Să fie numai o coincidenţă?

Urmează Marea Concediere. Banii FMI ajung doar o lună. Soluţia Guvernului: să ne împrumutăm în continuare

FMI face astăzi radiografia incompetenţei guvernamentale pe plan economic şi recomandă, mai mult sau mai puţin voalat, concedierea a 150.000 de bugetari. Planul de rezervă al lui Pogea: ne împrumutăm mai mult.

Indiferent de cifra care va fi prezentată, situaţia României este mai mult decât îngrijorătoare. Fondul propune ca îngheţarea salariilor şi pensiilor să continue în 2010, dar, şi ca toţi angajaţii de la stat să îşi ia concediu fără plată timp de 2-3 săptămâni în perioada septembrie-noiembrie.

Aşadar FMI plăteşte pensiile şi salariile în România. Problema este însă că banii nu ajung decât pentru o singură lună. În timp ce statul cheltuieşte, în medie, aproape un miliard de euro pe lună pe salariile bugetarilor pentru cei circa 1,4 milioane, şi încă 1,2 miliarde de euro pe asistenţă socială, tranşa de la FMI deturnată de la Banca Naţională la bugetul statului este de numai 1,9 miliarde de euro.
Prima tranşă din acordul de cinci miliarde de euro semnat de România şi Comisia Europeană, de un miliard şi jumătate de euro, intrată în seiful statului la finalul lunii trecute, a fost doar o picătură de apă într-un lac. Nici nu s-a simţit. Dovada este că după numai câteva zile statul s-a dus la FMI pentru a deturna banii care trebuiau să ajungă la BNR, 1,9 miliarde de euro pentru întărirea leului şi reluarea creditării.

Măsura de a apela la banii destinaţi unui leu mai puternic pentru a plăti pensiile şi salariile subliniează cu atât mai mult sărăcia statului, cu cât, în ultimele săptămâni, statul a mai beneficiat atât de miliardul de euro luat de la opt bănci din România, la o dobândă de circa 5% cât şi de prima tranşă, de 1,5 miliarde de euro, de la Comisia Europeană.

Adăugând şi cele două miliarde de la FMI reiese că statul a primit în total circa 4,5 miliarde de euro în numai câteva zile.

articolul intreg la Gandul

Nu va temeti, e FMI in ajutorul nostru!

Aţi prins desigur idea: ne vom împrumuta încă şi mai mult! Altfel spus, dacă un lucru te duce la dezastru, repetând acel lucu, pe scară şi mai mare, speri să ieşi din dezastru..

De fapt asta e definiţia clasică a prostiei.

Copiii noştri ne vor  mulţumi pentru jugul pe care-l plasăm acum peste capetele lor. Încă n-au câştigat un leu în viaţa lor şi iată-i deja datori vânduţi!

Cum să nu-şi frece mâinile de fericire  finanţiştii internaţionali, când guvernele ţărilor comit asemena greşeli impardonabile?  Sau poate că nu sunt numai greşeli..

Haideţi să ne uităm puţin la un document vechi de 100 de ani, care a fost denunţat încontinuu ca fiind o fabricaţie a serviciilor secrete ţariste Ochrana, numit Protocoalele Înţelepţilor Sionului – documentul a fost găsit asupra unui mesager călăre capturat de către poliţia ţaristă:

Extras din Protocolul XX:

Împrumuturile externe sunt întocmai ca nişte lipitori care nu se mai pot desface de pe trupul statului decât atunci când cad singure sau atunci când statul le aruncă deoparte cu hotărâre. Totuşi statele din cauza prostiei lor fără margini nu numai că cel mai adesea nu le desfac, ci chiar continuă să şi le aplice, astfel că până la urmă multe dintre aceste state trebuie să piardă în urma acestor masive şi abile „luări de sânge” benevole.Atâta timp cât împrumuturile sunt doar interne, aceasta nu face decât să mute banii din buzunarul săracului în acela al bogatului. Dar atunci când noi am cumpărat prin corupţie şi viclenie persoanele cele mai influente care ne trebuiau, urmărind astfel strămutarea cât mai grabnică a împrumuturilor la extern, aproape toate bogăţiile statelor au început să curgă ca nişte fluvii spre tezaurele noastre şi în urma acestui tratament aproape toţi oamenii au început să ne plătească un bir de robi. Dacă nesăbuinţa atât de evidentă pentru noi a conducătorilor de stat, în ceea ce priveşte afacerile statului şi prostia crasă persoanelor cu funcţii importante de conducere precum şi coruptibilitatea miniştrilor au încărcat ţările lor de datorii uriaşe pe care cel mai adesea acestea nu le pot restitui, trebuie să ştiţi că toate acestea ne-au costat bani şi au implicat eforturi.

..Conducătorii pe care chiar noi îi povăţuiam altădată să se distreze cât mai mult şi cât mai des pe banii statului prin recepţii, etichetă, serbări, cadouri nu erau decât un paravan al nostru. Dările de seamă prezentate periodic de favoriţii lor erau în realitate făcute de agenţii noştri şi ele făceau promisiuni mincinoase şi îmbucurătoare asupra viitorului cum că acesta va aduce importante economii şi mari ameliorări… Economii de ce anume? De noi împrumuturi?… Aşa ar fi putut cei lucizi şi inteligenţi să-i întrebe dacă ar fi fost astfel, dar nefiind, ei nu-i întrebau pe aceia care le citeau dările de seamă şi proiectele care veneau şi vin în continuare de la noi…

Ei, asta ar trebui să ne pună pe gânduri nu-i aşa? Dacă Protocoalele nu sunt o simplă fabricaţie? Şi dacă ar fi, nu-i aşa că se potrivesc?

Idea e că avem nevoie de-un guvern care să reprezinte interesele României, în locul celor ale paraziţilor mondiali. Cum facem ca să păşim cu dreptul toamna asta?

Scrie un prieten din America:

Una din metodele de a sabota soft ţări întregi – promovări de persoane nepotrivite pentru munca pe care o fac:

bărbaţi care vând aţă, „surori” medicale, femeia oţelar sau tractoristă, chinezi şi indieni în programare, etc.

În ţările „civilizate”:  „În Norvegia, una dintre ţările cunoscute pentru societatea egalitară, companiile listate public trebuie să aloce 40% din posturile de conducere femeilor. ”  Nu se pomeneşte despre dezastrul social şi spiritual datorat faptului că mamele lasă creşterea copiilor pe mâna creşelor, grădiniţelor, televizorului, soluţia sigură pentru crearea unei populaţii îndobitocite, descrestinate şi uşor de manipulat că o turmă de vite care nu pot gândi independent.

Pentru cei care încă mai sărbătoresc 8 Martie, „Ziua Internaţională a Femeii”:

Ei acum, gândind la rece, nu-i aşa că e mai bine ca mama să-şi crească copiii, până la vârsta şcolară?  Nu degeaba îşi internează americanii părinţii varstnici în case de bătrâni, unde înafară de pilule de pacificare şi dormit şi de televizor, nu există altă viaţă.  Primesc cel mult două felicitări pe an, de Crăciun şi de Paşti..

Nu e vina copiilor:  asta-i  răsplata firească pentru faptul că şi ei au fost la rândul lor insitutionalizati de mici, prin creşe, grădiniţe şi „babysitters” particulari.

Vorba lor „what goes around, comes around”.