabilităţi permanente e de departe mai ridicat de 6.000. Azi am găsit un articol pe Antiwar.com, de Joe Galloway, pe care mi-l amintesc de la UPI Saigon, numit „Războiul din Afganistan nu merită încă o viaţă de American„. Sunt de acord. Nici încă o viaţă de Afgan. Nu ne-au făcut nimic. Alt titlu, indică uciderea a 95 de Afgani în regiunea Kondor, printr-o lovitură aeriană imbecilă de către Forţele aeriene Americane. Zilele astea, noi suntem naziştii.

Atunci de ce e Gates atât de furios din cauza fotografiilor de război? Uşor: manipularea. E atât de importantă zilele astea. În timp ce America de-abia mai e o democraţie, totuşi, publicul, gigantul ignorant şi adormit, s-ar putea supăra şi-atunci războiul e gata. Pentagonul ştie foarte bine asta. Îmi amintesc dezastrul din Asia. Generalii de azi, n-au învăţat nimic dpv militar din Vientam – luptă acelaşi tip de război, tot atât de prostesc ca şi atunci – dar au învăţat ceva mai important: Cel mai periculos inamic al lor e publicul American. Tu. Eu. Invingerea Talibanului nu-i deosebit de importantă, nici măcar de dorit. (Fără război sunt mai puţine avansări şi mai puţine contracte). În vreme ce Talibanul nu poate învinge Pentagonul, publicul American poate.

Fotografiile sunt moartea unui război, băieţi şi fete. Ele pot asfixia un război mai repede decât bombele de la marginea drumului pot măcar sa viseze.  Gates nu vrea gigantul somnolent şi neatent, publicul, sa vadă cu ce se mănâncă razboaiele. CBS ar putea stopa războaiele într-o săptămâna dacă ar transmite ce se întâmplă cu adevărat. Gates nu-şi permite să lase digul să se spargă. Totul e despre „Public Relations”. Astfel, Bush a interzis fotografiile sicrielor sosind acasă, iar CIA rezistă cu ferocitate publicarea fotografiilor celor torturaţi. Sadicii de profesie fac lucruri care te-ar face să vomezi.

Apoi mai sunt soldaţii. În războaiele astea de hobby şi chiar pe timp de pace, e crucial ca să-i împiedici să gândească. În trei decenii ca reporter militar, am văzut asta în mod constant. Dacă aş mege ca şi corespondent în Afganistan azi, aş putea argumenta între patru ochi cu dom’ colonel. Dacă aş sugera că trupele sunt fraierite, dom’ colonel ar face o criză. Pe lângă pacificarea publicului, ţinerea trupelor (şi-a potenţialilor recruţi) în întuneric, e vitală. Dacă un copil de liceu ar vedea ce-l aşteaptă, daca-r vedea cartilajul răzbatand din încheieturi distruse, nu s-ar înscrie.

Cred eu că presa ar trebui să publice astfel de fotografii? Nu numai da, ci cu viteză supersonică. De fiece dată un editor scrie despre Pentagon,de fiece dată ziarele refuză să arate corpurile arzânde încă mişcând ..încet, copiii morţi, ..nu mai contează. Efectul e să se asigure moartea a cât mai multor copii în acelaşi fel. Iar presa aproape întotdeauna procedează astfel. E o meserie de curve şi excroci. Doar că curvele oferă valoare în schimbul banilor. Presa ne omoară copiii.

Julie Jacobson e o raritate modernă, un reporter, nu un scrib voluntar. Fie binecuvântată. Obisnuam să mă-ntreb dacă femeile pot fi reporteri de război. Nu mai.. Obişnuiam să spun că le lipsesc coaiele. Referinţa anatomica nu mai are valoare. Observ că Jacobson are mai mult timp în luptă, decât Bush II, Cheney, Rumsfeld, Rice, Obama, Biden, Gonzalez, Clinton, Perle, Abrams, Kristol, Feith, Podhoretz, Krauthammer, George Will, Dershowitz, şi Gates, la un loc.
Ăştia l-au ucis pe băiat. Jacobson doar i-a prins în timp ce-o făceau.

tradus dupa originalul aparut la Lewrockwell.com
%d blogeri au apreciat: