e-mail din America

Mi-a ajuns si mie randul azi.

De dimineata, cum eu vin ceva mai tarziu, ma suna una de la lucru ca ar fi nevoie sa-i ajut cu o urgenta.

Ma duc in fuga, de fapt era pregatirea sa ma dea afara si erau ingrijorati ca nu aparusem.

Au venit langa mine, sa iau ce am pe acolo in 5 minute. Era Jeff T. care ma pazea. M-a lasat cam 15 minute, sa pun ce am in cutii si il sunau aia mereu ca de ce nu apar la poarta.

Partea buna e ca diseara trebuia sa iau o masina noua, cu mare reducere, cam 12000, pentru ____, ca se tot duce in Detroit si are nevoie de ceva ca lumea.

Dar in ultimul moment am anulat, au inteles si dealerul si ala cu asigurarea care a fost problema.

De lucru nu se gaseste absolut nimic.

Asa ca se pare ca voi fi young retiree, poate e de la Dumnezeu ca nu mai puteam sa sufar atmosfera.

Sunt aproape sigur ca m-au terminat cu primul val ca aveam cam cel mai mare salariu (desi nu mi-au mai dat marire de mult). O posibila gresala a lor e ca mi-au dat insa caracterizari anuale f. bune asa ca as avea un oarecare recurs desi acum e problematic cu atatia dati afara. Somajul real e aici cam 23%. F. multi din cei care ii stii sunt pe afara iar cei care inca lucreaza sunt f. stresati.

Altceva nu am deocamdata disponibil.

Ti-am dat amanunte despre cele de mai sus ca sa nu regreti ca te-ai carat la timp.

Doamne ajuta.

Aspră a mai devenit treaba pe pământul libertăţii! Munceşti o viaţă, fără a avea nici o garanţie că vei rămâne cu ceva la pensie. Planurile sunt private, iar acţiunile în care „investeşti” sunt complet supuse manipulării „băieţilor desptepti” de pe Wall Street.

În cazul cel mai fericit, omul are casa plătită, deşi e greu cu împrumuturile întinzându-se pe 30 de ani. Oricum, guvernul aşteaptă între $4.000-10.000/an, de la tine pentru impozitul rezidenţial. Dacă nu-i ai, casa ta, devine casa lor, iar tu eşti liber să dormi în cort cu familia – simplu, nu?

Unde mai pui copii la şcoli şi facultăţi, care costă lejer $20.000/an. Să nu le dai o educaţie, aia e alternativa?  Urmează asigurările obligatorii pentru casă şi maşini, taxele chiar şi pe amărâtul ajutor de şomaj care durează numai 6 luni, întreţinerea şi hrana.., ce să se facă omul?

Nu-i ca la noi, unde de bine de rău, tot omul are un acoperiş peste cap şi părinţi, bunici, unchi, nepoţi şi mătuşi.. acolo nu ai pe nimeni, înafara unor prieteni la fel de stresaţi ca tine să nu îşi piardă şi ei „jobul”. Iar pe tine nici la tunsul ierbii nu te angajeaza nimeni,  că o fac ilegalii la jumate plata..

Ilegalii de la coltul strazii: paradisul multi-cultural